sâmbătă, 19 iunie 2010

Weekend la Marea Moarta


În fiecare an plecăm cîteva zile la Marea Moartă. De data asta am plecat prin Arad, (de obicei mergem prin Ierusalim). La o oră de casă am făcut unica pauză în care Zsuzsi a comentat ultimele telefoane, eu fotografiind prima imagine a Mării, ca mai apoi să continui coborîrea de cca 1000 de metri de la Arad +550 metri deasupra Mediteranei la cca - 400 metri sub nivelul Mediteranei, nivelul Mării Moarte.
Eu mi-am închis telefonul, de cum am ieşit din casă, urmînd să-l redeschid după ce mă voi reîntoarce la nivelul Mediteranei. De data asta am luat noul meu Olympus, şi trebue să spun că sunt foarte mulţumit de el.
După încă vreo jumate de ceas cu bătaie am ajuns la hotel, în plină zonă deşertică, dar cu Marea la Picioare. Drumul de serpentine de la Arad pînă la Mare seamănă cu drumul montan tirolez, numai că Munţii sunt fără vegetaţie, cum zic eu: acu cîteva secole cineva ia ras. Pe ici pe colo am întîlnit cămile. Fiecare hotel este o oază înverzită, bine întreţinută, cu grădini şi spaţii verzi, cu bazine de înot şi cu bazine cu apă de mare pentru bălăcit şi tratament.
Marea se retrage pe an ce trece, dar încă ne bucură cu mărgele de sare ce împopoţionează pietrele în jocul fluxului-refluxului sub razele Lunii.
Am petrecut 3 zile de linişte şi armonie, fără politică, fotbal şi "delicatesuri gazetăreşti", trîndăvind între shezlonguri la malul mării şi shezlonguri pe malul bazinelor, răsfăţîndu-ne în degustări de meniu-uri, căci tot degustînd n-a mai rămas loc pentru nimic.
Seara ne-am aşezat pe divanuri, a la turca bre, asultînd orchestră în ritmul sixties.
Şi cu asta am terminat scurtul weekend, reîntorcîndu-ne în politica Mediteranei.

Seară de Jazz & Ciocolată

Seară de Jazz, ultima din seria Hot Jazz 2009 - 2010.
Prima surpriză a fost în hall-ul de intrare în incinta Muzeului Tel-Aviv, (concertul avînd loc în sala Recanati din cadrul Muzeului), - expoziţie de maşini vechi: BMW, Mercedes, Chevrolet, Austin Mini-Moris, Ford Mustang, Fiat, etc; toate lustruite, ca şi cum acu au fost expuse la salonul din Geneva.
În foyer-ul sălii de concerte am fost trataţi cu ciocălăţi şi mussuri aromate, vin şi jazz susţinut de o formaţie Tel-Aviviană de amatori, simţindu-mă ca în unul din localurile Londoneze.
Şi în fine ceva despre "Seara de Jazz Cubanez", care s-a dovedit a fi jazz american, susţinut de Fraţii Rodriguez - Robert la pian, Michael la trompetă, acompaniaţi de jazzişti israelieni la chitară bas, baterie şi percuţie. Afiliţia Cubaneză a serii fiind tatăl - bateristul cubanez Rodrigo Rodriguez, stabilit în Miami, unde s-au născut băieţii.
Cu toată surpriza, Jazzul a fost de calitate, chiar dacă a fost numai punctată contribuţia cubaneză şi ecuadoriană la Jazzul american