Urmăresc pe harta 3D itinerarii din oraşul copilăriei, în memorie simţind adierea fierbinte a aerului prăfuit. În amiaza caniculară a lunii lui Cuptor aterizez în Bucureştiul pe care l-am părăsit de un sfert de veac.
Am străbătut străzile neschimbate, dar obosite de încercări politice, încă nereuşite. N-am regăsit atmosfera boemă a tinereţii. Am găsit oameni preocupaţi, grăbiţi.
Am intrat în librării, şi cu toate că mi-a plăcut modul cum sunt prezentate cărţile, nu mai prejos ca la Londra, parcă lumea nu savura bucuria frunzăririi paginei cu miros încă de tiparniţă; aceeaşi grabă a străzii şi aici, unde în tinereţe stăteam la o şuetă cu vînzătorii comentînd ultimele aparaţii. Apoi am prînzit cu prieteni din tinereţe în unul din localurile de lîngă cinematograful Aro. Şi aici lumea preocupată de viitor, de situaţia politico-financiară. Seara am cinat la Carul cu Bere, societatea care m-a invitat fiind preocupată de sejoururile petrecute la Paris, Veneţia, şi de schiul din iarnă pe care o să-l petreacă undeva în Alpi.
După cîteva zle petrecute în oraşul de cîmpie, în zborul de întoarcere acasă, am realizat că Bucureştiul copilăriei şi adolescenţei aparţine numai meoriei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu