vineri, 22 noiembrie 2013

Zi de vară în sfîrșit de toamnă

            Suntem la sfîrșit de novembrie, afară sunt 30°C, cu alte cuvinte e plină vară cu izuri tomnatece; toamnă este numai în calendarul meteorologilor. Mă strecor din cameră în cameră uitîndu-mă prin jaluzelele întredeschise. Cerul siniliu se confundă cu marea, neîmbiîndu-mă la o plimbare pe faleză. Șed la computer, frunzărind o carte pe kindle; îmi fac o cafea și blogguiesc. O să ne obișnuim cu o nouă climă, noțiunile de anotimpuri rămânînd în memorie și cărți.
            Plec cu un stol de pelicani spre alte meleaguri. Privesc din Înalturi tărîmurile oamenilor, ne-nțelegîndu-i. Mă simt liber și eliberat de lupta pentru a supraviețuii condițiilor economice din ce în ce mai vitrege pentru mine, pensionarul.

            Am ajuns pe meleagurile bună-stării, unde am tot ce-mi trebue, fără gînduri ”ce se va întîmpla mîine”.  O briză plăcută mă răcorește, împrospătîndu-mă. Prind un pește, îl prăjesc în foi de banană; ca desert mănînc cîteva boabe de cacao între sorbituri de cocus. Apoi mă întind în hamac, privind apusul Soarelui.  Seara mă zbengui în laguna luminată de razele Lunii.  Îmi petrec timpul în așteptarea zborului de întoarcere. Și bunăstarea devine monotonă, obosindu-mă.

vineri, 8 noiembrie 2013

Cititul


M-am retras în tăcerea bibliotecii. Mă uit cu nostalgie la rafturile cu enciclopedii, romane, poezii, cărți de filozofie, și cărți de călătorii ce mi-au fermecat copilăria. Trec o privire peste rafturile cu CD-uri; laptopul este în secraiterul deschis, iar lîngă fotoliu pe o măsuță un Kindle. Mă regăsesc în ambianța tinereții, citind pe Tablet. Amurgul se strecoară printre jaluzele; aprind veioza.
De mult numai cumpăr cărți tipărite, le comand pe internet, coborîndu-le pe laptop, pe Tablet și pe smartphone. Când am timp citesc, indiferent unde mă aflu. Se întîmplă să uit să iau cu mine Tabletul, dar smartphonul nu, așa că tot timpul am cu mine o bibliotecă.
De mult numai frunzăresc paginile scrise, obișnuit deja fiind să schimb cu vîrful mijlociului imaginea paginii pe Tablet ori pe smartphone, în memorie foșnindu-mi sunetul paginii scrise, în timp ce în nări mă gîdilă praful imaginar dintre pagini și mirosul tiparului.
Și uite așa îmbin cititul modern cu amintirile tinereții.

A venit Toamna

Sosi și Toamna o dată cu pelicani, cocori, cormorani, rațe, și mule alte înaripate. Deși s-a anunțat ploaie, am urcat în Nordul Hulei, să ne întîlnim cu vestitorii.  După o călătorie de două ore, am ajuns în țara bălților. Am schimbat mașina pe un electric-car de două persoane, și ne-am plimbat de-a lungul canalelor și bălților în căutarea păsăretului.
Am dat de mormote, brotaci și pești, și mai ales de o droaie de părinți și odraslele lor, ce zburdau pe tot tăpșanul, după fluturi, albine, libelule și păsăret, pe scurt după tot ce mișcă.
Păsăret am văzut, cu binoclu și prin aparatul de fotografiat.
După ce am străbătut tot ce era permis, ne-am întremat cu bunătățurile aduse în cutia de picnic, ca apoi să dăm o raită la fabrica de pantofi. Vorba aia, dacă deja am ajuns în nord, e bine să cumpărăm la magazinul fabricii, cu un discount de 20% față de Tel Aviv. Ne-am schimbat niște încălțări, Zsuzsi o perche, eu două (eu fiind marele distrugător - termin talpa, și asta de când mă știu). Apoi am oprit la noul magazin al rețelei Columbia, și mi-am luat niște șorturi pentru verile următoare, pe principiul iarna-ți faci căruță, vara sanie.

Și cu asta am terminat întîlnirea cu păsările călătoare.

