Hope, Joy
New beginnings,
May everything the New Year promises be yours
Happy New Year
vineri, 25 decembrie 2009
vineri, 18 decembrie 2009
Nostradamus - 2012
Seară de iarnă. Plouă în rafale. Din cînd în cînd un fulger luminează noaptea de plumb. Mi-am construit casa pe faleza înaltă, la marginea nordică a milenarei Cesaree. Apa potabilă o am prin desalinizarea mării, canalizarea e rezolvată printr-un sistem centrifugal de brichetare a rezidurilor. Tot gunoiul menajer este brichetat, o dată pe an fiind colectat. Totul funcţionează pe bază de electricitate solară şi cea obţinută din mişcarea valurilor (procedeu pus la punct încă în anii '60, dar numai acum după jumătate de veac pus în aplicare).
Un bob-lift leagă mica explanadă din spatele casei cu "plaja" particulară aflată la vreo 15 metri sub casă, între stînci. În scobitura stîncoasă sunt duşuri şi instalaţii sanitare, un deck ducînd peste stînci la bazinul din pontoane. Iarna totul e acoperit cu structuri transparente, încălzite. Suntem în mijlocul naturii.
Cărţile de mult zac ca decor între talouri şi statuete, fiind înlocuite de kindle, condeiul şi paginile din secretaire fiind înlocuite de laptop.
Prietenii ne vizitează des, petrecîndu-şi weekendul la noi. Viaţa culturală o petrecem la Tel-Aviv, deplasîndu-ne cu trenul-metrou, maşina electrică lăsînd-o la gară.
În urma crizei energetice provocată de lumea islamică, G7 şi Israelul au trecut pe energie solară, eoliană şi marină, aceste surse fiind inepuizabile, iar costurile fiind mici faţă petrolul şi gaze naturale importate din ţările islamice; UE a renunţat şi ea la importul din Rusia. Toate aceste schimbări în strategia energică au schimbat harta politică. După exemplul Elveţiei, lumea nonislamică a impus embargo Minareturilor, ducînd la reîntoarcerea islamicilor în ţările de origine sau la acceptara constituţiilor occidentale; în multe cazuri s-a retras cetăţenia. Mapamondul s-a scindat în lumea nonislamică şi cea a Coranului. Rusia, China, India s-au aliniat şi ele la lumea nonislamică.
Aceasta este interpretarea Nostradamus - 2012
Un bob-lift leagă mica explanadă din spatele casei cu "plaja" particulară aflată la vreo 15 metri sub casă, între stînci. În scobitura stîncoasă sunt duşuri şi instalaţii sanitare, un deck ducînd peste stînci la bazinul din pontoane. Iarna totul e acoperit cu structuri transparente, încălzite. Suntem în mijlocul naturii.
Cărţile de mult zac ca decor între talouri şi statuete, fiind înlocuite de kindle, condeiul şi paginile din secretaire fiind înlocuite de laptop.
Prietenii ne vizitează des, petrecîndu-şi weekendul la noi. Viaţa culturală o petrecem la Tel-Aviv, deplasîndu-ne cu trenul-metrou, maşina electrică lăsînd-o la gară.
În urma crizei energetice provocată de lumea islamică, G7 şi Israelul au trecut pe energie solară, eoliană şi marină, aceste surse fiind inepuizabile, iar costurile fiind mici faţă petrolul şi gaze naturale importate din ţările islamice; UE a renunţat şi ea la importul din Rusia. Toate aceste schimbări în strategia energică au schimbat harta politică. După exemplul Elveţiei, lumea nonislamică a impus embargo Minareturilor, ducînd la reîntoarcerea islamicilor în ţările de origine sau la acceptara constituţiilor occidentale; în multe cazuri s-a retras cetăţenia. Mapamondul s-a scindat în lumea nonislamică şi cea a Coranului. Rusia, China, India s-au aliniat şi ele la lumea nonislamică.
Aceasta este interpretarea Nostradamus - 2012
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Have a nice day
Vine un moment in viata cand realizezi:
Cine conteaza,
Cine nu a contat niciodata,
Cine nu va mai conta....
Si cine va conta intotdeauna...
Deci, nu iti face griji pentru oamenii din trecutul tau,
Exista un motiv pentru care nu au ajuns sa fie prezenti in viitorul tau...
Daruieste aceste flori tuturor celor pe care nu vrei sa ii pierzi,
Inclusiv mie, daca vrei
Seară nepământeană
Prima zăpadă. Fulgue încet, sfătos, fără grabă. E frig, un frig uscat. Flori de ghiaţă ornează ferestrele; printre norii plumburii cu greu răzbate pentru cîteva clipe Luna înconjurată de stele palide.
