Lucrurile și Noul An

Vînturile Noulul An aduc nu numai schimbarea cifrei, ci și tendințe de reînoire. Poate că acesta este motivul cadourilor.

 Am hotărât să ne rearanjăm garderoba, căci de înoit, o înoim tot timpul, nu c-ar fi nevoie, ci de plăcere. Sunt cîteva posibilități de a-ți aranja lucrurile într-un spațiu dat. Cel mai comod, ar fi să renunți la lucrurile pe care nu le-ai purtat în cursul ultimului an, dar acest lucru nu prea se întîmplă, și atunci nu rămîne decît să te cadorisești cu un nou sistem de umerașe ”sistem Hula Hanger”. În final, reamenajînd, descoperi lucruri în fundul dulapurilor care zac uitate de decade de ani, dar nici la astea nu renunți căci ele fac parte din memorie. Și în final, ajungi la concluzia că din gardorabă folosești numai o mică parte, parte care stă la andemînă, dar tot nu te înduri să renunți. Tot amîni, spunîndu-ți că atunci cînd îți vei schimba locuința, asta după ce te vei retrage din activitate, o vei face.

Același lucru se întîmplă cu cărțile și hărțile de călătorii, romane, cărți de specialitate, pe care le muți pe rîndul al-doilea, apoi în pod, pivniță, căci nici de ele nu te înduri să te desparți, cu toate că azi ai rezolvare electronică.

Singurul lucru cu care te-ai acomodat la lumea modenă este fotografia, renunțînd la developaj; la cîțiva ani îți cumperi un nou aparat foto, digital. Albumele le ții ca fișiere în computer, cele mai dragi accesîndu-le la telefonul mobil.

Închidere de An

          E ora 3 după-amiază. Am închis laptopul, aer conditional, lumina, și-n final ușa biroului. După ce-am ieșit din parkingul subteran, pot spune că am încheiat Anno Domini 2011 din punct de vedere business.

            În fine în drum spre casă am făcut ultimele cumpărturi ale anului, și acu șed privind Marea în așteptarea Noului An. Și cum fără Haiku nu se poate, o s-o condeiăm.

            Final de An 2011

            Așteptare de An Nou

            Speranțe-n bine

Cîrcoteală

Am schimbat laptopul pe un DELL.  Acum exersez tasturile. E încă prea sofisticat pentru un tînăr de vîrsta mea. Noroc că inginerul de computere îmi este amic, așa că volens-nolens, îmi suportă întrebările și mai ales lipsa de viteză în execuția comenzilor.

Deși am ”șoarece Logitech Bluetooth”,  încă n-am reușit să-l fac cunoscut laptopului, așa că mă descurc cu cel de sub tastură.

Cel mai mult mă încurcă noianul de posibilități de la Office 2010; naiba are de nevoie de toate posibilitățile.

Încă mă bîlbîi cu file-urile primite prin e-mail, pe care trebue să le transpun în fișierele de lucru, pînă fac ”save” unde trebue ... mă trec toate sudorile.

Asta îmi amintește de noul telefon mobile, un Samsung Galaxy. Întrebat ce vreau de către codana de la Promomotional Product, i-am explicat ce am nevoie: să primesc și să dau telefon, SMS, GPS.

 Și la asta cu ce m-am ales? Cu un minicomputer, cu care mai mult telefonez la cel care este de-asupra sau dedesuptul celui care trebue, asta în funcție de cum am ochelarii pe nas; în plus face poze cînd îi vine, căci din greșeală încurc ”icon”-urile, mă anunță că am primit e-mail, etc. etc. Tot e bine că nu face și cafea, căci aș fi tot numai pete.

Lăsînd cîrcoteala, trebue să recunosc că mă bucur de toate modernismele ce par inutile, ne fac viața mai colorată

MEDIUM?

M-am trezit în acelaşi spaţiu, dar în suprapuneri de timpuri. Imaginile se suprapun ca şi cum negativele fotografiilor aceluiaşi spaţiu, la intervale nedifinite în timp s-au suprapus.


Nu mă mişc, căci sunt dezintegrat în timpuri, fiind prezent în acelaşi spaţiu, în diferite anturaje. Mă complac în această postură, făcînd legătura între epoci diferite, informaţii neelucidate între generaţii fiindu-mi divulgate. Poate că undeva în timpuri necunoscute mie, am fost MEDIUM?

Încerc să mă coordonez,referindu-mă la acelaşi timp; am reuşit să suprapun spatiul cu timpul, reintgrîndu-mă.



Sărbători

De Sărbători se obişnuieşte să se facă vizite însoţite de cadouri.
Eu am hotărît să mă cadorisesc, aşa că plimbîndu-mă prin magazinul  Stone Age, printre pietre din adîncurile Terrei, m-am cadorisit cu o mică mostră, care îmi înalţă gîndurile şi sentimentele.

Amintiri cu nuci

            Am luat cîţiva pumni de nuci din sacul cămării de iarnă. Mirosul nucilor sparte între palme m-a aruncat în miasmele copilăriei.

            Şedeam în cuhnie cu cleştele şi ciocanul, spărgînd cu sîrg nuci pentru cozonaci, posmegi, şi prăjituri. Mă înfruptam din toate cele, gustînd toate cremele, siropurile, pînă ce cu o ceaşcă de cacao fusei alungat să mă ocup de brad.

            Luai încă un pumn de nuci, poleială, staniol, ace cu gămălie să mai făuresc podoabe. Mă aciuiasem în colţul godinului, ca un motan, şi între sorbituri de cacao, construiam podoabe, din gindă, nuci, conuri de pin.

            A doua zi, spre seară sosi şi bradul; l-am împodobit, completînd nucile şi ghinzile poleite, cu acadele şi fondante, ghirlande, înălbindu-l cu fulgi de vată, pe ici pe colo cîte-un glob colorat.

            Obosit m-am retras într-un somn în colţul salonului. Cu primul clopoţit al colindătorilor, m-am dichisit, revenind în salon în haine de sărbătoare.