Seriale la TV


Dacă în România am fost încadrat jidan (nici o dată n-am considerat cuvântul jidan ca o jignire, ci din potrivă ca ”ales între aleși”), aci în Israel cum toți suntem jidovi, exceptînd minoritățile și pe ceilalți, suntem categorisiți după țara de baștină.
Această paranteză o făcuși ca să zic că noi cumpărăm de la persani, nu numai covoare, ci și semințe și condimente, de la elvețieni ciocolată, cacao și vanilie; măsline și ulei de măsline de la producător - Makura la poalele Carmelului, iar produse nu tocmai Kosher ca: mezeluri de purcel, scoici, zacuscă, de la magazin rusesc.
Urmărind serialui Homeland, am constatat că în casă nu mai avem goodies: ciocolată, alune, migdale, pistachio, fructe de pădure uscate; adevărată tragedie – cum să vezi serial fără să koștolești ceva pe lîngă o ceașcă de cafea sau un pocal de vin. Noi vizionă la TV numai cîteva seiale: Homeland, The good wife, Grey’s anatomy, și din când în când seriala britanice la BBC Entertainment.
În consecință vineri dimineață, ne-am dus la magazinu lui Havshush, și ne-am aprovizionat cu toate cele, apoi la cel de ciocolăți pentru drajeuri de ciocolată 85% cacao, boabe de cacao și pudră vanilie (pe care-l folosim ca îngredient la ceașca de cafea/cacao).
La Havshush ne aprovizionăm și cu orez basmatic, humus (năut) bulgăresc, linte, quinoa. Acest magazin, de fapt este un depozit de saci și cutii, aranjate după o logică necunoscută.
Între saci, în miresme orientale, la o cafea sau ceai de sage făcute ad-hoc, încurcînd personalul ce ne deservește, stăm la o șuietă cu masters bucătari și cofetari, pe care-i vedem pe micul ecran, veniți să-și aproviozioneze restaurantele.  Mai aflăm cîte ceva din secretele bucătăriei și conditoriei masterilor, totul rămânînd pur academic.

Acum, între sorbituri de cafea și un bol de goodies eu scribălesc, în timp ce Zsuzsi aranjează cămara.

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Pe faleză

          A trecut întîi o boare  pe de-asupra viilor, dar Toamna n-a venit. Soarele totuși s-a îmblînzit, nedogorind nemilos, ci mîngîindu-mă cu raze blînde. Suntem în jumătatea lui Octombrie, și nici o urmă de Toamnă năbădăioasă. Valurile Mediteranei în ritm leneș răcoresc stîncile la intrarea-n Old Jaffa Port. Pescărușii-ș caută micul dejun pe la restaurantele înșirate de-a lungul digului. Călători în timp, oameni de toate națiile savurează această prelungire a verii, plimbîndu-se alene în mireasma mării, savurînd o bere, sau o înghețată. Copiii zburdă pe tot felul de trotinete electrice, un grup de adolescenți trec pe biciclete, în timp ce alții vociferează în timpul joggingului. Noi, ne plimbăm agale, urmărind perechile de toate națiile, și în toate combinațiile, bucurîndu-ne de verdele mării și al vegetației. Cîini fericiți zburdă liberi atât pe peluze cât și pe plaja îngustă. Un grup de surfiști se zbenguie în marea ușor vălurită de briza de la apusul Astrului. Yogiști și alți meditatori șed în poziții bizare, relaxîndu-se. Atmosfera este reală, deși pare ruptă dintr-o peliculă surrealistă.

vineri, 11 octombrie 2013

Și a trecut încă un An


Clepsidra timpului se scurge fără a ține cont de starea-mi sufletească. Am mai adăugat Un An la răbojul existenței. Șed, și nu CUGET. Nimic nu s-a schimbat în acest An, în afară de evenimentul căderii sau zborului:
Căzuși în cap - nu-mi amintesc cum am reușit să cobor de pe acoperișul vilei (sigur că nu vila mea).Medicii zic că am avut baftă, am rămas fără  "urme"                                                                         
Dar să lăsăm lamentările de ”bătrîn”.
Continui să călătoresc, să visez și să mă cadorisesc cu lucruri inutile, dar care-mi zgândăresc vanitatea. Astea-s plăcerile vieții. Mă preumblu pe faleza de la Old Jaffa în Soarele de Vară în plin Octombrie (Toamnei încă nu i s-a dat ”viza de intrare”), savurînd o inghețată italiană. Apoi în altă zi mă perind printre expozițiile din Muzeul Israel, petrecând restul zilei în Jerusalem. Înaintea primului Concert din această stagiune mă preumblu prin sălile de artă ultramodernă ale  Muzeului Tel Aviv, întrebîndu-mă dacă exponatele au legătură cu lăcașul unde sunt permanent Marii Renascentiști, Moderniștii și Cubiștii. Dacă aceste exponate ar fi în alt lăcaș, ar rămâne singure, vizitate numai de autori și cunoscuții lor.
            Mă gândesc la călătoria următoare, în ultimele două, pelegrinând prin Austria și Elveția. Nu mai sunt interesat de noi aventuri ca cele din anii precedenți când am vizitat Hong Kongul, New Zealand & Fiji.
Am citit un roman pe Kindle, așa pe nerăsuflate, ca în tinerețe, când savuram paginile scrise în grădina umbrită a Casei Teodor Aman, sau Storck.

Mă paște nostalgia tinereții..., sper că nuuuu. 

sâmbătă, 7 septembrie 2013

Făcutu bagajelor de călătorie

            Totu-l începe cu buletinul meteo al călătoriei; apoi dacă pleci cu mașina sau cu avionul. În cazul mașinii nu-ți pasă de greutate, și numărul de bagaje. Începi prin a stabili ce nu ai de gând să iei în călătorie, și ce nu ai de gând să îmbraci. După asta scoți pe pat tot ce crezi că este necesar călătoriei, sortezi totul și începi să calculezi numărul de zile, ca mai apoi să restrîngi la un minim necesar, în final adăugînd încă cîteva țoale pentru o zi sau două, ca și cum ai avea nevoie de o roată de rezervă. Terminînd faza asta, începi cu bijuteriile și cosmeticele ca să termini cu medicamentele care la vârsta noastră  le cărăm dar uităm să le luăm. Într-un final îți aranjezi geanta, care printre altele, azi conține pașaportul, valuta care ți-a rămas din călătoriile precedente, telefonul mobile, eventual tabletul, și ca să nu uiți deja pui în geantă și sistemele de alimentare. Între timp îți faci și o cafeluță, și între sorbituri, gândești ce o să citești, deși pe tablet ai cărți încă necitite pe Kindle. Printre sorbituri cauți câteva CD—uri pe care să le asculți în mașină.
          Dacă pleci la un timeshare resort, continui cu împachetat de condimente, ceaiuri, cafea, ceva good-isuri, produse alimentare pentru una sau două zile în funcție de cum ajungi (weekend), eventual și pentru un prînz.

          Reîntorcîndu-te, constați că cel puțin un sfert de bagaj a rămas nefolosit, dar asta nu va schimba cu nimic situația la călătoria următoare.

vineri, 6 septembrie 2013

Vacanța Elvețiană


De-o lună cuget cum pot să descriu o vacanță Elvețiană, o vacanță într-o țară a turismului. Totul este conceput pentru satisfacerea TURISTULUI, totul funcționează. Natura a înzestrat acest colț al Terrei cu tot ce-și dorește un nostalgic al muntelui, al apei învolburate, al verdelui, al ghețarilor, al curățeniei și ordinii, al orașelor, ... și în plus cu o populație ce trăiește din satisfacerea chichițelor vizitatorului.
Deci nu-mi rămâne decât să descriu surprizele.
Am închiriat prin internet o locuință la Ringgerberg, lîngă Interlaken. Pozele din internet frumoase, din dormitor și salon văzîndu-se lacul și muntele. Locuința a fost ca în internet: salon, dormitor, bucătătrie cu loc de luat masă de familie, WC, chiuvetă și duș separat, toate într-un complex la parterul casei, numai la dispoziția chiriașului. Esplanadă în fața salonului cu loc de luat masă, gazon și flori, totul făcînd parte din apartamentul închiriat. Vederea ca o carte poștală: lac și munte. Bucătăria utilată cu tot ce-ți trece prin cap, pînă și un bucătar șef ar fi fost mulțumit. Muștele nu au fost prezente în internet, dar la Ringgerberg DA. Am întrebat gazdele cum rezolvăm problema muștelor, și am primit o paletă care face plici, ca în copilărie, cu explicația – musca e ceva natural. După ce-am făcut o incursiune în jurul reședinței am constatat că în spatele casei este gospodărie de cai, și asta e ceva natural (nu apare în internet). Noroc că locuința era răcoroasă căci nu era dotată cu air conditioner, și nici măcar ventilatoare. În toată vacanța ne-am bucurat de o vară caldă, peste așteptări, așa că echipamentul de iarnă pe care l-am adus l-am folosit cca 20 de minute pe Jungfrau.  
O altă surpriză a fost GPS-ul. La Basel când mi-a fost lumea mai dragă a intrat în loop. După ce- am făcut turul orașului vechi pe din-afară, am întrebat un paznic de la o firmă cum ajung în orașul vechi; după explicațiile căpătate am ajuns în fața Catedrelei, unde un om de ordine mi-a explicat că parcajul e interzis în toată zona veche, iar datorită reparațiilor drumurilor exterioare de acces GPS-ul intră-n loop. Apoi mi-a explicat cum să ies și m-a sfătuit să parchez la gară. Ca tot omul civilizat i-am ascultat sfatul; în cca 10 minute de mers am reajuns la Catedrală, ca de aici să ne plimbăm prin oraș pînă la primărie. Popasuri de fotografii, degustări și înghețată ne-a marcat plimbarea. Într-un final am luat un taxi pînă la gară, dar n-am regăsit parkingul. La informațiile gării ne-au dat (ne-au pus la dispoziție cum zic Eu) un însoțitor care pe drum ne-a explicat că mai toți turiștii încurcă parkingurile, deși sunt bine semnalizate; e adevărat că pe tablele de trafic rutier sunt bine semnalizae, dar nu și pe biletul de parking.
Ca tot turistul am cumpărat passul turistic de călatorie pe mijloacele de transport statale (tren, vapor, telecabină, tren montan), lucru care a mai ponderat prețurile. Vîrsta și-a spus cuvântul dându-ne reducere la muzee. Mîncarea nu-i mai scumpă ca-n Israel, așa că n-am avut surprize. Sigur că am avut pe toată perioada mașină închriată, dar am mers și cu trenul. Magazine nu prea am vizitat, ne-am bucurat de vitrine, prețurile nefiind expuse. Suzana a cumpărat cîteva cosmetice care nu se mai importă în Israel, și ne-am mai dotat cu câteva lucruri inutile ca amintire.
Tinerii elvețieni cu care am vorbit ni s-au plîns de nivelul foarte ridicat de prețuri, ca de altfel și tinerii germani ce lucrau la Zürich la firme Hitech.
Muntele, Ghețarii, Cascadele, Orașele, pajiștile înflorite, toate ne-au încîntat ca întotdeauna când vizităm aceste meleaguri. Ca turiști am fost concurați de mulți chinezi ( e vorba de cei din noua protipendată economică care și aici cumpără în neștire – tipul ăsta l-am mai întîlnit în New Zealand), coreeni, japonezi, ruși, tineri englezi, cîțiva americani și cîțiva consăteni israelieni ( nu grupuri ca în trecut).

Acu mă pregătesc de o mică pauză la Marea Roșie, așa că vă las cu bine.

vineri, 12 iulie 2013

A venit vacanța

A venit vacanța
Cu trenu din Franța
Hai copii la joc,
Cărțile pe ....
obișnuiam să spunem în ultima zi de școală. De atunci a trecut aproape o jumate de veac. Dar mă bucur de orice vacanță.
Acum vacanțele sunt studiate și pregătite din timp, față de cele ale adolescenței liceene. Luam rucksacul, cîte ceva de-ale gurii, bani de buzunar, și la Gara de Nord mă urcam în trenul de Constanța cu bilet până la Mangalia (nu-mi surîdea ideea cu Nașu), sau un bilet de Valea Prahovei sau Oltului. Pentru Bucovina sau Moldova plecam cu avionu. Oricum vacanța se sfîrșea cu telefon la tata, ”trimite-mi bani de întoarcere”, asta însemnînd încă trei zile și călătorie cu camionane, spre Capitală; dormit în căpițe.
Azi, vacanța mi-o programez: bilete de avion, închiriere de locuință și mașină, itinerariu, țin cont de vacanța Europei, a Americii, a Australiei.
Cărțile le am pe Tablet, dar cu toate astea pe aeroport cumpăr o carte de frunzărit. Plăcerea tiparului nu se compară cu cititul electronic.
 Desi plec cu GPS iau cu mine hărți, stabilind itinerariul de mâine, ca în tinerețe cu harta în mână și compas de distanță.

Acu vă las cu bine, urmînd luna viitoare să scribălesc cîte ceva despre vacanța elvențiană.

vineri, 14 iunie 2013

Pînza de paianjen

Efectele speciale din filmele Spider Man și Războiul Stelelor, au dus la cercetări de fibre organice și anorganice. Bio- tehnologii au dezvoltat țesuturi înlocuitoare țesuturilor umane, nu numai a pielii.
      Textiliștii au dezvoltat îmbrăcăminte climatizată.
      Alții au dezvoltat frînghii și plase nu numai pentru alpiniști și circari, dar și pentru aviație, marina atât cea civilă cât și cea militară. Ăștia din urmă au dezvoltat tot felul de dispozitive de apărare pe baza fibrelor și țesăturilor, până la corturi climatice și îmbrăcăminte anti-glonț, ușoară ca pînza de păianjen.
      Informaticienii au dezvoltat pe baza țesăturii organice, dispozitive antirachetă, care nu numai că oprește penetrația pe un spațiu dat, dar redirijează obiectul la punctul de lansare, detonarea efectuîndu-se la baza inițială.

      Și totul a plecat de la o fantezie.  

marți, 16 aprilie 2013

Și fu și Ziua Israelului - a 65-a Aniversare


Prima întrebare ... la 67 de ani, Statul va fi pensionat?
Ca în fiecare an, tot petecul verde a fost invadat de locuitorii țării ce au ieșit la picnic. Peste tot fum de cărbune și carne arsă. Pe tot tăpșanul mese întinse, bucate ca la balamuc, bărbații în jurul barbecue-ului, muierile așternînd masa și punînd dressing la salate, iar puradeii de toate vârstele mișunînd peste tot.
Noi, nu ieșim din casă în această zi, barbecue-ul făcându-l în bucătărie pe aragaz.
După experiențele anilor precedenți, ne-am modernizat:
 - acu câțiva ani am luat un grill ce se folosește o singură dată, reușind să umplu casa de funingine, dar nu pot să mă laud că barbecue-ul a avut miros afumat și gust o țâră ars;
- după această experiență am cumpărat o plită de tuci; totul a început bine până când fumul a declanșat avertizorul de foc din bucătărie, și o jumate de ceas am declarat la societățile de pază, asigurări și pompieri că totul e sub control, ca apoi să mă bucur de ”tihna” bucatelor, ușor răcite.
- anu ăsta m-am dotat cu un grill Hofener, care e închis, așa că singura treabă a rămas curățirea plitei aragazului.

duminică, 31 martie 2013

Sărbători de Pesach


Printre festinuri ne-am și preumblat și culturalizat, în acest Pesach Bine-Cuvântat.
Am ieșit o țîră în natură, făcînd o excursie la Fermele Makura la poalele Carmelului, de unde ne-am aprovizionat cu ulei de măsline și măsline, brînzeturi de capră, ca mai apoi să ne desfătăm în Grădinile Rothschild la Zichron Yaakov.
Am urcat pînâ-n Orașul Alb – Ierusalim, petrecînd în Timpul lui Horodus la Israel Museum; căci tot suntem la Muzee, am mai dat o raită în Disagn Museum Holon și Cartoon Museum Holon, acestea fiind la numai o aruncătură de parking de casă. Sigur că cu aceste ocazii am trecut și pe la Mall reîmprospătîndu-ne garderoba de vară, căci oricum iarna o trecut.
Cum nu se poate să nu ne refrișăm, am ieșit și la Faleza de la Jaffa de câteva ori, răcorindu-ne cu câte o cupă de gelato (ice cream).
Ca în tinerețe, am văzut și câteva filme: Life of Pi, Les saveurs du Palais, Quartet.

sâmbătă, 30 martie 2013

Primăvara


Înmugurire
Primăvară și Paște
Reînviere

Avem Papă Avem Guvern

Deși trăiesc în Israel, n-am greșit ordinea din titlu.
Creștinătatea Bisericii Apusene are un nou Papă, Franciscan, alegerea fiind în context cu economia mondială.
Noi israelienii, avem un nou Guvern, care ne pregătește după Sfintele Sărbători, un program de austeritate, pentru cei care lucrează și nu au timp să facă afaceri. Cu toate că am votat pentru o nouă ordine ECONOMIC-SOCIALĂ, ne vedem cu Caragiale,  ”să se schimbe Tot, dar să rămână cum a fost”.
Cum trăiesc în Țara Minunilor, nu-mi rămâne decât să biau Ness. (נס קפה = Nes Cafee {נס = minune}).

vineri, 8 martie 2013

Iar politică


În fine o să avem un guvern de Centru-Dreapta, cu iz de Centru-Centru. Likud Beitenu, Yesh Atid, Bait Hayehudi, Tnua, Kadima.
Cine lipsește ca să echilibreza – HA’AVODA.
Acest Guvern are șansa:          
-    Îmbunătățirea relațiilor internaționale
-    Reducerea discrepanței dintre săraci și bogați
-    Legiferarea Căsătoriei și Divorțului Civil
-    Legiferarea Căsătoriei Unisexuale, și Adopțiunea
-    Reglementarea taxelor freelancerilor
-    Transportul comun de Shabat
-    Introducerea în Cîmpul Muncii a Ultra-religioșilor
-    Reducerea șomajului în rîndul minorițăților
-    Înrolarea atât în Armată, cât și în Serviciul Civil (în loc de Armată) a Ultra-religioșilor și a Minorităților
În fine avem o șansă să devenim o țară normală.