M-am acuit în fotoliu, lîngă jerbele căminului, încălzindu-mă cu o ceaşcă de cacao şi o felie de cozonac încă aburind. O lumină pîlpîită de opaiţ mă cheamă în cotlonul mansardat, la o seară de spiritism. Mai iau o sorbitură şi o îmbucătură, ca mai apoi să mă las condus de lumina opaiţului.
Îmi iau locul la masa înconjurată de facle tămîioase, ce aruncă lumini cu himere, din afară luminîndu-ne Luna Plină. Împreuna-ţi, în cercul mesei, plecăm în lumea spiritelor. Toţi suntem medii, şi fiecare plecăm în altă Zonă a timpului şi spaţiului. Plec în lumea nepământeană. Mă interferez cu spirite ale atlantizilor, ca să mă opresc la o şuetă cu astecii. Zăbovesc o ţîră cu lemurienii, aventurîndu-mă în polemici cu druizi şi dervişi profetici. Epuizat mă regăsesc în lumina faclelor; un paj cu mişcări fantomatice îmi serveşte supeul nocturn.
Într-un sfîrşit, la cîntatul cocoşilor ne-am depănat aventurile nocturne. Pe unde m-am preumblat am încercat să găsesc răspuns la violenta lume în care trăiesc, dar în afara răspunsului "trăieşti într-o spirală, în care lucrurile se perindă ciclic", n-am primit vreo indicaţie încotr-o mă îndrept.
M-am acuit în fotoliu, lîngă jerbele căminului, încălzindu-mă cu o ceaşcă de cacao şi o felie de cozonac încă aburind. O lumină pîlpîită de opaiţ mă cheamă în cotlonul mansardat, la o seară de spiritism. Mai iau o sorbitură şi o îmbucătură, ca mai apoi să mă las condus de lumina opaiţului.
Îmi iau locul la masa înconjurată de facle tămîioase, ce aruncă lumini cu himere, din afară luminîndu-ne Luna Plină. Împreuna-ţi, în cercul mesei, plecăm în lumea spiritelor. Toţi suntem medii, şi fiecare plecăm în altă Zonă a timpului şi spaţiului. Plec în lumea nepământeană. Mă interferez cu spirite ale atlantizilor, ca să mă opresc la o şuetă cu astecii. Zăbovesc o ţîră cu lemurienii, aventurîndu-mă în polemici cu druizi şi dervişi profetici. Epuizat mă regăsesc în lumina faclelor; un paj cu mişcări fantomatice îmi serveşte supeul nocturn.
Într-un sfîrşit, la cîntatul cocoşilor ne-am depănat aventurile nocturne. Pe unde m-am preumblat am încercat să găsesc răspuns la violenta lume în care trăiesc, dar în afara răspunsului "trăieşti într-o spirală, în care lucrurile se perindă ciclic", n-am primit vreo indicaţie încotr-o mă îndrept.
miercuri, 9 decembrie 2009
Sărbători pe meleagurile Cruciaţilor
Sîntem in ajunul Sărbătorilor de Hanukah şi de Crăciun. Oraşul s-a împodobit cu hanukia (sfeşnic de lumînări cu 8 braţe) şi cu cu brăduleţi la cutie cu toate globurile şi zorzoanele (legea nu permite tăierea brazilor). În Bet Lehem, Nazaret, Caprun, Jerusalemul Creştin, Haifa, Akko, Jaffa, oraşele şi-au pus ghirlandele sărbătoreşti. În Tel-Avivul cosmopolit, oraşul fără pauze, cu magazine şi localuri deschise 24 de ore, 7 zile pe săptămînă, miroase a sărbătoare. Moş Crăciun, mecanizat şi robotizat se mişcă vioi îmbiind muşterii să cumpere tot ce nu-ţi trece prin cap. La Haifa în oraşul vechi, la fiecare sfîrşit de săptămină, timp de o lună, e sărbătoarea celor trei religii, jonlgerii şi teatrul de stradă bucurînd atît copiii cît şi nostalgicii; în plus e sărbătoarea bucatelor, poţi să deguşti tot ce se găteşte pe malurile Mediteranei; copiii nu mai ştiu ce să aleagă: acadele, baclavale, jofre, nuga,...
Deci se poate trăi şi fără restrişte... Nu ne rămîne decît să păstrăm atmosfera toţi anii...
Deci se poate trăi şi fără restrişte... Nu ne rămîne decît să păstrăm atmosfera toţi anii...
Sărbători de iarnă
S-au stins luminile de Hanukkah. La lumina Lunii, sub cerul acoperit de stele ce anunţă Crăciunul, pe marea unduitoare alunecă o velă ca o nălucă din alte lumi. Printre ramurile portocalilor, privesc năluca ce-mi duce gîndurile spre alte meleaguri. Un fîlfîit nocturn mă readuce în crîngul de mesteceni, sub lumina cerului de cristal care-mi luminează paşii scîrţîind pe zăpada imaculată. Înfrigurat mă duc pe urmele de fum la casa din pădure. Prin fereastra ornată cu flori de gheaţă, în lumina pîlpîitoare a lumînărilor de cetină, sclipesc globurile Bradului de Crăciun.