          Au sosit şi musafirii; de ei se ocupau părinţii, eu fiind preocupat de cadourile de sub brad.

Happy New Year

La Multi Ani!
Happy New Year!
Feliz Ano Nuevo!
B U E K!
שנה טובה

Şi la Anu care vine
Să ne fie Mult mai Bine

2012 Year of
Peace, Health, Heppiness

Sărbători Fericite !

Merry Christmas !
Sărbători Fericite !

Hanukkah

Happy Hanukkah !
חנוכה שמח

Android

Ma delectez cu ideea de a scrie noutati, ginduri si vrute nevrute pe magicul ecran al mobilului. Nu mai am nevoe de computer in deplasari. Magnific

Memoria

Pe culoarul nesfîrşit al timpului, anii vin şi anii trec.
Himere, vedenii, ne curtează luîndu-şi locul în străfundurile memoriei; gînduri şi senzaţii neexprimate le însoţesc.
Cărţile, muzeele, spectacolele, concertele, ne îmbălsămează spiritul, luînd şi ele loc, alături de himere.
Călătoriile ne leagă de alte spirite, amintirile aciuindu-se în memorie.
În amurgul vieţii ne desfătăm sufletul cotrobăind în camarele memoriei.

Timp Uman

Copil, Tînăr, Om
Educaţie, Realizări
Viaţă, Retragere

My LORD

Rugi, Meditaţii
Kabbalah, Cunoaştere
Crez, Lumină, GOD

Altă Lume

Eteric, Amorf
Nemişcare, Tăcere, Vid
Viaţă-n alt Sistem

Depresie

Gînduri, Himere
Memorie închistată
Gesturi oprite

Israelienii

Gesturi şi Vorbe
Babilon lingvistic
Conversaţie

Toamna

Soare răcoros
Verde, Galben, Arămiu
Frunze şi Culori

Iran şi Întrebarea Israeliană: a ataca sau a nu ataca?

Iranul vrea să facă parte din grupul statelor nucleare şi asta nu de ieri, ci încă din timpul Şahului Mohammad Reza Pahlavi care a domnit din 1967 pînă-n 1979. În ultimii 10 de ani, balanţa economico-politică mondială s-a schimbat.
Rusia şi China au interese economice în Iran, au susţinut şi continuă să susţină programul nuclear al ei; nu se cunoaşte dacă aceste 2 puteri sunt sau nu interesate ca Iranul să posede armă nucleară.
Actuala politică anti-israeliană şi anti-americană a Iranului, îngrijorează lumea Iudaică, îngrijorare accentuată de declaraţiile Teheranului de a ŞTERGE ISRAELUL DE PE MAPAMOND.
Israelul consideră că ameninţarea Teheranului este reală, nu numai retoric, şi în acest context crede necesară oprirea accesului la armă nucleară a Iranului în orice condiţii, chiar şi militare.
În cazul în care Israelul la ora actuală ar ataca Iranul, consecinţa ar fi un război pe 4 fronturi, Israelul fiind atacat la rîndul său de Iran, Siria, Hizzbala din Liban şi Hamas din Gaza Strip. În acest caz USA şi NATO vor ajuta Israelul; nu se cunoaşte poziţia Moscovei şi mai puţin cea a Beijingului, Ankara rămînînd neutră.
Dacă Iranul va avea armă nucleară, rămîne întrebarea dacă ar folosi-o?
În cazul că Iranul va folosi prima arma nucleară, sau ar declanşa un război împotriva Israelului, replica ar fi comună Israeliano-Amercană- NATO, Rusia neintervenind.
În ambele cazuri: un atac Israelian asupra Iranului, sau un atac Iranian asupra Israelulu va duce la pagube imense în zonă, ceva la nivelul DUPĂ NOI POTOPUL. Şi atunci mai bine să ne punem cu toţii întrebarea: ŞI CUI I-A FOLOSIT?

Gînduri de PACE

Este greu să scrii despre balanţa - viaţa liberă a unui tînăr, plătită cu libertatea a 1000 de terorişti, balanţa fericirii unei familii, faţă de sute de familii ce-şi comemorează morţii (victime ale teroriştilor eliberaţi) şi a altor cîteva sute de oameni ce vor purta sechelele terorismului toată viaţa.

Viaţa în libertate este primordială disputelor etice şi morale.

Preţul? Este preţul unui conflict ale cărui începuturi se încurcă în negurile istoriei acestor locuri.

Poate că a venit deja timpul să schimbăm ceva în modul de cum privim conflictul milenar. Poate că a venit deja timpul să abordăm conflictul din unghiuri umane.

Dacă vom privi în continuare rezolvarea conflictului prin prisma religiilor, prin prisma teritoriilor, a drepturilor istorice, vom uda în continuare acest PĂMÂNT al FĂGĂDUINŢEI cu sînge, semănînd restrişte.

În condiţiile politico-economice actuale cred că se poate pune capăt acestui conflict milenar. Putem pune capăt terorismului regional prin încheierea conflictului; comemorarea victimelor trebue să ducă la armonie ( inerent sunt victime şi ca răspuns la acte de teroare), nu la răzbunare (ochi pentru ochi, dinte pentru dinte).

Vizităm locurile SFINTE culturii şi religiei indiferent de graniţe; fiecare dintre noi călătoreşte peste mări şi ţări fără oprelişti; acelaşi lucru se va întîmpla şi aici după încheierea conflictului.

