sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Lăcaşul

Mi-am construit ultimul lăcaş, undeva în munţi pe o margine abruptă; jos construindu-mi un loft iar de-asupra un studio pentru oaspeţi. Enregia electrică mi-am asigurat-o prin panouri solare şi o morişcă, căci de vînt nu duc lipsă. Sistemul de salubritate este realizat prin brichetare, o conductă ducînd totul în prăpastia din vale, timpul descompunînd biologic

M-am retras

M-am retras în cetina munţilor.
După o viaţă tumultoasă m-am retras în foişorul ce mi l-am suspendat pe latura sîncii. Undeva sub mine susură o apă, o alta udîndu-mi sihăstria Ţin legătura cu lumea prin internet şi telefon mobil. Timpul mi-l petrec între mici plimbări pe cărări neştiute, citind cărţi apărute în lumea ipod-ului. Jivinele pădurii îmi dau bineţe respectîndu-mi singurătatea. Din cînd în cînd cobor în lumea "civilizată" să mă aprovizionez, ajutat de cei ce mă vizitează ca Master Reiki. Singurătatea mi-e întreruptă de prieteni şi rude, bucurîndu-se de liniştea naturii virgine.

joi, 14 ianuarie 2010

Îmi caut locul

Pribeag pe melagurile altora şi-n timpuri necoordonate. Străbat civilizaţii, alăturîndu-mă dervişilor, druizilor, tibetanilor, călugărilor pelerini din timpuri apuse, ca mai apoi să călătoresc în nave galactice. Încă nu m-am găsit.

Singurătate

Vîntul spulberă valuri cenuşii pe stînci golaşe, în timp ce din înaltu' plumburiu ploaia monotonă spală cenuşiul oraşului.
Mă retrag din cenuşiul exterior în văpaia jucăuşă a căminului din salon, înlocuind cenuşiul nesfîrşit cu rubiniul din pocal. Mă regăsesc pe meleagurile brădetului verde pudrat de zăpada neîntinată. Aerul proaspăt mă îmbujorează, scîrţîitul zăpezii afundîndu-mă în memoria tinerţii. Mă tăvălesc în zăpada anilor, rostogolindu-mă în neantul timpului. Rămîn pe meleagurile albe în veşnicia imaculată.