Tenebrele islamului

Tenebrele islamului tribal împînzeşte civilizaţia occidentală. Oamenii deşertului se aciuiază pe nesimţite în zonele civilizate, odată cu praful adus de vînturile hamsinice. Civilizaţia iudeo-creştină şi cea budistă, nu pricep că intoleranţa tribală le sapă temeliile, ducînd la o nouă apocalipsă.
Globalizarea, înlesneşte răspîndirea acestei molime religioso-ideologică. Adoptînd sistemul individual (americanismul), dominat de Ego, America, Europa, Australia, China , India, sunt antrenate în rezolvarea problemelor economico-geopolitice, în timp ce molima se răspîndeşte.
Ce va produce trezirea Ego - iştilor?

Noul telefon mobil

Am încercat noul sistem. Este o treabă simplă la prima vedere. Deschizi telefonul mobil şi te gîndeşti la ce doreşti: calendar, ştiri, să telefonezi, programul de întîlniri, TV, radio, etc. Automat aparatul îţi face legătura. Acelaşi lucru în faţa TV sau a radioului. Este suficient să deschizi aparatul numai gîndindu-te, şi să te gîndeşti la ce vrei să vizionezi sau să asculţi.
Şi totul este posibil, de cînd am creat individualizarea telefonului mobil la DNA -ul cumpărătorului. Sigur că în familie, sau în societate programul de TV, radio se stabileşte de comun acord, folosindu-se un singur telefon mobil, sau comanda de la ditanţă a TV-ului, radioului.
Ideea mi-a venit de la faptul că informaţia este universală, şi poate fi transmisă oriunde şi în orice timp. Limba în care gîndeşti n-are importanţa, informaţia fiind codificată energetic-nervos cu aceeaşi valoare indiferent de limbă.

Win-Win

Situaţia bunăstării generale s-a deteriorat, datorită multor factori neluaţi în seamă. Dezvoltarea tehnologică a dus la discrepanţe între regiunile mapamondului; globalizarea a dus la decreptarea societăţilor periferiale, tinerii plecînd în zonele mai bine retribuite. Globalizarea nu a dus la dezvoltarea armonioasă a mapamondului, a dus la decăderea zonele periferice (e vorba de dezvoltare tehnologică şi nivel de învăţămînt) transformîndu-le în rezervaţii.
Îmbătrînirea populaţiei a influenţat negativ luarea de decizii futurologice. Discrepanţele religioase au dus la înarmare şi pericol de distrugere globală, EGOUL conducînd RAŢIUNEA. În acest context, s-a născut o nouă mişcare WIN-WIN.
Ca prim punct noua mişcare şi-a propus înlăturarea distrugerii globale. Datorită cumulării de armament sofisticat, s-a ajuns la arsenale de masă critică. Prin impulsuri nervoase transmise telepatic, grupul win-win, a produs explozia primului arsenal; unda de simpatie-informaţională provocată de această primă explozie a provocat distrugerea tuturor arsenalelor şi componentelor logice ale aceleiaşi fabricaţii; pierderile umane şi materiale fiind infint mai mici decît o confruntare la nivel global. Experţii militari întruniţi după acest eveniment au ajuns la concluzia initulităţii armatelor şi armelor clasice modernizate. Jandarmerismul internaţional a fost desfiinţat, ca şi armatele. S-a ajuns la transformarea "sabiei în seceră".
Noua mişcare a dus la dezvoltarea armonioasă a tuturor regiunilor mapamondului, începînd cu creerea învăţămîntului la nivel global şi cu locuri de muncă locale la acelaşi nivel de retribuţie, desfiinţînd în acest fel zonele periferice.
Îmbătrînirea populaţiei nu a produs perturbări socio-economice, această populaţie aducîndu-şi în continuare contribuţia prin "înregistrarea şi transmiterea experienţei" generaţiilor viitoare.
Procesul cel mai lung de transformare a omenirii a fost acceptarea faptului că CREATORUL ESTE UNIC; fiecare religie a privit secole sub alt unghi, şi a interpretat creaţia în funcţie de EGOUL etnic, nu prin prisma UNIVERSALITĂŢII CREAŢIEI.

Şi aşa s-a ajuns la perioada Win-Win.

Frînturi

După Chipul şi asemănarea Lui -
Consider că referirea este la Spiritul Lui.
Deci avem un singur Creator şi un singur Crez, interpretările ce ne separă fiind "unghiuri diferite ale Unicului", ca şi cum ne-am reflecta ideile în multiplele faţete ale aceluiaşi cristal.

Holocaustul
Cu stingerea din viaţă al ultimului supravieţuitor, Holocaustul va deveni o pagină de istorie, din ce în ce mai prăfuită.

Adevărul Regimurilor Comuniste
Adevărata faţă a Democraţiei Comuniste ce a decretat încetarea "Exploatării omului de către om" va fi dată publicităţii peste cîteva generaţii, poate; şi atunci se va înţelege că Egoul a fost mai puternic decît Altruismul.

Sukkot - Feast of Tabernacles

At SUKKOT
May you find you have much
To be thankful for…
And always, may be blessed
In a very special way

Wish you a Joyous SUKKOT!

New Year 5771

Am închis biroul, computerul, casa şi am încălecat hibridul (Toyota Prius), părăsindu-mi oaza-mi liniştită pentru valurile albastre ale Mării Roşii.
Am părăsit zona verde a Israelului, şi după ce am traversat deşertul, pe noile autostrăzi Tel Aviv - Beer Sheva - Mitzpe Ramon, străbătînd Machteshul, am ajuns la Golful Akaba în Eilat.
Pe drum m-am pozat cu ibexul munţilor lipsiţi de vegetaţie, imaginîndu-mă în Carpaţii coloraţi în nisipiul Saharei. Pe drum într-o oază binecuvîntată ne-am oprit la pic nic, împrospătîndu-ne şi desmorţindu-mă după cca 2 ore de şofat.
O săptămînă m-am zbenguit între peştii coloraţi, corali, uitînd de problemele mele şi ale tuturor, trecînd în Noul An în speranţa reînoirii.

Tramvaie şi ţigani

Căldura m-a alungat în umbra camerei cu jauzele întredeschise, răcorită de sistemul modern de aer condiţionat. Şed, frunzărind presa electronică.
Prietenii mi-au trimis un site cu tramvaiele Bucureştiului ultimilor 40 de ani. Imaginile se suprapun cu întoarcerea "voluntară" în România a ţiganilor din Franţa Citesc articolul, şi-mi amintesc de desfiinţarea "gropii Floreasca", pe atunci fiind liceean la Sfîntu Sava (Liceul Nicolae Bălcescu). Peste noapte armata a încărcat ţiganii Gropii Floreasca în camioane ducîndu-i undeva în Cîmpiile Dunărene. Astăzi Franţa ia expulzat readucîndu-i în România pe calea aerului.
Europa caută soluţie ţiganilor pe care nu-i doreşte pe teritoriul ei.
Există soluţie într-o Europă fără graniţe, ce consideră libera circulaţie a bunurilor şi a europenilor ca lucru primordial în noua Democraţie Continentală?
Discrepanţele economice dintre Westul şi Estul Continentului, a dus la situaţia actuală. Fiecare om caută o situaţie economică superioară celei în care se află. Discrepanţa socio-economică seculară existentă între ţiganii din Estul Continentului şi cetăţenii respectivelor ţări, a devenit azi cunoscută în Westul Europei datorită liberii circulaţii.
Soluţie? Greu de văzut la nivel Românesc şi la nivel European. Asimilarea nu este posibilă. Creearea unui mediu European în România pentru ţigani nu este posibil. Cum sunt consideraţi copiii născuţi în afara României, în maternităţile West Europene? Cetăţeni ai cărui Stat?
Ideea Pieţii Comune, de a transforma Europa într-un Continent fără graniţe, cu sistem juridic, economic şi social unic, este încă în perioada prunciei. Discrepanţele socio- economice între naţiunile ce formează Europa sunt mari şi nu pot fi rezolvate prin modele existente, în care iniţiativa şi realizarea indivduală primează bunăstarea colectivă.
A aduce Estul la nivelul economic al Westului este poate soluţia; acest lucru se poate realiza prin efort la nivel European, cu condiţia ca ideea bunăstării colective să subordoneze la nivel Continental realizările individuale.

În urma meteoriţilor

Puritatea şi inocenţa au dispărut în lumea noastră dominată de EGO.
Economic, EGOUL Americii a dat faliment. O consecinţă care daja se simte, este islamizarea pe plan social şi Asiatizare pe plan economic.