În toamna vieţii

În toamna vieţii
Păsări în migraţie
Spiritu-mi cu ele


סתיו של חיי
ציפורים נודדות
נשמתי איתם

My life's autmn
It's migratory birdes time
My soul accompanying them

Dacă aş fi Gilad

Peste 5 ani de izolare şi singurătate, ani de introspectivă, aşteptare, crez, autocunoaşere.
Revenirea în lume, nu mă înspăimîntă. Lumea trebue să-mi respecte privatul, lăsîndu-mi timpul meu de comunicare. Deşi sunt celebru, fără voia mea, vreau să fiu lăsat în ritmul meu de exteriorizare şi comunicare.
Prefer să mulţumesc personal celor ce m-au re-adus din izolare şi singurătate, în mod simplu, fără ceremonii - O strîngere de mînă şi un MULŢUMESC spus mai mult din priviri, o undă interioară exteriorizată prin atingere şi privire.
Ce voi face? Voi studia şi propaga nonviolent communication a language of life.

Bilanţ

5772
Anii vin şi anii trec.
Timpul, îmi fuge în clepsidra vieţii mult mai repede, parcă o forţă nevăzută a mărit gulerul ce desparte timpul trecut de cel rămas.
Citesc presa pe internet, nesimţind nevoia foşnetului de ziar şi al mirosului tipografic. Cînd sunt undeva la SPA pentru cîteva zile, primesc ziarul la uşa camerei de hotel; din ce în ce mai multe pagini "galbene"- cancanuri din lumea politică şi economică, care rămân necitite undeva la marginea unui bazin; şi aici mă aciuiesc în biblioteca locului la o pagină de internet, între sorbituri de ceaiuri.
Nu de mult am mai cumpărat nişte cărţi prin "Amazon", căci nu citesc în ebraică. Cochetez cu ideea să-mi comand un "Kindle", căci în final e mai comod atît în casă cît şi în călătorii.
Cu trecerea anilor, simţul valorilor se schimbă, îngrijorarea pentru sănătate avînd o pondere mai mare decît înainte; cu toate astea mă strădui să nu devin hipohondru. Vorba glumei din tinereţe: Dacă renunţi la o mîncare gourmet şi la un pahar de vin bun, lucru care de mult a luat şi locul sexului, nu şi al iubirii, atunci pentru ce...
Continui să mă duc la concerte - Jazz & Clasic, la un balet modern, expoziţii, şi să mă intreţin cu prieteni.. Din cînd în cînd îmi mai împrospătez garderoba, asta pentru chef, nu că aşi avea nevoie.
Să sperăm că în anul 5772 şi cei următori să avem puterea şi dorinţa de-a călătorii, aşa cum o făcurăm înainte.

Vară israeliană

De-a lungul ultimilor decenii, Israelul dintr-un stat social-democrat a devenit un stat capitalist. Cu toate că stastica arată creşterea nivelului de trai şi micşorarea şomajului, aceste lucruri întîmplîndu-se în plină criză economică mondială, "grevele" arată realitatea.
Demografia s-a schimbat în ultimele decenii în defavoarea clasei de mijloc: populaţia religioasă care este întreţinută pe spezele statului a crescut; la fel şi populaţia arabă şi beduină în cadrul cărora şomajul este peste 40%.
Cheltuielile familiei au crescut în toate domeniile: alimentar, locuinţă, electricitate, taxe orăşeneşti, taxe de şcolarizare (cu toate că învăţămîntul e gratuit), benzină, transport în comun, în timp ce creşterea salariilor nu acoperă inflaţia.
Taxele fiscale incluzînd asigurările sociale obligatorii de stat, ale micilor firme independente ajung la 57%, aceste firme făcînd parte din clasa mijlocie. Numărul angajaţilor în firmele de stat s-a micşorat.
S-a ajuns ca o familie din clasa mijlocie (2 adulţi + 2 copii), ce are un venit lunar de 7500$ (cca 25000NIS) să nu poată încheia luna
O parte din clasa mijlocie părăseşte Israelul pentru ţări cu taxe mai mici.

Greva medicilor a fost declanşată datorită situaţiei create în ultimele decenii, azi fiin lipsă cca 1000 de medici datorită sistemului de finanţare a spitalelor de stat şi sistemului de salarizare (plătim taxe medicale mai mari şi primim mai puţin, fiind obligaţi să ne facem asigurări medicale private). S-a ajuns ca un medic stagiar să fie de gardă peste 26 de ore continu.

În această situaţie economică reală, prezntată de guvern ca înfloritoare, se găseşte Israelul.
Soluţiile economice prezentate de PM+ Benjamin Netanyahu şi actualul guvern, nu rezolvă problemele, căci statul nu se implică, rezolvarea fiind prevăzută prin societăţi particulare.
Sindicatele au anunţat că vor începe să se alăture revoltaţilor, şi asta de săptămîna viitore.
În concluzie avem o vară fierbinte, nu numai climatic.

Seară de Jazz Brazilian

Ceumar Coelho acompaniată de The Israel Choro Ensemble (Corolê) ne-a perindat din Antlantic în adîncimea Junglei Braziliane de-a lungul meandrelor Amazonului, din înaltul Christ Rio Janeiroean în cartierele San Paolului.
O seară fierbinte, în ritmuri se samba, bossa nova, dar şi accente mioritice ale flautului lui Salit Lahav.
O seară a 5 virtuoşi - Ceumar cîntăreaţa, Salit lahav - flaut & acordeon, Oded Aloni - percuţie, Daniel Ring - cavaquinho & castaniete şi Gabriel Marques - chitară cu 7 corzi & percuţie.
Sala Recanati a Muzeului Tel Avivan, s-a ridicat în ropotul de aplauze, pe ritmurile braziliene în universalitatea umană în ultima seară de Hot Jazz a stagiunii 2010-2011.

Nuntă meleaguri de basm

Şi a fost Solstiţiu 21 iunie 2011 A D - 19th of Sivan, 5771 dupa Calendarul Ebraic. Dan, copilul prietenilor noştri din Galil, a hotărît că aceasta este data cea mai potrivită pentru a se căsătorii.
Pe un Plai al Carmelului, o gură de Rai, s-a desfăşurat evenimentul.
Într-un crîng umbrit de cetina pinilor, am fost întîmpinaţi cu gustări şi băuturi răcoritoare, eu preferînd un whisky reconfortant după condusul în ambuteiaj.
Wedding Hupa, a avut loc într-un luminiş, mărginit de prăpastie, ceremonia petrecîndu-se în Apusul Solstiţial. (probabil că drumul de întoarcerea la Masa Sărbătorească depindea de răspuns). Pe drumul de munte la Wedding Hupa, drum de capre şi musafiri, am fost însoţiţi de "tineri pani" ce ne-au delectat cu muzică de lăute, darabukă, şofar, atmosferă încîntătoare.
Ceremonia a decurs în stil modern, slujba fiind oficiată de un Rabbin gen Bob Dylan anii '70, şi de Rabbinul Unităţii în care Dan e ofiţer; apoi Mirele şi Mireasa s-au Bine-Cuvîntat reciproc în stil Modern, punindu-şi verighetele.
După Grand Finale, cu proapeţii însurăţei, în sunete de ţiteră, lăute, şofar şi darabukă ne-am reîntors în crîngul de pini. Masa a fost servită pe iarbă, nu stil picnic, ci la mese. Prietenii Mirelui ne-au prezentat un film umoristic al tînărului inainte de căsatorie de la pregrădiniţă pînă în seara cu pricina. Apoi a fost dans, iar noi ne-am întors la malul Mediteranei, coborînd muntii, de data asta în miez de noapte fără ambuteiaj.

Daniel

Am scos un oftat, apoi încet cu multă precauţie am deschis încet, încet ochii, derutat de miresmele ce-mi gîdilau nările. Sunt într-un mediu alb, totu-i alb de jur împrejurul meu - mobilierul, pereţii, luminile.
Patul s-a remodelat sub mine în shezlong, peretele din faţă transformîndu-se şi el în vitrină, totul petrecîndu-se sub voinţa-mi gîndită dar neexprmată.
Afară peisajul este de un alb imaculat; fulguieşte îngroşînd stratul de nea. Copacii sunt şi ei îmbrăcaţi în chiciură. Reni albi se mişcă agale, parcă adulmecînd sfîrşitul iernii albe.
Lucid fiind, încerc o nouă comandă - o ceaşcă de cacao, 2 tartine cu fructe de pădure, şi o felie de english cake. O uşă, pe care încă n-o depistasem, s-a deschis fără zgomot, o femeie în alb aducîndu-mi comanda pe o măsuţă de pat.
La cîteva minute după ce am terminat micul dejun, o echpă în alb m-a înconjurat. A început o convorbire la nivel telepatic.
În urma unei coliziuni de trafic, fusesem dus, în stare de comă, cu helicopterul, la unul din prinipalele spitale; după un timp am fost mutat în condiţii speciale la acest centru de cercetări, organismu-mi funcţionînd "normal" pentru anii începători ai melleniumului al treilea, dar comunicarea făcînd-o telepatic, în orice colţ al Terrei.
După o perioadă de spitalizare, ce s-a dovedid a fi un an şi jumătate, am fost declarat de medici apt să reintru în societate. Înaintea externării am fost invitat la o discuţie cu psihiatrul şi juristul aşezămîntului.
Mi s-a propus o nouă identitate, eu optînd pentru Daniel Daniel. Am primit acte noi - cont de bancă, credit card, permis de conducere auto, paşaport cu vize pentru tot mapamondul. Juristul m-a atenţionat că pot trăi lejer, contul meu fiind reglementat în funcţie de cheltuieli, singura restricţie fiind că nu am dreptul de proprietate. De asemenea m-a atenţionat că actele trebue să le schimb la expirare numai la un birou aflat în aşezămînt. Printre altele am fost atenţionat să nu mă duc la locuinţa din-aintea accidentului, aceasta neapaţinîndu-mi. Ştiam, fără să mi se spună, că o trebuiască să reintru cu grijă în legătură cu rudele şi prietenii, după o absenţă de atîta timp, ei fiind înştiinţaţi de amnezia mea temporară. La ieşire mi s-a înmînat un plic cu bani pentru primele nevoi, o limizină stîndu-mi la dispoziţie pentru prima-mi destinaţie..
Am spus şoferului să mă lase pe malul mării la un Hotel Butic din Jaffa, în drum făcînd escală în 2 malluri să-mi cumpăr nişte îmbrăcăminte şi geamantane. M-am cadorisit cu minim de cîrpe 3 schimburi sport elegant şi 2 pentru reprezentanţă, lenjerie adecvată, pantofii luîndu-i la firma-mi preferată Neot; ca geamntane am optat pentru Eastpak -USA. Sigur că n-am uitat trusa de cosmetică, şi minimum de homeopatie. Seara, după o plimbare pe faleză şi un concert în Biserica Armenească, am cinat pe terasa debarcaderului, admirînd Tel Avivul.
Dimineaţa, după un somn bun şi un dejun israelian, m-am plimat pe cei 5 km de faleză, pînă la debarcaderul din Nord al Tel-Avivului, făcînd o pauză într-un Internet Caffe. A doua zi am închiriat o maşină şi mi-am rezervat Hoteluri pentru un sejour de 2 săptămîni, de la Eilat pînă-n Galil, pe drumuri vizitîndu-mi prietenii. Daniel fiind, nu mai profesez, complăcîndu-mă în călător.

Fata Morgana

Simboluri, crezuri
divinităţi şi pagani
Amalgam uman

O învolburare de gînduri, ce zburdă haotic în trecut, prezent şi viitor, mă încadrează în unduirea dunelor deşertice. Nisipul unduitor, căldura sufocantă, mă anihilează contopindu-mă în Fata Morgana.
Acum îi derutez pe alţii.

Aţa şi Sufletul

Aţa şi Viaţa
Eu însu-mi şi Sufletul
Depănăm timpul

O linişte albă, ce reflectă Soarele în nuanţele turchiz ale Mării Moarte, mi-a oprit suflarea. Sufletu-mi înmiresmat de aromele mineralelor zăcute în uitarea timpului se duce în cele nelumeşti. Zac, fără vlagă lumească în aşteptarea reîntoarcerii Lui. Din noaptea neagră, spre mijitul zorilor, în răsfrîngerea arămie pe fundalul turchiz al Mării, Suletul m-a reîntîlnit, călăuzindu-mă spre alte meleaguri.

Ein Boqeq - Oază la Dead Sea

Turchiz şi alb salin
Palmieri şi Hoteluri
Ein Boqeq Dead Sea

Soare, Val turchiz
Rupt de toţi şi de toate
Şed şi nu cuget

Daniel Daniel

Am scos un oftat, apoi încet cu multă precauţie am deschis încet, încet ochii, derutat de miresmele ce-mi gîdilau nările. Sunt într-un mediu alb, totu-i alb de jur împrejurul meu - mobilierul, pereţii, luminile.
Patul s-a remodelat sub mine în shezlong, peretele din faţă transformîndu-se şi el în vitrină, totul petrecîndu-se sub voinţa-mi gîndită dar neexprmată.
Afară peisajul este de un alb imaculat; fulguieşte îngroşînd stratul de nea. Copacii sunt şi ei îmbrăcaţi în chiciură. Reni albi se mişcă agale, parcă adulmecînd sfîrşitul iernii albe.
Lucid fiind, încerc o nouă comandă - o ceaşcă de cacao, 2 tartine cu fructe de pădure, şi o felie de english cake. O uşă, pe care încă n-o depistasem, s-a deschis fără zgomot, o femeie în alb aducîndu-mi comanda pe o măsuţă de pat.
La cîteva minute după ce am terminat micul dejun, o echpă în alb m-a înconjurat. A început o convorbire la nivel telepatic.
În urma unei coliziuni de trafic, fusesem dus, în stare de comă, cu helicopterul, la unul din prinipalele spitale; după un timp am fost mutat în condiţii speciale la acest centru de cercetări, organismu-mi funcţionînd "normal" pentru anii începători ai melleniumului al treilea, dar comunicarea făcînd-o telepatic, în orice colţ al Terrei.
Întrucît trecuseră ani de la accident, mi s-a propus o nouă identitate. Acceptînd am devenit Daniel Daniel. Acum studiez schimbările petrecute după 2011, Daniel găsindu-se în 2222 A.D.

Frunza de măslin

Toată zona plantează măslini, dar frunza nu aduce Pacea. Două naţii născute din vlăstarii Biblicului Abraham vor acelaşi teritoriu. Veşnica problemă a LEGITIMULUI, a rămas pînă azi nerezolvată.
Din exterior problema poate fi discutată sub orice aspect: juridic, militar, economic, Biblic, Coranic, dar nu poate fi rezolvată.
Rezolvarea poate fi numai prin înţelegere între urmaşii lui Abraham. Cînd se va întîmpla şi cum se va rezolva este o problemă care nu are răspuns în generaţia noastră.

Accidentul

După o săptămînă în mod surprinzător, Sebastian s-a trezit din comă. Ofiţerul de anchetă chemă medicul. Toată echipa halatelor albe în frunte cu profesorul şi psihologul spitalului veniră să-l vadă. Sebastian se întinse ca după un somn bun (puţin cam lung), şi după ce se clăti cu apă de gură, cu o voce limpede, se adresă psihologului "Am rămas singur ".
După ce-i făcură toate testele, constatîndu-se că în mod paradoxal Sebastian era întreg, psihologul şi psihiatrul urmau să constate traumele post accidentale.
În drum spre vacanţă,un camion în depăşire spulberase automobilul condus de Sebastian; totul s-a petrecut instantaneu pe şoseaua intramontană. Drumul era frumos, în meandre de-a lungul albiei rîului secat de anii secetoşi, pe această porţiune drumul urcînd şi coborînd coamele deluroase. Pe cerul senin un helicopter concura vulturii deşertului, în timp ce fotografia topografia.
După ce psihiatrul şi psihologul părăsiră camera, ofiţerul le luă locul; era un tip subţire, nu numai fizic. În săptămîna cît îl păzise pe Sebastian, pentru a fi primul ce-l va intervevia, îi studiase îndelung dosarul. Ştia că Sebastian avusese o viaţă foarte activă, cunoscînd bine toate ungherele văzute şi nevăzute ale ţării, o viaţă împestriţată cu multe călătorii pe cele cinci continente.
Sebastian şi Angelica plecaseră în automobilul electric, dotat cu tot echipamentul electronic modern - GPS, TV, Internet - într-o scurtă vacanţă la Marea Sarată din deşert, unde Sebastian se gîndea să viziteze şi noul complex cu camere saline. Şoseaua era liberă, camioane şi utilaj militar trecînd rar, spre bazele de antrenament. La un moment dat în oglinda retrovizoare a apărut un camion ce gonea cu viteză. Sebastian micşoră volumul radioului concentrîndu-se la drum, un al şaselea simţ punînîdu-l în gardă. Da, în retrovizor nu să distingă şoferul camionului. Drumul începea să urce şi să coboare coamele deluroase. În sens opus apăruse un camion tot fără a se distinge şoferul. Brusc, camionul din spate, pe panta de coborîre mărise viteza, Sebastian semnaliză că iese de pe şosea pe zona de avarie. Din faţă apăru un al treilea camion, depăşind camionul ce circula în sens opus, formînd o barieră ce gonea spre fundul văii. O puternică izbitură aruncă automobilul în masa metalică ce închidea fundul văii. Sebastian simţea că este într-o bilă de biliard aruncată de un tac de maestru în masa bilelor; se concentră în auto-apărare fizică, mobilizîndu-şi toate energiile pentru a mării spaţiul dintre corp şi aura-i protectoare. După acest efort supra-natural se trezi în camera de spital, sub ochiul vigilent al anchetatorului.
Ofiţerul - Ai dovezi?
Sebastian - Controlează imaginile foto-topografice, controlează la centrul de cercetări al armatei, identifică camioanele fără şoferi, cere înregistrările satelit ale zonei în timpul accidentului.