În antreu o codană se bucură de coşul cu portocale şi fructe aduse de pe meleagurile Hanukkăi, în timp ce gazda mă despovărează de cojocul albit de promoroacă. Cu voie bună intrăm în camera mare luminată cu făclii şi flăcările jucăuşe din marele şemineu. Mirosul de smirnă şi brad se împleteşte cu cel de portocali. Cînturi de Gospel, Colinduri şi Verseturi de Hanukkah însoţesc comesenii printre libaţiunile rubinii.
Boarea dimineţii cu prima geană de Soare Mediteraneean mă trezeşte în şezlong; pe măsuţă o ceaşcă împrăştie aburi de chinamon, între o felie de cozonac şi o gogoaşă (sufgania).
În antreu o codană se bucură de coşul cu portocale şi fructe aduse de pe meleagurile Hanukkăi, în timp ce gazda mă despovărează de cojocul albit de promoroacă. Cu voie bună intrăm în camera mare luminată cu făclii şi flăcările jucăuşe din marele şemineu. Mirosul de smirnă şi brad se împleteşte cu cel de portocali. Cînturi de Gospel, Colinduri şi Verseturi de Hanukkah însoţesc comesenii printre libaţiunile rubinii.
Boarea dimineţii cu prima geană de Soare Mediteraneean mă trezeşte în şezlong; pe măsuţă o ceaşcă împrăştie aburi de chinamon, între o felie de cozonac şi o gogoaşă (sufgania).
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Iarna
Frunze căzute
Pădure dezbrăcată
Cenuşiu şi alb
Cer alb, îngheţat
Covor alb de nea în suflet
Iarnă în spirit
Foc de vreascuri, mirt
Brad verde şi cetina
Hanukka, Crăciun
Soare şi nea
Ghiocel între frunze
Sfîrşit de iarnă
Pădure dezbrăcată
Cenuşiu şi alb
Cer alb, îngheţat
Covor alb de nea în suflet
Iarnă în spirit
Foc de vreascuri, mirt
Brad verde şi cetina
Hanukka, Crăciun
Soare şi nea
Ghiocel între frunze
Sfîrşit de iarnă
duminică, 29 noiembrie 2009
Tămăduitorul
Şaman, Vraci, Medic
Credinţă şi Ştiinţă
Antroposofie
Toxicologie
Unde, Natropatie
Alternative
Tămădiure
Corp, Spirit, Suflet ca TOT
Omu' ca întreg
Credinţă şi Ştiinţă
Antroposofie
Toxicologie
Unde, Natropatie
Alternative
Tămădiure
Corp, Spirit, Suflet ca TOT
Omu' ca întreg
La mare
Cîrlionţ brizat
Eu, Tu, val şi albatroşi
Ţărm învolburat
Dulce şi Sărat
Noi, sărut îndrăgostit
Mare-n tampestă
Geană de Soare
Amurg colorînd valul
Ţărm însingurat
Eu, Tu, val şi albatroşi
Ţărm învolburat
Dulce şi Sărat
Noi, sărut îndrăgostit
Mare-n tampestă
Geană de Soare
Amurg colorînd valul
Ţărm însingurat
Rodia
roşul rodiei
pe buzele tale
sărut furat
fruct al iubirii
neterminatul cîntec
gungur de copil
roşul rodiei
carusela timpului
sunt din nou tînăr
pe buzele tale
sărut furat
fruct al iubirii
neterminatul cîntec
gungur de copil
roşul rodiei
carusela timpului
sunt din nou tînăr
Omu
Zîmbet, Gungurit
Privire inocentă
Miros Proaspăt, Cald
Sărutări, Iubiri
Vigoare, Afirmare
Muzica vieţii
Amintirile
Poze îngălbenite
Poveşti apuse
Privire inocentă
Miros Proaspăt, Cald
Sărutări, Iubiri
Vigoare, Afirmare
Muzica vieţii
Amintirile
Poze îngălbenite
Poveşti apuse
Cînt American
Cînt American
Condori, Munţi, Ape, Spirit
Suflet Indian
Cînt American
Alb şi Galben şi Negru
Venetici şi Sclavi
Cînt American
Cowboys, West Sălbatec
Aur, Utopii
Cînt American
Culturi întrepătrunse
Suflet şi Spirit
America de Azi
Cînturi ale Tuturor
Unic şi Comun
Condori, Munţi, Ape, Spirit
Suflet Indian
Cînt American
Alb şi Galben şi Negru
Venetici şi Sclavi
Cînt American
Cowboys, West Sălbatec
Aur, Utopii
Cînt American
Culturi întrepătrunse
Suflet şi Spirit
America de Azi
Cînturi ale Tuturor
Unic şi Comun
La picnic
Arome, Gusturi
Mirodenii, Fructe, Tarte
Vinuri şi Cafea
Fructe de mare
Languste, Peşti şi Alge
Vin Alb şi Roze
Pesto şi Paste
Ciuperci, Brînze şi Roşii
Vinuri Uşoare
Griluri şi Cărnuri
Salate şi Murături
Vin de Buturugă
Fructe şi Tarte
Cogniac, Cafea, Chinamon
Gust Mediteran
Mirodenii, Fructe, Tarte
Vinuri şi Cafea
Fructe de mare
Languste, Peşti şi Alge
Vin Alb şi Roze
Pesto şi Paste
Ciuperci, Brînze şi Roşii
Vinuri Uşoare
Griluri şi Cărnuri
Salate şi Murături
Vin de Buturugă
Fructe şi Tarte
Cogniac, Cafea, Chinamon
Gust Mediteran
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
Recuperarea
Tinerii reîntorşi la bază n-au reuşit să se reîncadreze, nici după o săptămînă de la ultimele evenimente petrecute în zona muntoasă a Afgnistanului. Urmăriţi de tenebrele şi zgomotele necunoscute ale nopţii afgane, de atacurile de noapte, cu tot tratamentul clasic al armatei nu au fost consideraţi apţi să continue. Comisia psihiatrilor a decis să-i trimeată la recuperare în nodul Galilului, înainte să-i lase la vatră.
Avionul a aterizat în zori în zonă deşertică, tinerii nefiind avertizaţi de mutarea din Afganistan. Încă buimăciţi de tranchilizante şi de zbor au fost urcaţi în autocarul turistic, şi în cîteva ore, peisajul s-a înverzit, oprindu-se în meri în floare. La coborîrea din autocar, au fost duşi într-un amfiteatru natural, sub cupola cerului, unde li s-au repartizat camerele, laptopuri şi i-poduri, comunicîndu-li-se că nu există restricţii de folosire; restul instrucţiunilor şi programul săptămînii ce tocmai a început aşteptîndu-i în camere.
Daniel s-a trezit urmărind apusul soarelui, constatînd cu uimire că este deja seară. Încet, fără zgomot, încercînd să nu-şi trezească colegul de cameră, a deschis dulapul constatînd că sunt numai haine civile, nici urmă de uniformă, şi totul pe măsura şi gustul lui. A ieşit căutînd să înţeleagă ce se petrece. A ajuns într-o sală, cu bar de băuturi şi mîncare. Un tînăr cîrlionţat l-a întrebat dacă s-a odihnit bine şi dacă are vreo dorinţă. Cu timiditate Daniel a cerut o ceaşcă de cacao şi o bucată de cake. Ariel l-a servit cu o ceaşcă de cacao cald spunîndu-i să-şi ia singur cake-ul preferat. Între tineri s-a înfiripat o prietenie l-a prima vedere. Din discuţie Daniel a aflat că este într-o bază de tratament alternativ, fără medicamente, aici urmînd să stee o lună, tratamentul constînd printre altele din şedinţe de reiki, watsu, muzică, sport - fiecare practicînd ceea ce preferă, ape termale, aromo terapie, meditaţie tibetană, excursii, şedinţe de nonviolent communication.
Una din bazele tratamentului era descrierea celor petrecute (pentru asta fiind laptopul ce l-a primit), căci medicii antropozofişti ce au creat acest centru de recuperare au constatat că post trauma este alimentată de necomunicare şi neeliberare sufletească-spirituală a senzaţiilor trăite, a evenimentelor ce au cauzat starea actuală.
La mai mult de un an de la întoarcerea în Adelaide, Daniel a primit un pachet de la Ariel. O carte şi un cheque bancar cu o sumă ce nu-i de neglijat. Citind, a înţeles că este coautor, împreună cu tot grupul din care a făcut parte, la o carte de povestiri - "Nopţi Afgane". Pe baza coşmarurilor descrise de el şi de colegii săi, grupul de Doctori Naturopaţi, Psihiatri şi Sociologi ai Centrului Antropozofic din Galil au editat cartea.
Avionul a aterizat în zori în zonă deşertică, tinerii nefiind avertizaţi de mutarea din Afganistan. Încă buimăciţi de tranchilizante şi de zbor au fost urcaţi în autocarul turistic, şi în cîteva ore, peisajul s-a înverzit, oprindu-se în meri în floare. La coborîrea din autocar, au fost duşi într-un amfiteatru natural, sub cupola cerului, unde li s-au repartizat camerele, laptopuri şi i-poduri, comunicîndu-li-se că nu există restricţii de folosire; restul instrucţiunilor şi programul săptămînii ce tocmai a început aşteptîndu-i în camere.
Daniel s-a trezit urmărind apusul soarelui, constatînd cu uimire că este deja seară. Încet, fără zgomot, încercînd să nu-şi trezească colegul de cameră, a deschis dulapul constatînd că sunt numai haine civile, nici urmă de uniformă, şi totul pe măsura şi gustul lui. A ieşit căutînd să înţeleagă ce se petrece. A ajuns într-o sală, cu bar de băuturi şi mîncare. Un tînăr cîrlionţat l-a întrebat dacă s-a odihnit bine şi dacă are vreo dorinţă. Cu timiditate Daniel a cerut o ceaşcă de cacao şi o bucată de cake. Ariel l-a servit cu o ceaşcă de cacao cald spunîndu-i să-şi ia singur cake-ul preferat. Între tineri s-a înfiripat o prietenie l-a prima vedere. Din discuţie Daniel a aflat că este într-o bază de tratament alternativ, fără medicamente, aici urmînd să stee o lună, tratamentul constînd printre altele din şedinţe de reiki, watsu, muzică, sport - fiecare practicînd ceea ce preferă, ape termale, aromo terapie, meditaţie tibetană, excursii, şedinţe de nonviolent communication.
Una din bazele tratamentului era descrierea celor petrecute (pentru asta fiind laptopul ce l-a primit), căci medicii antropozofişti ce au creat acest centru de recuperare au constatat că post trauma este alimentată de necomunicare şi neeliberare sufletească-spirituală a senzaţiilor trăite, a evenimentelor ce au cauzat starea actuală.
La mai mult de un an de la întoarcerea în Adelaide, Daniel a primit un pachet de la Ariel. O carte şi un cheque bancar cu o sumă ce nu-i de neglijat. Citind, a înţeles că este coautor, împreună cu tot grupul din care a făcut parte, la o carte de povestiri - "Nopţi Afgane". Pe baza coşmarurilor descrise de el şi de colegii săi, grupul de Doctori Naturopaţi, Psihiatri şi Sociologi ai Centrului Antropozofic din Galil au editat cartea.
În agora de emerald
Tampesta m-a alungat din poiana zmălţuită de culorile toamnei, în liniştea salonului. La gura căminului, îmi sorb pocalul, ascultînd vuietul vîntului în timp ce urmăresc focul buştenilor. Zac în fotoliul înalt, englezesc, urmărind himerele roşiatice în ritmurile unei melodii nostalgice.
În căldura molcomă ce mă învăluie aţipesc plecînd în lumea altora. Mă regăsesc pe malul lacului de culoarea emeraldului, în apusul soarelui. Vîntul blînd al înserării mă îmbălsămează cu miros de jenupăr.
Purced un drumeag ce mă duce spre străfundurile emeraldine. Mă trezesc în agora unui oraş subteran, înconjurată de stîlpi de emerald, onix şi opal. O lumină turchiz, odihnitoare luminează locul. Un grup mă înconjoară şi mă trezesc în mijlocul unei discuţii despre dispariţia Antlantidei. Civilizaţia înaintată a acelei lumi, după ce a ajuns la apogeu s-a apucat de descifrarea şi folosirea "magiei negre", autodistrugîndu-se. Civilizaţiile post Antlatide vor depăşi apogeul dispăruţilor, dar pînă atunci vor fi multe războie şi distrugeri. Commensensul a fost baza civilizaţiei Antlantidei.
Lumea în care trăiesc mai are mult pînă va ajunge la commensens, şi asta în speranţa că nu se va autodistruge. Trosnetul buştenilor arşi, aruncînd umbre pe inelu-mi de opal ma readus în salonul populat de himerele nopţii înstelate.
În căldura molcomă ce mă învăluie aţipesc plecînd în lumea altora. Mă regăsesc pe malul lacului de culoarea emeraldului, în apusul soarelui. Vîntul blînd al înserării mă îmbălsămează cu miros de jenupăr.
Purced un drumeag ce mă duce spre străfundurile emeraldine. Mă trezesc în agora unui oraş subteran, înconjurată de stîlpi de emerald, onix şi opal. O lumină turchiz, odihnitoare luminează locul. Un grup mă înconjoară şi mă trezesc în mijlocul unei discuţii despre dispariţia Antlantidei. Civilizaţia înaintată a acelei lumi, după ce a ajuns la apogeu s-a apucat de descifrarea şi folosirea "magiei negre", autodistrugîndu-se. Civilizaţiile post Antlatide vor depăşi apogeul dispăruţilor, dar pînă atunci vor fi multe războie şi distrugeri. Commensensul a fost baza civilizaţiei Antlantidei.
Lumea în care trăiesc mai are mult pînă va ajunge la commensens, şi asta în speranţa că nu se va autodistruge. Trosnetul buştenilor arşi, aruncînd umbre pe inelu-mi de opal ma readus în salonul populat de himerele nopţii înstelate.
