Primăvară. Timp nebun. Cînd răbufniri de
viforfiniță, cînd zile de caniculă. Ploi, ceață, zăpadă, căldură, toate de-a
valma. Apele nesfârșite ale cerului mătură în puhoaie nezăgăzuite pământul;
rîurile de mult și-au depășit matca, înundînd tot tăpșanul. Și într-una din
zori, totul a revenit la normal. Florile ne încîntă cu culori, păsările și
gîzele ne mîngîie auzul, miresme de pământ jilav și nectar ne gîdilă nările.
Soarele încă blajin, îmbie la plimbări pe
falezele Jaffei; acum e timpul cînd te unduiești între patrupezi blajini (cîini
șamponați bine crescuți și pisicile locului bine întreținute de localnici),
cicliști, turiști, admirînd surfiștii și veleieștii. Te întărești pe plimbarea
de 6 km cu o înghețată italiană, ca mai apoi să te reîntorci la volanul mașinii
în apartamentu-ți de pe colină, admirînd din salon îmbinarea cerului cu marea.
Se apropie Sfintele Paști iar dorul de ducă
îmi bîntuie spiritul. Am lăsat totul baltă. M-am urcat în Pasărea Argintie
părăsind Răspîntia Religiilor, pentru tărîmurile Cruciaților.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu