Pe faleză

          A trecut întîi o boare  pe de-asupra viilor, dar Toamna n-a venit. Soarele totuși s-a îmblînzit, nedogorind nemilos, ci mîngîindu-mă cu raze blînde. Suntem în jumătatea lui Octombrie, și nici o urmă de Toamnă năbădăioasă. Valurile Mediteranei în ritm leneș răcoresc stîncile la intrarea-n Old Jaffa Port. Pescărușii-ș caută micul dejun pe la restaurantele înșirate de-a lungul digului. Călători în timp, oameni de toate națiile savurează această prelungire a verii, plimbîndu-se alene în mireasma mării, savurînd o bere, sau o înghețată. Copiii zburdă pe tot felul de trotinete electrice, un grup de adolescenți trec pe biciclete, în timp ce alții vociferează în timpul joggingului. Noi, ne plimbăm agale, urmărind perechile de toate națiile, și în toate combinațiile, bucurîndu-ne de verdele mării și al vegetației. Cîini fericiți zburdă liberi atât pe peluze cât și pe plaja îngustă. Un grup de surfiști se zbenguie în marea ușor vălurită de briza de la apusul Astrului. Yogiști și alți meditatori șed în poziții bizare, relaxîndu-se. Atmosfera este reală, deși pare ruptă dintr-o peliculă surrealistă.

Și a trecut încă un An

Clepsidra timpului se scurge fără a ține cont de starea-mi sufletească. Am mai adăugat Un An la răbojul existenței. Șed, și nu CUGET. Nimic nu s-a schimbat în acest An, în afară de evenimentul căderii sau zborului:

Căzuși în cap - nu-mi amintesc cum am reușit să cobor de pe acoperișul vilei (sigur că nu vila mea).Medicii zic că am avut baftă, am rămas fără  "urme"                                                                         

Dar să lăsăm lamentările de ”bătrîn”.

Continui să călătoresc, să visez și să mă cadorisesc cu lucruri inutile, dar care-mi zgândăresc vanitatea. Astea-s plăcerile vieții. Mă preumblu pe faleza de la Old Jaffa în Soarele de Vară în plin Octombrie (Toamnei încă nu i s-a dat ”viza de intrare”), savurînd o inghețată italiană. Apoi în altă zi mă perind printre expozițiile din Muzeul Israel, petrecând restul zilei în Jerusalem. Înaintea primului Concert din această stagiune mă preumblu prin sălile de artă ultramodernă ale  Muzeului Tel Aviv, întrebîndu-mă dacă exponatele au legătură cu lăcașul unde sunt permanent Marii Renascentiști, Moderniștii și Cubiștii. Dacă aceste exponate ar fi în alt lăcaș, ar rămâne singure, vizitate numai de autori și cunoscuții lor.
            Mă gândesc la călătoria următoare, în ultimele două, pelegrinând prin Austria și Elveția. Nu mai sunt interesat de noi aventuri ca cele din anii precedenți când am vizitat Hong Kongul, New Zealand & Fiji.

Am citit un roman pe Kindle, așa pe nerăsuflate, ca în tinerețe, când savuram paginile scrise în grădina umbrită a Casei Teodor Aman, sau Storck.

Mă paște nostalgia tinereții..., sper că nuuuu.