Anno 5775 – Anno Domini 2014 septembrie 24

Și mai trecu un An peste Mapamond. Nu-i enumăr evenimentele, căci mă apucă năbădăile; nimic bun. Din tenebrele istoriei au renăscut ideologii aplicate de grupări refulate; au răbufnit boli fără leac.

        În fine, las comentatorilor politici, astrologilor și emisiunilor medicale să dezbată Anu ce trecu.

        Noi am avut un An bun, exceptând finishul... dar, nu ne plîngem.

Azi prima zi al Anului Biblic 5775 (ce număr simetric), mă puseși la pantaloni scurți, șlapi, și am purces la o plimbărică pe faleza însorită a Bătrânului Jaffa. M-am preumblat agale între cîini shamponați, surfiști și tinere perechi, apoi m-am reîntors la parking, ca să revin acasă la masa de prînz. Pe drum am admirat familiile ce se pregăteau de picnic în parcul orașului. În cinstea lui 5775 am deschid un Merlot.

     

  Doresc tuturor un An Nou de PACE, PROSPERITATE și PACE LĂUNTRICĂ

Seara de Seder

Un telefon neașteptat, verișoară-mea ne-a invitat la Seara de Seder.

Ne vedem rar. Ea-i născută în Santiago de Chile, eu în București, România (urmări ale Europei 1933). Amîndoi ne-am stabilit în Israel. Ne despart pînă azi mări și țări, deși mamele noastre și bunicii din partea lor au fost sătmăreni, iar azi locuim la mai puțin de 60 de km unii de alții.

 Veronica, verișoară-mea, a terminat Facultatea de lingvistică secția Ebraică  la Ierusalim, ca bursieră a Comunității Evreiești din Chile. S-a căsătorit cu Avi, probabil și el student , și au plecat în Canada. S-au întors prin anii 1980, avînd deja 3 copii (Lior, Keren & Michael). Noi trăim în Israel din 1984. Ne-am văzut de cîteva ori în ultimii 30 de ani: o întîlnire forțată de vizita mamei mele în 1985, a surorii mele în 1995 (soră-mea cu familia ei trăind în România), a fratelui ei Antonio, venit de la Londra să-și aniverseze 60 de ani de viață, asta în 2009 ; o întîlnire întîmplătoare la Muzeul Israel, la vizita nepoatei mele Karin în 2011, (Veronica fiind ghid de ghișeu pt. vizitatori de limbă engleză, spaniolă, franceză, ebraică), și în final la nunta lui Keren fiica Veronicăi anul acesta 2014. Deci pauzele lungi și dese cheia relațiilor bune între rude.

După un drum în ambuteiaj de 30 de km. din cei 60, ce despart Holonul în care locuim de Mevaseret Zion unde am petrecut Sederul, am ajuns la timp, încă odihniți, asta datorită precauțiunii de a purcede la drum cu un sper de ¾ de oră (drum de 40 de minute călătorit într-o oră și-o litră). Aici ne-am întîlnit cu familia lui Avi: Avi are 2 surori, fiecare 3 copii și 2 nepoate la una din familii, noi fiind numai o pereche fără copii din partea Veronicăi, și bine-nțeles cei 3 copii ale gazdelor  + soțul lui Keren. Am savurat întîlnirea verilor ce sunt aceeași generație, noi copilărind în familii fără rude. Nu mi-am pus problema să rețin cine ce face și cu se ocupă. Am savurat atmosfera familială; s-a citit ca de obicei o parte din Haggadah Passover, apoi s-a benchetuit; la deserturi am făcut un semn de adio și ne-am întors acasă.

Probabil că anul viitor vom fi în străinătate ca de obicei. Deși a fost plăcut am senzația de a șaptea roată la căruță; asta pentru că nu suntem obișnuiți cu reuniuni de familie.

Equinox First Day of Spring

Și sosi Primăvara, așa pe ne-anunțate, fără o boare, fără o ploicică. I-am remarcat venirea când am deschis calculatorul și văzui desenul lui Google. Cerul ca și toată săptămâna trecută e fără nouri, senin, Soare, noapte înstelat și cam rece.

Ca-n orice început de sezon am trecut în revistă camara, golită de zilele posomorîte ale anotimpului precedent. Nu-i plăcut să vezi rafturi goale, așa că m-am dus să fac o scurtă aprovizionare: orez balsamic, fasole neagra, fasole roșie, fasole albă, năut bulgăresc, chia, cusmin, hrișcă, nuci braziliene, migdale, sîmburi de caise, macadamia nuts, stafide de Usbekistan, goji berry, cranberry, oțet balsamic, sare de Himalaia, tamarind past, cîteva sticle de vin: Cabernet Sauvignon, Merlot, Petit Shirah, cacao olandez, ciocolată 80% - drajeuri, vanilie.

În drum spre parking am mai luat verdețuri, legume și fructe.

Zi de vară în sfîrșit de toamnă

            Suntem la sfîrșit de novembrie, afară sunt 30°C, cu alte cuvinte e plină vară cu izuri tomnatece; toamnă este numai în calendarul meteorologilor. Mă strecor din cameră în cameră uitîndu-mă prin jaluzelele întredeschise. Cerul siniliu se confundă cu marea, neîmbiîndu-mă la o plimbare pe faleză. Șed la computer, frunzărind o carte pe kindle; îmi fac o cafea și blogguiesc. O să ne obișnuim cu o nouă climă, noțiunile de anotimpuri rămânînd în memorie și cărți.

            Plec cu un stol de pelicani spre alte meleaguri. Privesc din Înalturi tărîmurile oamenilor, ne-nțelegîndu-i. Mă simt liber și eliberat de lupta pentru a supraviețuii condițiilor economice din ce în ce mai vitrege pentru mine, pensionarul.

            Am ajuns pe meleagurile bună-stării, unde am tot ce-mi trebue, fără gînduri ”ce se va întîmpla mîine”.  O briză plăcută mă răcorește, împrospătîndu-mă. Prind un pește, îl prăjesc în foi de banană; ca desert mănînc cîteva boabe de cacao între sorbituri de cocus. Apoi mă întind în hamac, privind apusul Soarelui.  Seara mă zbengui în laguna luminată de razele Lunii.  Îmi petrec timpul în așteptarea zborului de întoarcere. Și bunăstarea devine monotonă, obosindu-mă.

Cititul

M-am retras în tăcerea bibliotecii. Mă uit cu nostalgie la rafturile cu enciclopedii, romane, poezii, cărți de filozofie, și cărți de călătorii ce mi-au fermecat copilăria. Trec o privire peste rafturile cu CD-uri; laptopul este în secraiterul deschis, iar lîngă fotoliu pe o măsuță un Kindle. Mă regăsesc în ambianța tinereții, citind pe Tablet. Amurgul se strecoară printre jaluzele; aprind veioza.

De mult numai cumpăr cărți tipărite, le comand pe internet, coborîndu-le pe laptop, pe Tablet și pe smartphone. Când am timp citesc, indiferent unde mă aflu. Se întîmplă să uit să iau cu mine Tabletul, dar smartphonul nu, așa că tot timpul am cu mine o bibliotecă.

De mult numai frunzăresc paginile scrise, obișnuit deja fiind să schimb cu vîrful mijlociului imaginea paginii pe Tablet ori pe smartphone, în memorie foșnindu-mi sunetul paginii scrise, în timp ce în nări mă gîdilă praful imaginar dintre pagini și mirosul tiparului.

Și uite așa îmbin cititul modern cu amintirile tinereții.

A venit Toamna

Sosi și Toamna o dată cu pelicani, cocori, cormorani, rațe, și mule alte înaripate. Deși s-a anunțat ploaie, am urcat în Nordul Hulei, să ne întîlnim cu vestitorii.  După o călătorie de două ore, am ajuns în țara bălților. Am schimbat mașina pe un electric-car de două persoane, și ne-am plimbat de-a lungul canalelor și bălților în căutarea păsăretului.

Am dat de mormote, brotaci și pești, și mai ales de o droaie de părinți și odraslele lor, ce zburdau pe tot tăpșanul, după fluturi, albine, libelule și păsăret, pe scurt după tot ce mișcă.

Păsăret am văzut, cu binoclu și prin aparatul de fotografiat.

După ce am străbătut tot ce era permis, ne-am întremat cu bunătățurile aduse în cutia de picnic, ca apoi să dăm o raită la fabrica de pantofi. Vorba aia, dacă deja am ajuns în nord, e bine să cumpărăm la magazinul fabricii, cu un discount de 20% față de Tel Aviv. Ne-am schimbat niște încălțări, Zsuzsi o perche, eu două (eu fiind marele distrugător - termin talpa, și asta de când mă știu). Apoi am oprit la noul magazin al rețelei Columbia, și mi-am luat niște șorturi pentru verile următoare, pe principiul iarna-ți faci căruță, vara sanie.

Și cu asta am terminat întîlnirea cu păsările călătoare.

Seriale la TV

Dacă în România am fost încadrat jidan (nici o dată n-am considerat cuvântul jidan ca o jignire, ci din potrivă ca ”ales între aleși”), aci în Israel cum toți suntem jidovi, exceptînd minoritățile și pe ceilalți, suntem categorisiți după țara de baștină.

Această paranteză o făcuși ca să zic că noi cumpărăm de la persani, nu numai covoare, ci și semințe și condimente, de la elvețieni ciocolată, cacao și vanilie; măsline și ulei de măsline de la producător - Makura la poalele Carmelului, iar produse nu tocmai Kosher ca: mezeluri de purcel, scoici, zacuscă, de la magazin rusesc.

Urmărind serialui Homeland, am constatat că în casă nu mai avem goodies: ciocolată, alune, migdale, pistachio, fructe de pădure uscate; adevărată tragedie – cum să vezi serial fără să koștolești ceva pe lîngă o ceașcă de cafea sau un pocal de vin. Noi vizionă la TV numai cîteva seiale: Homeland, The good wife, Grey’s anatomy, și din când în când seriala britanice la BBC Entertainment.

În consecință vineri dimineață, ne-am dus la magazinu lui Havshush, și ne-am aprovizionat cu toate cele, apoi la cel de ciocolăți pentru drajeuri de ciocolată 85% cacao, boabe de cacao și pudră vanilie (pe care-l folosim ca îngredient la ceașca de cafea/cacao).

La Havshush ne aprovizionăm și cu orez basmatic, humus (năut) bulgăresc, linte, quinoa. Acest magazin, de fapt este un depozit de saci și cutii, aranjate după o logică necunoscută.

Între saci, în miresme orientale, la o cafea sau ceai de sage făcute ad-hoc, încurcînd personalul ce ne deservește, stăm la o șuietă cu masters bucătari și cofetari, pe care-i vedem pe micul ecran, veniți să-și aproviozioneze restaurantele.  Mai aflăm cîte ceva din secretele bucătăriei și conditoriei masterilor, totul rămânînd pur academic.

Acum, între sorbituri de cafea și un bol de goodies eu scribălesc, în timp ce Zsuzsi aranjează cămara.