Faţada etalată de America, Continentul ce crede că încă domină economic lumea, arată ca o Bătrînă plină de ifose, fardată "en vogue", dar osteoporizată.

Lumea Euro, este şi Ea în prag de Bătrîneţe fără tinereţe, şi în regres faţă de lumea economică Asiatică şi a islamismului.

Vechea întrebare "Qvo vadis?", revine în vocabularul cotidian.

Răbdarea timpului

Destinul ne-a separat
Inţelepciunea şi răbdarea timpului
Ne-a reîntîlnit

Destiny scattered us
Wisdom and Patience of Time
Brought us together

Weekend la Marea Moarta

În fiecare an plecăm cîteva zile la Marea Moartă. De data asta am plecat prin Arad, (de obicei mergem prin Ierusalim). La o oră de casă am făcut unica pauză în care Zsuzsi a comentat ultimele telefoane, eu fotografiind prima imagine a Mării, ca mai apoi să continui coborîrea de cca 1000 de metri de la Arad +550 metri deasupra Mediteranei la cca - 400 metri sub nivelul Mediteranei, nivelul Mării Moarte.
Eu mi-am închis telefonul, de cum am ieşit din casă, urmînd să-l redeschid după ce mă voi reîntoarce la nivelul Mediteranei. De data asta am luat noul meu Olympus, şi trebue să spun că sunt foarte mulţumit de el.
După încă vreo jumate de ceas cu bătaie am ajuns la hotel, în plină zonă deşertică, dar cu Marea la Picioare. Drumul de serpentine de la Arad pînă la Mare seamănă cu drumul montan tirolez, numai că Munţii sunt fără vegetaţie, cum zic eu: acu cîteva secole cineva ia ras. Pe ici pe colo am întîlnit cămile. Fiecare hotel este o oază înverzită, bine întreţinută, cu grădini şi spaţii verzi, cu bazine de înot şi cu bazine cu apă de mare pentru bălăcit şi tratament.
Marea se retrage pe an ce trece, dar încă ne bucură cu mărgele de sare ce împopoţionează pietrele în jocul fluxului-refluxului sub razele Lunii.
Am petrecut 3 zile de linişte şi armonie, fără politică, fotbal şi "delicatesuri gazetăreşti", trîndăvind între shezlonguri la malul mării şi shezlonguri pe malul bazinelor, răsfăţîndu-ne în degustări de meniu-uri, căci tot degustînd n-a mai rămas loc pentru nimic.
Seara ne-am aşezat pe divanuri, a la turca bre, asultînd orchestră în ritmul sixties.
Şi cu asta am terminat scurtul weekend, reîntorcîndu-ne în politica Mediteranei.

Seară de Jazz & Ciocolată

Seară de Jazz, ultima din seria Hot Jazz 2009 - 2010.
Prima surpriză a fost în hall-ul de intrare în incinta Muzeului Tel-Aviv, (concertul avînd loc în sala Recanati din cadrul Muzeului), - expoziţie de maşini vechi: BMW, Mercedes, Chevrolet, Austin Mini-Moris, Ford Mustang, Fiat, etc; toate lustruite, ca şi cum acu au fost expuse la salonul din Geneva.
În foyer-ul sălii de concerte am fost trataţi cu ciocălăţi şi mussuri aromate, vin şi jazz susţinut de o formaţie Tel-Aviviană de amatori, simţindu-mă ca în unul din localurile Londoneze.
Şi în fine ceva despre "Seara de Jazz Cubanez", care s-a dovedit a fi jazz american, susţinut de Fraţii Rodriguez - Robert la pian, Michael la trompetă, acompaniaţi de jazzişti israelieni la chitară bas, baterie şi percuţie. Afiliţia Cubaneză a serii fiind tatăl - bateristul cubanez Rodrigo Rodriguez, stabilit în Miami, unde s-au născut băieţii.
Cu toată surpriza, Jazzul a fost de calitate, chiar dacă a fost numai punctată contribuţia cubaneză şi ecuadoriană la Jazzul american