8 Martie



Un boboc, O floare
Azi e Sărbătoare
Primăvara a sosit
Ziua Evelorma venit
Gingășia,
Frumusețea,
Înțelepciunea
Se împletiră

vineri, 1 martie 2013

Un Ghiocel, pentru Doamne, Domnișoare



E sărbătoare
Ghioceii-s în floare
Martie răsare

luni, 11 februarie 2013

Calul si Magarii


O anchetă iniţială a oficialilor francezi a scos la iveală că firma franceză Poujol a cumpărat carnea îngheţată de la un comerciant cipriot, potrivit ministrului francez pentru Consumatori, Benoit Hamon. Acesta o primise de la un comerciant olandez, care a spus că o cumpărase de la două abatoare din România. Poujol a trimis carnea la o fabrică din Luxembourg care este deţinută de firma franceză Comigel.
Carnea a fost apoi vândută sub marca suedeză Findus, care susţine că a fost indusă în eroare de furnizorii din România (firma Findus necontractînd în România) . Firma suedeză a retras deja produsele sale de pe rafturi după ce s-a descoperit că unele dintre ele conţineau 100% carne de cal. Directorul firmei Findus din Franţa, Matthieu Lambeaux, a declarat că această companie va deschide un proces luni. „Credeam că avem produse din carne de vacă certificată, din Franţa, dar în realitate, am fost aprovizionaţi cu carne de cal din România”, a spus el.
Mai mult ca sigur că cel care a cumpărat inițial carnea de cal, a revîndut-o ca carne de vacă, apoi lanțul a funcționat.
De acum înainte se va introduce un nou test pe linia de fabricație, ”testul animal”, ce animal a furizat carnea.
Și Calul bate-l vina, fu implicat în măgării, în loc să rămână salam fin, jumate cal jumate ciocîrlie, un Cal o Ciocîrlie.

joi, 24 ianuarie 2013

După Alegeri


Să facem puțină ordine în partidele Israeliene:
Likud- Beitenu                   centru- dreapta          31
Habayt Hayehudi                 religios – dreapta        11
Shas                                  religios – centru          11
United Torah Judaism (UTJ) ultra-religioși               7
Yesh Atid                           centru                       19
Labor                                 centru                       15
Hatnua                              centru                         6
Kadima                              centru                         2
Meretz                               stînga                          6
Partidele Arabe                   stînga                        12
Coaliția cea mai probabilă:
Likud-Beitenu, Yesh Atid, Hatnua, Kadima, Habyt Hayehudi, Shas  80 MK
Yesh Atid, Labor, Hatnua, Kadima, Habyt Hayehudi, Shas               64 MK
Divergențe de rezolvat pentru formarea Guvernului:
1.  Încadrarea în muncă a Shasnicilor, UTJ
2.  Schimbarea sistemului de recrutare pentru Serviciul Militar
3.  Politica economică, asistență socială și medicală
4.  Dialog cu Palestinienii

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Oglinda



Mă oglindesc în apele timpului. Părul ondulat m-a cam părăsit; riduri de mirare și încruntare îmi brăzdează fața. Memoria se joacă cu mine, și nu invers, ca în tinerețe.
Ceața și frigul mă cuprind mai mult ca în trecut; le gonesc folosind îmbrăcămite termică.
Încerc să țin pasul cu modernismul comunicației- smartphone, tablet, laptop. Frunzăresc știrile pe tablet, rămânînd fidel BBC-ului. De citit, citesc frunzărind paginile tipărite, tabletul nedîndu-mi satisfacția tiparului; sigur că în călătorii este preferat.
Mă complac în meditație mai mult ca-n tinerețe, considerînd că totul are timpul lui de dospit și copt. Lumea nu arde, și nu trebue mîncată într-o zi.
Oare am îmbătrînit, s-au pur și simplu m-am maturizat.