Regăsire
valuri, vînt, gînduri,
zîmbete, plîns, suspinuri,
ne leagă veşnic
suflet şi spirit
părţi din acelaşi întreg
ne-am regăsit
zîmbete, plîns, suspinuri,
ne leagă veşnic
suflet şi spirit
părţi din acelaşi întreg
ne-am regăsit
Diafana Făptură
Liniştea nopţii s-a lăsat peste crîngul înverzit. La lumina lunii, între stele căzătoare, întîrziat în drum seară, El îşi desfăşoară sacul căzînd într-un somn adînc. Cucuveaua anunţă miez de noapte. Lacul de după crîngul de cetini se animează. Noaptea dionisică începe. În cînt de ţiteră şi nai, dansul nocturn înconjoară lacul, dănţuitorii răcorindu-se în apa-i cristalină. O făptură diafană, înconjoară crîngul, oprindu-se nedumerită de somnul intrusului. Un cînt tandru îi mîngîie auzul, El uitîndu-se la Ea printre genele-i lungi. Un exilir de cetină îi alungă somnul, ducîndu-l pe adierea cîntului în ceata de dănţuitori. În roua zorilor, s-a trezit singur, cu prima geană de lumină a Asrtului Zilei. După ce s-a îmbăiat în lacul cristalin, El a recăzut într-un somn letragic, totul reluîndu-se la semnalul cucuvelei. Diafana Făptură îl dănţuia seară de seară, şi asta pînă la terminarea lunii lui Cuptor, luna Stelelor Căzătoare. Cu o ultimă Cometă dănţuitorii au plecat, El rămînînd cu nostalgia Diafanei Făpturi.
Reîntors în cringul pomădat de bruma toamnei, El încearcă să-şi amintească cîntul tandru. Vîntul rece al începutului Albului de nea mîngîind crîngul de cetini,îi aduce numai miasma suavă a exilirului. Căderea serii este luminată de Luna în prag de iarnă. Anii trec, El nerevenind.
Fiecare Stea Căzătoare îi aminteşte de Diafana Făptură, memoria cîntîndu-i tandra melodie.
Reîntors în cringul pomădat de bruma toamnei, El încearcă să-şi amintească cîntul tandru. Vîntul rece al începutului Albului de nea mîngîind crîngul de cetini,îi aduce numai miasma suavă a exilirului. Căderea serii este luminată de Luna în prag de iarnă. Anii trec, El nerevenind.
Fiecare Stea Căzătoare îi aminteşte de Diafana Făptură, memoria cîntîndu-i tandra melodie.
Eterna Spirală
Îmbrăţişare
Sărut şi Cunoaştere
Prima iubire
Privighetoare
Cînt în seară de vară
Luna, Stele şi Noi
Rouă-n zori de zi
Geană de Soare
Tu lîngă Mine
Zîmbet, gîngurit
Ochi voioşi, rîset, rîset
Tu, Eu, Copilu'
El, Ea, sărutul
Eterna povestire
Noi începuturi
Sărut şi Cunoaştere
Prima iubire
Privighetoare
Cînt în seară de vară
Luna, Stele şi Noi
Rouă-n zori de zi
Geană de Soare
Tu lîngă Mine
Zîmbet, gîngurit
Ochi voioşi, rîset, rîset
Tu, Eu, Copilu'
El, Ea, sărutul
Eterna povestire
Noi începuturi
EUL şi EU
Am plecat. Am lăsat totul baltă, uitînd de tot şi de toate.
Sunt în lumea liniştii interioare. Nimic nu mă tulbură. Şed pe un tăpşan într-o lumină blîndă, în aer înmiresmat. Vîntul călduţ unduie o melodie de clipocit de ape, înprospătînd tăpşanul bălţat de flori. Stau între Cer şi Ocean, Eu cu EUL meu. Conversăm încercînd să ajungem la unison. Aşa ne prinde noaptea înstelată, Luna plină învăluindu-ne în stele căzătoare.
Într-un tîrziu, în răcoarea dimineţii m-am trezit udat de rouă. M-am uscat în primele raze ale Astrului Zilei, şi m-am înfruptat cu fructele tăpşanului concurînd păsăretul matinal.
După-amiaza ne-am petrecut-o între stalctide şi stalacmide milenare, în grota de sub tăpşan, apele rîului subteran scoţîndu-mă prin lumea cristalelor la nisipul oceanului.
Am rămas din nou în singurătatea-mi umană, urmînd ca altă dată, EUL să mă învite la o şuetă.
Sunt în lumea liniştii interioare. Nimic nu mă tulbură. Şed pe un tăpşan într-o lumină blîndă, în aer înmiresmat. Vîntul călduţ unduie o melodie de clipocit de ape, înprospătînd tăpşanul bălţat de flori. Stau între Cer şi Ocean, Eu cu EUL meu. Conversăm încercînd să ajungem la unison. Aşa ne prinde noaptea înstelată, Luna plină învăluindu-ne în stele căzătoare.
Într-un tîrziu, în răcoarea dimineţii m-am trezit udat de rouă. M-am uscat în primele raze ale Astrului Zilei, şi m-am înfruptat cu fructele tăpşanului concurînd păsăretul matinal.
După-amiaza ne-am petrecut-o între stalctide şi stalacmide milenare, în grota de sub tăpşan, apele rîului subteran scoţîndu-mă prin lumea cristalelor la nisipul oceanului.
Am rămas din nou în singurătatea-mi umană, urmînd ca altă dată, EUL să mă învite la o şuetă.
Cicluri
Gîndurile-mi zboară în negura timpurilor petrecute pe alte meleaguri. Oamenii s-au schmbat, locurile s-au schimbat, denumirile aşişderea. M-am reîntors pe meleaguri ce o dată mi-au aparţinut, acu' aparţinînd numai memoriei. Am călcat pe urmele tinereţii petrecute cu jumătate de veac în urmă; nu m-am regăsit, aşa că am părăsit locul, neaparţinîndu-mi. L-am părăsit în pripă, de frică să nu-i învolburez locul din memorie.
M-am reîntors în lumea ce mi-am clădit-o, lumea-mi reală, refugiindu-mă din cînd în cînd în lumea-mi anterioară. Prefer să o vizitez prin memoria celor cu care am trăit-o, întîlnindu-ne pe alte meleaguri. Ne depănăm amintiri, retrăind lumea de atunci.
Ne revitalizăm prin memoria trecutului, navigînd spre nebuloasa viitorului. Urcăm şi coborîm pe o spirală, îmbătrînind, dar considerîndu-ne tineri. Spiritul se apropie de sfîrşitul unei perioade pământeşti, eliberîndu-se de trupul ales ultima oară, ca după cîteva secole de libertate să se reîntoarcă în altă fiinţă.
Şi ciclul se reia pînă la maturitatea Spiritului.
M-am reîntors în lumea ce mi-am clădit-o, lumea-mi reală, refugiindu-mă din cînd în cînd în lumea-mi anterioară. Prefer să o vizitez prin memoria celor cu care am trăit-o, întîlnindu-ne pe alte meleaguri. Ne depănăm amintiri, retrăind lumea de atunci.
Ne revitalizăm prin memoria trecutului, navigînd spre nebuloasa viitorului. Urcăm şi coborîm pe o spirală, îmbătrînind, dar considerîndu-ne tineri. Spiritul se apropie de sfîrşitul unei perioade pământeşti, eliberîndu-se de trupul ales ultima oară, ca după cîteva secole de libertate să se reîntoarcă în altă fiinţă.
Şi ciclul se reia pînă la maturitatea Spiritului.
Comemorarea
Prospeţimea culorilor primăverii înlocuiesc arămiul pădurii de peste iarnă. Urcam drumeagul de la conac la tăpşanul străjuit de templu în şită. Bătrînul monah ne-a întîmpinat mulţumindu-ne că am venit la comemorare.
Primisem un e-mail cînd m-am intors din Passoverul petrecut în Elveţia. Fără ezitare mi-am făcut bagajul, zburînd la conacul copilăriei din Carpaţi. Seara am poposit in camera mansardată ostoindu-mi oboseala în amintirile vacanţelor copilăriei. Preferam ca ultima parte a drumului să-l fac cu brişca, unul din nepoţi aşteptîndu-mă la haltă; o luam pe vechile drumeaguri din pădure, între păsări măiestre şi basme ale prunciei. Cu nepotul ne cunoşteam numai din poze. Veneam din cele patru vînturi, la comemorare, o dată la 12 ani.
Vijeliile istoriei ne-a spluberat familia, unii plecînd în America de Sud, alţii prinşi de afaceri în Europa s-au trezit în Manciuria ca mai apoi din Shanhai să se stabilească în Australia; ai mei au plecat o dată cu instaurarea lui Antonescu în Russia, ajungînd la poalele Pamirului de unde au revenit în '46, eu părăsind Carpaţii pentru Israel. În '56 o parte din cei ce rămăseseră în Ungaria comunistă (istoria familiei împletindu-se cu cea a monarhiei austro-ungare) , au plecat în Canada. Saga familiei a rămas nescrisă, căci din cei peste 40 de veri primari ai mamei (nevorbind de mulţimea de rude de grad inferior) au rămas în viaţă numai cîţiva, ce n-au ţinut legăturile. Fiecare ne-am croit o nouă haină, pe meleagurile pe care le-am transformat în meleag natal.