Artele vieţii

Ritm, Perioade
Secvenţe Planetare
Evoluţie

Muze, Muzică
Culoare, Forme şi Ritm
Artele vieţii

Reînnoire

Mîini şi arome
Putere şi gingăşie
Gînd, Suflet, Spirit

Armonizare
Spirit, Suflet şi Ego
Reînnoire

Gînduri de seară

Florile zîmbesc
Gîzele zburdă-n aer
Gînduri senine

O adiere
Petale scuturate
Aer înmiremat

Nori jucăuşi
Muze înaripate
Clip de idei

Sclipiri, Planete
În noaptea înstelată
Dor de ducă

Comunicare

Eu, Tu, cugetăm
Gînduri împărtăşite
Comunicare

Tăceri, priviri, gest
Vorbe, note, culoare
Comunicare

O gură de Rai

Brazi şi palmieri
Nuferi şi peşti de aur
Oază în Carmel

Soare şi conuri
Păsăret, flori şi fluturi
Carmel Forest Spa

Susur de ape
Codrii, crînguri, poene
Carmel - Israel

Semnificaţia unei ZILE

9 Mai 1877 Ziua Independenţei României

Semnificaţie deosebită pentru "veneticii evrei"; Tratatul de la Berlin un an mai tîrziu (1878) duce la acordarea Cetăţeniei Române, "evreilor" aciuiaţi pe melagurile Ragatului Român. Din acest moment evreii sunt Cetăţeni Români de religie mozaică ai Regatului Român; şi totuşi am rămas venetici pînă-n zilele de azi.


9 Mai 1945 Ziua Victoriei

Capitularea Germaniei Naziste. Instaurarea regimurilor Comuniste (tenebre ale unei guvernări nedorite). Cortina de Fier. Hotărîrea ONU 242 - Statul Israel Modern.


9 Mai Ziua Europei

urmare a tratatului Franco-German din 9 Mai 1950, tratat ce a pus bazele Uniunii Europene

Schimbări viitoare

Spiritul mi-a plecat la cocteilul organizat de patronu-mi Saint George.
Tulburenţele terestre nu l-a împiedicat să ajungă. În noaptea tîrzie s-a întors să-mi depene întîlnirile din salanoale celeste ale Patronului.
Timpul de conducător al Omului Alb este deja măsurat, urmînd să fie înlocuit de Omul Galben, ca peste alte două milenii să fie şi acesta înlocuit de Omul Arămiu.
Semne ale schimbării sunt deja simţite pe Terra. La următoarea-mi încarnare voi trăii o nouă perioadă Terrestră sub Omul Galben

Onomastica

Cu ocazia Onomasticii
Urez tuturor:
Sănătate
Fericire
Prosperitate

Timpuri şi picnicuri

E Ziua Independenţei. Afară e plăcut, zi de primăvară. Urmăresc de la fereastră mitingul aerian; în jurul casei fiecare spaţiu verde e ocupat de mese şi barbeque. Parcurile la fel, pline de familii ieşite la iarbă verde şi barbeque.
Eu îi concurez în cuhnie, făcîndu-mi un cotlet de viţel în vin. De mult am renunţat la picnicuri "lucrătoare".
Cu ani în urmă, cam aşa arăta un picnic: prietenii aduceau ustensile de barbeque, materie primă - carne asezonată, mici, cîrnaţi, legume, femeile făcînd salată iar bărbaţii ocupîndu-se cu focul, noi participînd cu vin, bere, cafea şi dichisuri - lucruri ce nu trebuesc preparate la iarbă verde.
După călătorii în căutarea unui loc plăcut, descărcam calabalîcul din maşinile parcate nu tocmai aproape - mese, scaune, seturi de picnic, apoi ne ocupam de jăratec; în fine, aduceam cutiile frigorifice, şi într-un final ne aşezam la masă şi la trăncăneală. Seara, obosiţi ajungeam acasă, descărcam portbagajul, şi mai petreceam o oră bună rearanjînd lucrurile în debara, pentru picnicul următor.
Acum, în ultimii ani, am renunţat la picnicuri. Mergem în natură, în excursii de jumat de zi împreună cu prietenii, luînd cu noi sendwichiuri şi apă. În maşină la întoarcere avem cîteva mere, iar seara acasă, ne preparăm ceva stil picnic în cuhnie, cinînd împreună şi spovedind la un pahar.