Chemare

Ding, Dong, Ding, Dong, clopotele bisericilor şi catedralelor, chiamă credincioşii la Missa de Paşti.
Sinagogile s-au golit, terminîndu-şi rugăciunile, credincioşii grăbindu-se pentru cina sărbătorească.
Toţi Sărbătoresc reînoirea spiritului.

Passover, Easter
celebrăm Renaşterea
Reînceputul

Renaştem din nou
o dată cu natura
suflet, spirit, crez

Se poate trăii şi-n înţelegere şi respect reciproc, căci suntem călăuziţi de aceeaşi Lumină

Sărbători în Jaffa

Nouri jucăuşi pe un cer azuriu încep acuarela. Apoi apare plaja cu nisip auriu, broderia albă a valurilor mării de turchiz. Un boschet, un tăpşan umbrit cu smocuri de iarbă încheie cadrul. Mingii, palete de begminton, copii, plimbăreţi, cîini etichetaţi populează acuarela. În alt plan, faleza animată de alergători, biciclişti, oameni în promenadă, cafenele, case şi debarcader cu veliere, un far. Zmee, picnişti, gazon, parking, opreşte oraşul să se scurgă în mare. Cormoranii şi pescarii se întrec în ale pescuitului, pisicile aşteptînd dejunul între stîncile scăldate de spuma turchiză.
Vîntul amestecă totul între fantezie şi realitate.

Sfintele Sărbători

Sărbători Fericite
Cuvântul Domnului
Să vă căluzească paşii
Pace, Sănătate, Prosperitate

Saint George

Cu ocazia Onomasticii
Sarbatori Fericite

Palestina 2011

Baza Statului Israel modern este Rezoluţia Ansamblului General ONU din 29 noembrie 1947, cunoscută ca Rezoluţia 181 (United Nations Partition Plan for Palestine).
Baza rezolvării conflictului Arabo - Israelian este Rezoluţia Consiliului de Securitate OUN din 22 noembrie 1967, cunoscută ca Rezoluţia 242 (United Nations Security Council Rezolution-Following the June '67, Six-Day War).

Toate conflictele şi discuţiile dintre Israel şi Palestinieni, ce au urmat de-a lungul anilor, discuţii începute încă din 1969 la Bucureşti n-au dus pînă acum la o finalizare.
Populaţia, atît israeliană cît şi cea palestiniană este împărţită:
• în cei ce cred în posibilitatea a două state paşnice cu graniţe preconizate de Rezoluţia 242 şi cu capitala în Ierusalim, oraşul fiind Oraş Internaţional
• în israelieni ce văd Stat Israelian care să încorporeze aşezările construite în West Bank şi o parte din Înşlţimile Golan, stat cu Capitala în actualul Ierusalim cu toate zonele metropolitane;
palestinieni ce văd Statul Palestinian pe teritoriul Nedivizat de Rezoluţia 181
Situaţia demografică în Israel se schimbă în favoarea populaţiei de etnie arabă, aşa că pînă la sfîrşitul secolului evreii nu vor fi majoritari. Ce fel de democraţie parlamentară va fi atunci în Israel?
Situaţia mondială se schimbă - globalizarea economică, problemele etnice din Uniunea Europeană, schimbările din lumea islamică, schimbările economice din USA şi din Asia - ducînd la reconsiderări politice privind rezolvarea conflictului Arabo-Israelian.
În contextul politic internaţional actual în septembrie Palestinienii vor Declara unilateral Statul Palestinian, Stat care va fi recunoscut de Liga Arabă, Statele Arabe, Statele Islamice, UK, Franţa, şi probabil Rusia şi China. USA probabil va susţine Israelul în ONU pentru nerecunoaşterea unilaterală a Statului Palestinian.
Această situaţie va rezolva conflictul Arabo-Israelian? Probabil că nu.
Mă simt ca într-o partidă de şah, în care deşi Israelul are toate şansele, prin politica greşită pe care o duce, o va încheia prin pat.

