Eilat în februarie

        Zile de iarnă, în Eilat. Deși la amiază sunt 22-24°C, pentru noi este răcoare; dimineața și seara sunt numai 16°C. Finlandezii și Francezii se simt bine, ca într-un sfîrșit de vară, zbenguindu-se în costume de baie, în timp ce noi ne încotoșmănim în veste termice antivînt. Și ca tot omu, ne place să ne lamentăm, de orișice și pentru orice. Anu acesta am acceptat să participăm la festivitatea anuală a Club Royal-ului, festivitate de 2 zile la Eilat. Ne-am cazat la King Solomon Hotel (hotel al Rețelei Isrotel, membră a Club Royal-ului) ca de altfel toți participanții; pe lîngă noi, turiști din Franța și Finlanda, lucru ce nu ne-a deranjat, dar și israelieni care ... Nu prea i-am înțeles pe israelieni, de ce au venit la hotel, căci mai tot timpul au stat ca la șatră, cu ușile deschise și cu dute-vino non stop între camere; ar fi fost mai acceptabil pentru toți dacă ar fi optat pentru cort beduin.

        Ca membrii ai Club Royal-ului am fost întîmpinați cu cocteiluri, fursecuri, fructe, și alte acadele, pe care israelienii le-au degustat, dîndu-ne de știre că nu sunt otrăvite; gardieni nepoftiți. Sigur că în cameră am fost răsfățați cu fructe, ciocolăți, prăjituri, din patrea Rețelei Isrotel.

        Seara, autobuzele ne-au dus la Cina cea de Taină, oficiată cu mare fast la Princess Isrotel. Nu putem să ne plîngem de servicii, mîncăruri, dar putem spune că programul de Stand-up, prezentat de Nancy Brandes (consătean de București) nu a fost pe placul nostru; cam vulgar pentru noi, poate că la altă vîrstă l-am fi categorisit altfel.

A doua zi prînzul, anunțat ca bucătărie grecească, a fost servit într-un Pub; alegere nefericită, căci noi nu suportăm ecranele TV imense, muzica de fond care e la un volum ce nu te lasă să-ți auzi partenerul, nevorbind de comeseni, dar ca recompensă te masează din interior, în sistem vibrator în ritm săltăreț. M-am servit cu un pocal de vin și am părăsit locul, preferînd o plimbare pe faleza însorită, o masă frugală și ca desret o înghețată italiană.

A treia zi de shabes, am participat la un cocteil numai pentru membrii, totul fiind tip-top, așa că orice lamentație este nelalocul ei.

După amiază, am plecat cu un grup de 4 olandezi într-o excursie cu jepp, în împrjurimile Eilatului. Am vizitat palntațiile de curmali, învățînd că numai ”masculii” dau fructe, și asta știi numai după 5 ani de cînd ai plantat; tot e bine dacă comparăm cu cedrul roșu care-l știi numai după 500 de ani că e de fapt un sequoia, și nu un cedru ordinar. Am continuat drumul pe lîngă ”plantații” de alge, cea mai modernă fabrică japono-israeliană, ajungînd la lacul sărat plin de shrims spre bucuria cîrdurilor de flamingo, și a noastră. Am continuat drumul prin munții Eilatului, oprind pentru un ceai de sage și o pită cu ulei de măsline & zatar, preparate ad-hoc de șoferul-ghid, ca o dată cu apusul Astrului să ne oprim din hurducăituri la hotel. După o scurtă odihnă și un duș reconfortant am cinat la unul din restaurantele de pe faleză, bine-nțeles shrims, calamari și scoici, asta ca concurență la flamingo.

Cum nu se poate fără vizită la mall-uri, ne-am cîrpit o țîră garderoba, nu din necesitata, ci de chef.

Și după un somn bun, am încălecat pe-o șa și ne-am întors la Mediterană, de astă dată fără să ne adăpăm în Marea Roșie.