Ziua Independenţei

Comemorare
Amintiri şi Mitosuri
Ţara, Oamenii

Primăvară 2010

Fum, Foc şi Gheaţă
Tectonice, Ţunamii
Oameni în Haos

Sfintele Sărbători

Şi -au trecut şi Sfintele Sărbători. Au durat o săptămînă, să ne-ajungă.
Ne-am pregătit sau mai corect zîs, le-am pregătit. Am făcut o cumpărărtură mare: ouă, carne de pui şi antricot de viţel, anşua, brînzeturi, unturi, smîntîni de gătit, de prăjituri, ciocolăţi, fructe de pădure, vinuri (whisky, cogniac, votcă, porto fiind în camară), legume, verdeţuri, fructe, flori, şi alte lucruri de dichisit.
Am pregătit aperitive, masa, ...,fructe de pădure cu frişcă şi nuci, iar seara de seder am petrecut-o la prieteni, aşa că am dus o sticlă de Porto - Old Friend şi flori.
A doua zi, am avut invitaţi la prînz, aşa ca de Sărbători de la amiază pînă pe înserate.
A treia zi am plecat în excursie, să vedem lacuri şi păsări, bucurîndu-ne de linişte şi picnic în doi, într-un crîng uitat de Dumnezeu şi mai ales de lume.
Apoi ne-am odihnit, că de gătit nu era cazul. A doua seară de sfîrşit de Passover am petrecut-o la prieteni.
Şi în fine ultima zi de Passover şi Paşti am terminat-o într-o partidă de Club, eu înotînd, doamna făcînd aerobi.
Acu, sunt în timpul siestei, mîine cum ză zice reîncep lucru.

Trecerea anilor

Ploaie, şiroaie
Mituri, gînduri, cugetări
Flori, mirt, coroane

Aţa s-a sfîrşit

Ca în fiecare primăvară, Daniel şi Barbara au plecat în călătorie. În fiecare an, bătrîna pereche îşi petrec sărbătorile de primăvară călătorind, unicul moştenitor fiind deja la vîrsa de 40 şi la casa lui.
De astă dată au luat drumul Elveţiei, petrecîndu-şi vacanţa în compartimentele elegante ale trenurilor turistice, plimbîndu-se cu vaporaşe pe lacurile Lucernei şi Zürichului, urcînd munţii cu telefericele moderne.
Totul le aminteşte de tinereţea petrecută în Europa dintre cele două războaie. Schimbările politice nu le-a schimbat modul de viaţă, deşi n-au părăsit nici un moment orăşelul de graniţă din zona Yugoslavă - Ungaro - Română. El Profesor la Facultatea de Medicină din Viena şi Budapesta şi cu Cabinet în oraş, ea asistenta şi secretara Cabinetului.
Reîntorşi, Barbara a pregătit cina pentru musafiri, obişnuind ca la primul sfîrşit de săptămînă după călătorie să-şi invite prietenii de-o viaţă la depănări de impresii. Obosită de pregătiri Barbara s-a retras, adormind în camera de musafiri.
Bătrînul a primit musafirii, a scuzat-o pe soţie, ia ospătat, cu humor engelzesc a povestit călătoria presărînd impresii amestecate cu amintiri din tinereţe. În noaptea înstelată, prietenii au plecat, ca a doua zi la ora ceaiului de după-amiază să fie annuţaţi că Barbara adormise în somnul de veci.

Sărbători Fericite

E primavara
Natura a renascut
Noi, întineriti

Prin Mare şi Deşert
Unii din Noi au revenit
Happy Passover

Crezul Înnoit
Şi Christos a Înviat
Paşte Fericit

Futurologie

Făceam ordine între cărţi, cînd un ceaslov vechi cu corpeţi jerpelite mi-a atras atenţia. Nu mi-l aminteam. Ştergînd colbul timpului m-am aşezat în fotoliu, mi-am umplut pipa, pe măsuţă aşezîndu-mi o cupă de vin ruginiu. La luminile candelabrului, în umbrele tremurînde ale înserării, am deschis ceaslovul, şi m-am trrezit în lumea futurologilor.
Modelele descrise arătau spiralitatea dezvoltării şi rezolvările viitoare. Lucruri surprinzătoare s-au dezvăluit ochiului minţii.
Lumea interdisciplinară rezolvînd ceea ce lumea în care trăiesc nu o înţelege. Robotica la nivel molecular ne va face să înţelegem cum ne funcţionează gîndirea.
Neînţelegerile sociale le vom rezolva prin dialog, nu prin forţă.
Globalizarea informaţiei şi compararea textelor prin intermediul computerului vor uşura munca cercetătorilor în toate domeniile, ducînd la dialog deschis, căci vom trăii într-o lume fără graniţe, fără ghetouri
Problemele socio-economice datorită longevităţii, a bolilor, a mărimii populaţiei au rezolvare fără a fi nevoie de noi planete. Aceastea fiind prevăzute în ceaslovul ce se termină o dată cu mileniul al III-lea. Pe ultima pagină este indicată titulatura următoarei cărţi, pe care încă n-am găsit-o. Dar oricum pînă atunci mai am ceva timp.