Fir de nisip

E o dimineaţă nedecisă de primăvară; ploaia stă atîrnată, cerul confundîndu-se cu marea. Gîndurile-mi zburdă aleatoriu în timpuri petrecute pe meleaguri diferite.
Mă regăsesc în copilăria fără rude, petrecută între cărţi şi părinţi, între ciondăneli cu soră-mea şi lecturi. Nu mă plîng, căci am avut o copilărie fericită, petrecută în Micul Paris postbelic, chit că m-am născut după Cortina de Fier.
Da, atunci am învăţat că rudele ţi le dă Bunul Dumnezeu, iar prietenii ţi-i faci Singur. Am avut prieteni de vîrsta mea, prieteni de vîrsta părinţilor, bunici ai prietenilor.
Am copilărit în grădinile Bucureştiului prăfuit (Cişmigiu, Carol, Kiseleff, Herăstrău, Ioanid), în parcurile colecţiilor particulare de artă (Aman, Stock, Zambaccian, Muzeul Satului), în podurile boerilor de Curte Veche. Am înnotat în lac, traversîndu-l pentru a lua o gustare la CC, ca apoi să mă întorc la bocceluţa mamei (ouă, roşii, chiftele).
Am călătorit cu Jules Verne, cu Argonauţii, cu corsarii romanelor de 15 lei.
M-am aventurat cu Rob Roy, Athos, Aramis. Am îndreptat societatea cu Jean Valjean, Gavroshe. M-am războit alături de Kutuzov şi Prinţul Andrei, Hemingway, Mitterrand;. am luptat în Atlantic şi-n Pacific. Am călătorit cu Asimov şi Lem. Şi unde n-am fost în copilărie şi adolescenţă? Cărţile m-au purtat peste tot, într-o lume minunată.
Părinţii mi-au dat dragostea pentru citit, nu numai aventuri şi romane de capă şi spadă, ci şi filozofie, şi artă. Am fost învăţat cu lumea filmului, al teatrului, operei, operetei, familiarizat cu sălile de concerte - Ateneu, Radio-TVR; apoi ca licean la Sf. Sava cu concertele de la Catedrala Sf. Iosif.
Am fost educat de prietenii părinţilor, ce şi- au petrecut tinereţea şi studenţia în Europa Interbelică la Paris, Londra, Dresda. Am învăţat să dansez, să fumez pipă, să folosesc paharele şi tacîmurile la recepţii, să zîmbesc şi să vorbesc despre vreme. Am învăţat să beu cogniac, whisky, vin, ţuică şi palincă, şpriţ, şi mai ales am învăţat să nu mă îmbăt (chit că m-am îmbătat, şi nu o dată). Pe scurt am (fost) învăţat bunele maniere. Apoi am învăţat că părinţii îi ai aşa cum ţi-i educi.
Ca tot omu, m-am căsătorit, cu Suzana, şi cum se zice, nu numai cu Ea, ci şi cu educaţia Austro-ungară. Nu mi-a fost prea greu, căci am fost educat cu iz austro-ungar şi makarenkovian (ai mei fiind din Ardeal, petrecîndu-şi studenţimea în Căminele Şulea din Bucureştiul anilor '30, războiul aventurîndu-i în Ţara Sovietelor).
Am vizitat Budapesta, Moscova, Leningradul, Erevanul şi Tibilisi, ca reîntors în Bucureşti, să-mi întăresc concluzia că locul meu nu este pe malurile Dîmboviţei.
M-am mutat pe malurile Mediteranei, în Israel. Am început totul de la început, la vîrsta de peste 30 de ani, tot fără rude, ci numai cu prieteni.
Am învăţa limba, obiceiurile, modul de viaţă. Mi-au trebuit ani să ajung la nivelul bucureştean pe care l-am părăsit. Am reînceput să frecventez cinematograful, sălile de concerte, opera.
Acum în această nouă adolescenţă am vizitat Parisul, Londra, Edinburgul, Roma, Praga, Viena, Salzburg, Lucerna, Zürich, Berna, New York, San Francisco, Washingtonul, Amsterdamul, Madridul, Barcelona, Cordoba, Granada, Toronto, Auckland, Wellington, Christchurch, Hong Kong, Teneriffe, Athena, Saloniki, Rhodos, Creta, Cyprus, Fiji.
Mi-am petrecut vacanţele în Tirol, căţărîndu-mă pe Alpi, pe Dolomiţi, pe gheţari, am străbătut Rockys, Mount Cook şi gheţarii din New Zealand.
Am continuat să citesc, nu numai romane ci şi filozofie orientală.
Mă uit la schimbările din lumea musulmană, la dezastrele naturii dezlănţuite, trăiesc problema arabo-israeliană, şi mă simt ca un Fir de Nisip, o părticică infintesimală a Dunei.

Lui Sky & Peregrin

Spaţiu, timp, simţuri
Dimensiuni Umane
Cadru, culoare

Gînduri şi vorbe
Scrieri versificate
Albe sau în Ritm

Poetul din Noi
Culori de Primăvară
Sărbătoare-n Ritm

Primăvara 2011

Primăvara, cu fiţe şi fasoane de fată bătrînă, în fine a sosit.
Am încercat s-o prindem la Hong Kong, dar acolo ne-a întîmpinat cu o plaoie rece între valuri de ceaţă ce mai mult ne amintea de toamnă. Ajunşi acasă pe Mediterana bîntuită de ploi-potop, am urmărit cutremurile din Christchurch pe care nu de mult îl părăsisem în sfîrşit de vară, ca apoi să urmărim dezlănţuirea naturii în Japonia. Dar nici bătrîna Europă n-a fost complet uitată de ranchinosa primăvară, răbufniri de iarnă înlocuind zăpada mieilor cu avalanşe.
Acu în preajma Passoverului şi a Paştelui totul s-a înseninat şi înmiresmat. Stau admirînd prospeţimea naturii, valurile jucăuşe, lenevind în fereastra salonului mediteranean, în ritmurile lui Leonard Cohen. Frunzăresc pe file-urile din memoria computerului peisaje şi locuri fotografiate, depănîndu-mi în minte locurile şi peripeţiile prindărilor, visînd la noi meleaguri. Încerc să aştern crîmpei de amintiri pe paginile imaculate, dar încă nu reuşesc. Poate în vacanţa de Passover.

Impresii de turist în New Zealand

O gură de Plai,
O gură de Rai

O societate tînără, ce îmbină ecologia cu un trai bun. Să nu fiu greşit înţeles, trai bun nu înseamnă bani, ci calitatea vieţii. Natura este respectată şi pe cît se poate păstrată. Faţă de Bătrîna Europă şi Tînăra Americă, New Zealand dezvoltă un turism cu minimum de poluare a naturii, cu minimum de aşezări turistice. Aici vizitezi natura fără să-ţi laşi amprenta; pînă şi ambalajele sunt adunate din rezervaţii şi prelucrate în afara lor. Amintirile ţi le ei cu tine pe peliculă, prin descrieri, nu ţi le laşi pe scoarţa copacilor sau pe stîncă. New Zealand este ţara naturii virgine. Ţara este împînzită de o reţea de servicii turistice extraordinare, avînd centre de informare (I Site) peste tot, chiar şi în cea mai mică localitate; aici primeşti cu compentenţă şi răbdare orice informaţie pe care o crezi necesară pentru excursiile viitoare, locuri pe care vrei să le vizitezi, putînd comanda atît cazare cît şi excursii.
Cultura maoră este prezentată peste tot, valorile ei fiind expuse nu numai în marile muzee, ci peste tot. Majoritatea oraşelor prin care am trecut au amprenta Angliei Victoriene. Te frapează spiritul şi ordinea britanică clasică în comportamentul populaţiei.
La vîrstea mea n-am avut curajul să fac trekuri (trasee) montane, minimum echipament avînd cca 14 kg. (înainte de plecare pe trek, eşti obligat să anunţi motelul, hotelul, campingul ce excursie pietonală faci, fiind controlat să ai echipamentul adecvat - şi toate astea pentru siguranţa-ţi personală); am văzut munţii şi gheţarii din helicopter şi avion, vizitînd insulele şi fiordurile în excursii locale, la fel balenele şi albatroşii (vizitîndu-i la mamica lor acasă - în largul oceanului). După ce-am străbătut ţara-n lung şi-n lat timp de o lună, am plecat în Fiji să mă odihnesc.

