Fir de nisip

E o dimineaţă nedecisă de primăvară; ploaia stă atîrnată, cerul confundîndu-se cu marea. Gîndurile-mi zburdă aleatoriu în timpuri petrecute pe meleaguri diferite.
Mă regăsesc în copilăria fără rude, petrecută între cărţi şi părinţi, între ciondăneli cu soră-mea şi lecturi. Nu mă plîng, căci am avut o copilărie fericită, petrecută în Micul Paris postbelic, chit că m-am născut după Cortina de Fier.
Da, atunci am învăţat că rudele ţi le dă Bunul Dumnezeu, iar prietenii ţi-i faci Singur. Am avut prieteni de vîrsta mea, prieteni de vîrsta părinţilor, bunici ai prietenilor.
Am copilărit în grădinile Bucureştiului prăfuit (Cişmigiu, Carol, Kiseleff, Herăstrău, Ioanid), în parcurile colecţiilor particulare de artă (Aman, Stock, Zambaccian, Muzeul Satului), în podurile boerilor de Curte Veche. Am înnotat în lac, traversîndu-l pentru a lua o gustare la CC, ca apoi să mă întorc la bocceluţa mamei (ouă, roşii, chiftele).
Am călătorit cu Jules Verne, cu Argonauţii, cu corsarii romanelor de 15 lei.
M-am aventurat cu Rob Roy, Athos, Aramis. Am îndreptat societatea cu Jean Valjean, Gavroshe. M-am războit alături de Kutuzov şi Prinţul Andrei, Hemingway, Mitterrand;. am luptat în Atlantic şi-n Pacific. Am călătorit cu Asimov şi Lem. Şi unde n-am fost în copilărie şi adolescenţă? Cărţile m-au purtat peste tot, într-o lume minunată.
Părinţii mi-au dat dragostea pentru citit, nu numai aventuri şi romane de capă şi spadă, ci şi filozofie, şi artă. Am fost învăţat cu lumea filmului, al teatrului, operei, operetei, familiarizat cu sălile de concerte - Ateneu, Radio-TVR; apoi ca licean la Sf. Sava cu concertele de la Catedrala Sf. Iosif.
Am fost educat de prietenii părinţilor, ce şi- au petrecut tinereţea şi studenţia în Europa Interbelică la Paris, Londra, Dresda. Am învăţat să dansez, să fumez pipă, să folosesc paharele şi tacîmurile la recepţii, să zîmbesc şi să vorbesc despre vreme. Am învăţat să beu cogniac, whisky, vin, ţuică şi palincă, şpriţ, şi mai ales am învăţat să nu mă îmbăt (chit că m-am îmbătat, şi nu o dată). Pe scurt am (fost) învăţat bunele maniere. Apoi am învăţat că părinţii îi ai aşa cum ţi-i educi.
Ca tot omu, m-am căsătorit, cu Suzana, şi cum se zice, nu numai cu Ea, ci şi cu educaţia Austro-ungară. Nu mi-a fost prea greu, căci am fost educat cu iz austro-ungar şi makarenkovian (ai mei fiind din Ardeal, petrecîndu-şi studenţimea în Căminele Şulea din Bucureştiul anilor '30, războiul aventurîndu-i în Ţara Sovietelor).
Am vizitat Budapesta, Moscova, Leningradul, Erevanul şi Tibilisi, ca reîntors în Bucureşti, să-mi întăresc concluzia că locul meu nu este pe malurile Dîmboviţei.
M-am mutat pe malurile Mediteranei, în Israel. Am început totul de la început, la vîrsta de peste 30 de ani, tot fără rude, ci numai cu prieteni.
Am învăţa limba, obiceiurile, modul de viaţă. Mi-au trebuit ani să ajung la nivelul bucureştean pe care l-am părăsit. Am reînceput să frecventez cinematograful, sălile de concerte, opera.
Acum în această nouă adolescenţă am vizitat Parisul, Londra, Edinburgul, Roma, Praga, Viena, Salzburg, Lucerna, Zürich, Berna, New York, San Francisco, Washingtonul, Amsterdamul, Madridul, Barcelona, Cordoba, Granada, Toronto, Auckland, Wellington, Christchurch, Hong Kong, Teneriffe, Athena, Saloniki, Rhodos, Creta, Cyprus, Fiji.
Mi-am petrecut vacanţele în Tirol, căţărîndu-mă pe Alpi, pe Dolomiţi, pe gheţari, am străbătut Rockys, Mount Cook şi gheţarii din New Zealand.
Am continuat să citesc, nu numai romane ci şi filozofie orientală.
Mă uit la schimbările din lumea musulmană, la dezastrele naturii dezlănţuite, trăiesc problema arabo-israeliană, şi mă simt ca un Fir de Nisip, o părticică infintesimală a Dunei.