La Crîşmă

Soarele se strecoară printre jaluzelele ce încearcă să oprească căldura de afară. Aerul fierbinte cu miros de praf intră prin fereastra întredeschisă. Citesc, urmărind rîndurile electronice ale kindle-ului. Mă răcoresc din carafa de limonadă cu gheaţă, cufundat pe meleagurile altora. Lumina amurgului mă face să mă opresc din aventură. Închid cartea, şi mă reîmprospătez sub un duş rece, lung, aromatizat cu conifere. Mă îmbrac pe îndelete, ca apoi să cobor la crîşma din cartier. Şed într-un colţ, urmărind discuţiile altora; un tînăr îmi face semn dacă îi permit să se aşeze, fiind singurul loc liber; îi aprob intenţia printr-o înclinare discretă. Între timp mi se aduce aperitivul, o farfurie de ţîri încă aburinzi şi un ţoi. Chelnărul aduce încă un ţoi, încă o doză de peşte în timp ce comand mici şi bere aburindă. În noaptea înstelată, în crîşma afumată îmi împletesc amintirile cu speranţele comeseanului. Ne desparte o jumate de veac ca vîrstă şi mii de stadii stăbătute prin lumea largă şi filozofiile ei.

Mă regăsesc pe alte meleaguri, încurcat într-o discuţie de credinţă, tendinţe sexuale, Biblice, morală. Spre deosebire de tinerii preocupaţi de aceste probleme, eu le privesc detaşat din afară. Mă las antrenat spunîndu-mi opiniile:
dacă luăm în considerare că există Creaţia ( indifernt cum definim Creatorul), atunci suntem predestinaţi, deci influenţa noastră e minoră; efortul de a ne realiza în direcţia aptitudinilor cu care am fost înzestraţi este impotant, tendinţa sexulă fiind colaterală. În acelaşi sens al Creaţiei, este posibil să existe o reglare a natalităţii ce nu aparţine moralei societăţilor în care trăim.
morala în care au fost educate generaţiile străbunilor şi părinţilor, trebue adaptată timpurilor în care trăim; sigur că trebue să le dăm respectul cuvenit.
trebue să acceptăm modul de viaţă sexuală a tuturor, chiar dacă nu se "încadrează" în morala străbună.
nu este cazul să încercăm să transformăm tendinţele, căci ele sunt naturale.
tendinţele sexuale sunt universale ne aparţinînd de religia pe care o avem, căci suntem formaţi din Corp fizic, Corp eteric, Corp astral şi EGO.
Şi aceste discuţii, ca şi altele despre marihuana sau alte substanţe halucinogene uşoare se duc cam peste tot, în societăţi mai mult sau mai puţin blocate în morala străbună.

8 martie

Feminitate
Frumusete gingasa
Ziua Evelor

1 Martie

Un zbor o foare
Primăvara a venit
Mărţişor primit

Împăcarea timpului

Urmăresc pe harta 3D itinerarii din oraşul copilăriei, în memorie simţind adierea fierbinte a aerului prăfuit. În amiaza caniculară a lunii lui Cuptor aterizez în Bucureştiul pe care l-am părăsit de un sfert de veac.
Am străbătut străzile neschimbate, dar obosite de încercări politice, încă nereuşite. N-am regăsit atmosfera boemă a tinereţii. Am găsit oameni preocupaţi, grăbiţi.
Am intrat în librării, şi cu toate că mi-a plăcut modul cum sunt prezentate cărţile, nu mai prejos ca la Londra, parcă lumea nu savura bucuria frunzăririi paginei cu miros încă de tiparniţă; aceeaşi grabă a străzii şi aici, unde în tinereţe stăteam la o şuetă cu vînzătorii comentînd ultimele aparaţii. Apoi am prînzit cu prieteni din tinereţe în unul din localurile de lîngă cinematograful Aro. Şi aici lumea preocupată de viitor, de situaţia politico-financiară. Seara am cinat la Carul cu Bere, societatea care m-a invitat fiind preocupată de sejoururile petrecute la Paris, Veneţia, şi de schiul din iarnă pe care o să-l petreacă undeva în Alpi.
După cîteva zle petrecute în oraşul de cîmpie, în zborul de întoarcere acasă, am realizat că Bucureştiul copilăriei şi adolescenţei aparţine numai meoriei.