Hong Kong

Incerc sa-mi depan impresiile despre o lume ce vrea sa-si mentina libertatea financiara in actuala China ce-si cauta drumul in bumu-i economic, in mijlocul unei Lumi instabile.
Orasul inca are libertatea economica din timpul Imperiului Britanic; oare pentru cit timp?
Ca turist m-am simtit ca intr-un film hollywoodian. Totul se deruleaza intr-un peisaj ce imbina bunastarea si prosperitatea financiara a Americii din perioada anilor Clintonieni, cu pauperitatea Chinei Maoiste si oaze milenare ale templelor si manastirilor Budiste, Taoiste, Zen.
Am locuit in zona eleganta a peninsulei Kowloon, in hotelul YMCA, admirind din geam orasul financiar ce-si etala seara de seara grandoarea in jocuri de lumini pe fatadele Zgirie-norilor. Tot din Hotel am urmarit Inceputul Noului An 2011, in jocul de lumini si laser, specacol ce ne doreste PROSPERITATE.
Totul functioneaza perfect: metroul, ferry, transportul in comun. In zona financiara si in cea turistica te simti in siguranta, la fel in malluri si pe faleza. Peste tot este curatenie, ordine, o ordine care te face sa banuiesti o armata nevazuta de oameni ce-ti supravegheaza miscarea ca turist. Nimic nu este la pret de chilipir.
Am vizitat orasul financiar, simtindu-ma ca in zona eleganta a Manhattanului New Yorkez; am vazut panorama Hong Kongului de la etajul 46 al Bank of China, ca mai apoi de pe colina; ne-am plimbat pe faleza eleganta si in foyerul Centrului Cultural. Ne-am aventurat in zonele Templurilor ce sunt in plina renovare, dar grandoarea milenara le este ciuntita de cartierele muncitoresti, maidanuri si parkinguri de camioane ce s-au construit pina la incinta lacasurilor, exceptie facind Po Lin Monastery.
Am parasit Hong Kongul fara sa vad oameni fericiti, ci numai furnici in cautarea bunastarii.

8 Martie

Un boboc, o floare
petru Doamne, Domnişoare

Fiji

Din lumea anglo-saxonă a New Zealand-ei, am poposit în lumea Fijiană, lume ce-şi caută identitatea. Cele cca 100 de triburi, ce vorbesc 100 de limbi diferite, împrospătate cu indienii aduşi de enlezi împreună cu Biserica Methodistă, acu vreo 140 de ani, se străduiesc să ajungă la nivelul secolului nostru, formând naţiunea fijiană. Limba comună a tuturor este engleza. Dar societatea este ne-amstecată, căsătoriile mixte nefiind admise de familiile indiene pe de o parte şi de comunităţile tribale pe de altă parte.
Noi ca turişti, am trăit în una din oazele turistice, înconjuraţi de zîmbete, dansuri, şi natura darnică. Frumuseţea satelor de vacanţă presărate pe insule înconjurate cu ape de smarald, coralii, satele autentice ascunse în văi adînci între munţii vulcanici, ne-au fost prezentate de ghizi ai agenţiilor de turism. Nu poţi părăsi oaza decît cu ghid oficial. Acest lucru nu ne-a deranjat, înţelegînd că securitatea personală a turistului este primordială pentru un stat ce trăieşte în primul rînd din turism.
Ne-am bucurat de ospitalitatea simplă a gazdelor, nerenunţind la restaurantele oazei.
Ultimul canibal a fost mîncat acu 140 de ani, cînd fijienii au trecut la creştinism.

Christchurch în început februarie 2011

Plutesc în neantul dintre trecutul şi viitorul oraşului Christchurch. Amintiri de neuitat mă leagă de acest oraş, în care am petrecut ultimele zile în ţara lui Kiwi.Oamenii, casele, buticurile, parcurile, muzeele, şcolile, uniformele şcolarilor, restaurantele, tramvaiele, bulevardele şi străduţele înguste, statuile, totul m-a întîmpinat într-o armonie celestă.
Am sosit în amurgul unei zile de vară, coborînd din înzăpezitul Mount Cook. Deshămînd caii Toyotei Corola la caranvaseraiul (motelului) Best Western Camelot, am fost cazaţi într-o modernă suită ultra-modernă, cu vitralii şi uşi amintindu-ne de cavalerii mesei Rotunde.
Am străbatut oraşul admirîndu-i casele victoriene, presărate cu construcţii moderne ce nu sfidau arhitectura clasică. Ne-am plimbat în ritmul raţelor ce ne acompaniau în parcul străbătut de oameni de toate vîrstele ce-şi menţineau prin mişcare tinereţea, ca să luăm într-un tîrziu tramvaiul - City Tour. Vatmani împovărţi de ani şi bună-voinţă ne-au fost ghizi; în circuitul de cca o jumătate de oră străbătînd istoria oraşului scris în piatra clădirilor şi bronzul statuilor.
În impozanta Catedrală, împreună cu turişti din toate colţurile mapamondului si de toate religiile ne-am rugat sub îndrumarea preotesei pentru Pacea şi Bunăstarea Terrei, ca în Piaţa animată să ne bucurăm de dansuri Maore, (primii descoperitori ai Zealandei).
Ne-am continuat sejurul urcînd cu Gondola Muntele, privind portul, marina şi oraşul din văzduhul cu iz tomnatec.
Apoi ne-am urcat în pasărea argintie care ne-a dus pe meleagurile Fijiului