Aţa şi Sufletul

Aţa şi Viaţa
Eu însu-mi şi Sufletul
Depănăm timpul

O linişte albă, ce reflectă Soarele în nuanţele turchiz ale Mării Moarte, mi-a oprit suflarea. Sufletu-mi înmiresmat de aromele mineralelor zăcute în uitarea timpului se duce în cele nelumeşti. Zac, fără vlagă lumească în aşteptarea reîntoarcerii Lui. Din noaptea neagră, spre mijitul zorilor, în răsfrîngerea arămie pe fundalul turchiz al Mării, Suletul m-a reîntîlnit, călăuzindu-mă spre alte meleaguri.