Valentine's Day

Valentine's Day

Zi a inlegerii

si a iubirii

Gînd ireal

Timpuri pierdute
Energii risipite
Cuget ireal

Cugetare cosmică

Am părăsit materialismul lumii retregîndu-mă în Spiritul Cosmic. M-am eliberat de necesităţile corporale savurînd libertatea. Urmăresc evoluţia spiritulală a terreştrilor, încă dominată de hotărîri ale gîndirii individualiste, gîndire ce este departe de "umanismul spiritului cosmic".

Tu Bishvat (ט״ו בשבט‎)

Zumzet, Culoare
Nour, Ploaie Divină
Totu-i în floare

Copăcel tînăr
Te-am plantat în Israel
Urma-mi trecerii

Spirit al Pacii
În Jerusalemu de azi
Şi-n Terra Sancta

Gustul vieţii

Am gustat viaţa
E ca vinul învechit
Savurat în timp

Încă alerg, căutîndu-mă

Frunzăresc pagini din bibliotecile împrăştiate în apartament şi-n memorie. Am trăit lumea cărţilor şi a muzicii, ca mai apoi unele din evenimente să le regăsesc în lumea reală. Am colindat ţări şi obiceiuri, străbătînd culturi, dogme, filozofii. Acu' m-am oprit o ţîră, aruncînd priviri în cele şase decenii trecute, şi mă întreb încotr-o am alergat. Încă alerg, căutîndu-mă

Clip

În timpul vieţii
Anii trec, rămînem tineri
În Suflet, Spirit

Anii nu-i numărăm
Copiii ni-i numără
Bucurîndu-ne

Lăcaşul

Mi-am construit ultimul lăcaş, undeva în munţi pe o margine abruptă; jos construindu-mi un loft iar de-asupra un studio pentru oaspeţi. Enregia electrică mi-am asigurat-o prin panouri solare şi o morişcă, căci de vînt nu duc lipsă. Sistemul de salubritate este realizat prin brichetare, o conductă ducînd totul în prăpastia din vale, timpul descompunînd biologic

M-am retras

M-am retras în cetina munţilor.
După o viaţă tumultoasă m-am retras în foişorul ce mi l-am suspendat pe latura sîncii. Undeva sub mine susură o apă, o alta udîndu-mi sihăstria Ţin legătura cu lumea prin internet şi telefon mobil. Timpul mi-l petrec între mici plimbări pe cărări neştiute, citind cărţi apărute în lumea ipod-ului. Jivinele pădurii îmi dau bineţe respectîndu-mi singurătatea. Din cînd în cînd cobor în lumea "civilizată" să mă aprovizionez, ajutat de cei ce mă vizitează ca Master Reiki. Singurătatea mi-e întreruptă de prieteni şi rude, bucurîndu-se de liniştea naturii virgine.

Îmi caut locul

Pribeag pe melagurile altora şi-n timpuri necoordonate. Străbat civilizaţii, alăturîndu-mă dervişilor, druizilor, tibetanilor, călugărilor pelerini din timpuri apuse, ca mai apoi să călătoresc în nave galactice. Încă nu m-am găsit.

Singurătate

Vîntul spulberă valuri cenuşii pe stînci golaşe, în timp ce din înaltu' plumburiu ploaia monotonă spală cenuşiul oraşului.
Mă retrag din cenuşiul exterior în văpaia jucăuşă a căminului din salon, înlocuind cenuşiul nesfîrşit cu rubiniul din pocal. Mă regăsesc pe meleagurile brădetului verde pudrat de zăpada neîntinată. Aerul proaspăt mă îmbujorează, scîrţîitul zăpezii afundîndu-mă în memoria tinerţii. Mă tăvălesc în zăpada anilor, rostogolindu-mă în neantul timpului. Rămîn pe meleagurile albe în veşnicia imaculată.