Suntem la sfîrșit de novembrie, afară
sunt 30°C, cu alte cuvinte e plină vară cu izuri tomnatece; toamnă
este numai în calendarul meteorologilor. Mă strecor din cameră în cameră
uitîndu-mă prin jaluzelele întredeschise. Cerul siniliu se confundă cu marea,
neîmbiîndu-mă la o plimbare pe faleză. Șed la computer, frunzărind o carte pe kindle;
îmi fac o cafea și blogguiesc. O să ne obișnuim cu o nouă climă, noțiunile de
anotimpuri rămânînd în memorie și cărți.
Plec cu un stol de pelicani spre
alte meleaguri. Privesc din Înalturi tărîmurile oamenilor, ne-nțelegîndu-i. Mă
simt liber și eliberat de lupta pentru a supraviețuii condițiilor economice din
ce în ce mai vitrege pentru mine, pensionarul.
Am ajuns pe meleagurile bună-stării,
unde am tot ce-mi trebue, fără gînduri ”ce se va întîmpla mîine”. O briză plăcută mă răcorește,
împrospătîndu-mă. Prind un pește, îl prăjesc în foi de banană; ca desert mănînc
cîteva boabe de cacao între sorbituri de cocus. Apoi mă întind în hamac,
privind apusul Soarelui. Seara mă
zbengui în laguna luminată de razele Lunii. Îmi petrec timpul în așteptarea zborului de
întoarcere. Și bunăstarea devine monotonă, obosindu-mă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu