Amintiri de Iarnă

În magazinul de mirodenii și alte gusturi ce nu-s pe meleagurile noastre, se împletesc miasmele copilăriei.

Printre sacii cu scorțișoară, cuișoare, migdale, vanilie, boabe de cacao, chili, enibahar, am dat de castane.

Și m-am trezit în Piața Amzei, în plină zăpadă, lîngă taraba tăciunată, înmiresmată de castane coapte.

După ce-am cumpărat toate mirodeniile ce ni s-au împuținat, n-o să le înșiruesc căci lista-i lungă, nu m-am abținut și am terminat cumpărăturile cu un pumn de castane. Deja în nări îmi fremăta mirosul de iarnă  -  tăciuni și castane pe jăratec.

Ajuns acasă, am trebăluit prin toate ungherele căutînd plata de tuci, n-am găsit-o (cine știe la ce curățenie de Paști a fost aruncată) dar am găsit plata nouă pt. ardei copți.

Am deschis un Merlot, am pus plata pe gaz, am crestat castanele, și... s-a declanșat avertizorul de temperatură și fum... După ce am liniștit centrala că totul e sub control, am pus ventilatorul și air conditioner-ul în funcțiune, și în fine mi-am prăjit amintirile. Apoi m-am ars pe degete decojindu-le. Gustul nu l-am regăsit, afară plouă, asta fiind Iarna Telaviviană, dar amintirile si Merlot au fost autentice.