Monahul ca şi cimitirul şi templu slujea din totdeauna toate religiile şi asta din moşi strămoşi; unul din străbunici, rabbin, declarînd că sufletul se întoarce la adevăratul crez, timpul efemer petrecut pe pământ neavînd importanţă. Pe timpul lui s-a clădit templul şi cimitirul; mai tîrziu s-a adăugat capela şi acareturi monahale. Astăzi locul e întreţinut prin donaţii.
După slujba ţinută în maghiară punctată cu ebraică, am trecut pe la mormintele străbunilor, şi după obiceiul locului ne-am aşezat în jurul mesei monahale, ritualul comemorării fiind PAGAN, în spiritul sufletului nemuritor reîntors ... Masa a fost udată din belşug, în final ajungîndu-se la vechile discuţii ideologice ce au dezmembrat familia, discuţii inutile în globalizarea mondenă. N-am reuşit să-mi conving comesenii, rude de grade nedeslujite, de nonsensul discuţiilor ideologice, căci oricum fiecare ne întoarcem la alte meleaguri, iar aici pe tăpşanul strămăşesc n-avem nimic de schimbat.
M-am reîntors în locuinţa-mi de pe malul Mediteranei cu ideea străbunului rabbin - sufletul se reîntoarce la Crezul cel Adevărat.
Primisem un e-mail cînd m-am intors din Passoverul petrecut în Elveţia. Fără ezitare mi-am făcut bagajul, zburînd la conacul copilăriei din Carpaţi. Seara am poposit in camera mansardată ostoindu-mi oboseala în amintirile vacanţelor copilăriei. Preferam ca ultima parte a drumului să-l fac cu brişca, unul din nepoţi aşteptîndu-mă la haltă; o luam pe vechile drumeaguri din pădure, între păsări măiestre şi basme ale prunciei. Cu nepotul ne cunoşteam numai din poze. Veneam din cele patru vînturi, la comemorare, o dată la 12 ani.
Vijeliile istoriei ne-a spluberat familia, unii plecînd în America de Sud, alţii prinşi de afaceri în Europa s-au trezit în Manciuria ca mai apoi din Shanhai să se stabilească în Australia; ai mei au plecat o dată cu instaurarea lui Antonescu în Russia, ajungînd la poalele Pamirului de unde au revenit în '46, eu părăsind Carpaţii pentru Israel. În '56 o parte din cei ce rămăseseră în Ungaria comunistă (istoria familiei împletindu-se cu cea a monarhiei austro-ungare) , au plecat în Canada. Saga familiei a rămas nescrisă, căci din cei peste 40 de veri primari ai mamei (nevorbind de mulţimea de rude de grad inferior) au rămas în viaţă numai cîţiva, ce n-au ţinut legăturile. Fiecare ne-am croit o nouă haină, pe meleagurile pe care le-am transformat în meleag natal.
Monahul ca şi cimitirul şi templu slujea din totdeauna toate religiile şi asta din moşi strămoşi; unul din străbunici, rabbin, declarînd că sufletul se întoarce la adevăratul crez, timpul efemer petrecut pe pământ neavînd importanţă. Pe timpul lui s-a clădit templul şi cimitirul; mai tîrziu s-a adăugat capela şi acareturi monahale. Astăzi locul e întreţinut prin donaţii.
După slujba ţinută în maghiară punctată cu ebraică, am trecut pe la mormintele străbunilor, şi după obiceiul locului ne-am aşezat în jurul mesei monahale, ritualul comemorării fiind PAGAN, în spiritul sufletului nemuritor reîntors ... Masa a fost udată din belşug, în final ajungîndu-se la vechile discuţii ideologice ce au dezmembrat familia, discuţii inutile în globalizarea mondenă. N-am reuşit să-mi conving comesenii, rude de grade nedeslujite, de nonsensul discuţiilor ideologice, căci oricum fiecare ne întoarcem la alte meleaguri, iar aici pe tăpşanul strămăşesc n-avem nimic de schimbat.
M-am reîntors în locuinţa-mi de pe malul Mediteranei cu ideea străbunului rabbin - sufletul se reîntoarce la Crezul cel Adevărat.
Tînărul Monk
A trecut noaptea cea lungă, ziua începînd cu o ploaie mocănească. Într-un tîrziu Soarele palid a străbătut plumburiul cerului, începînd să domolească valurile înspumate ce udau ţărmul pustiit de vitregia vremii. Un avion singuratec se tîra spre aterizare, zburînd sub plumbul nourilor.
În amurg, aerul reavăn pe un cer albastru, curat, însîngerat de apusul Astrului palid a reanimat faleza. E ultimul amurg al Ajunului de Crăciun. Oraşul a îmbrăcat de Sărbătoare, copacii în ghirlande de lumini, vitrinele magazinelor şi localurilor alintînd văzul trecătorului, îmbiindu-l şi îmbunîndu-i sufletul.
Dangătul Catedralelor anunţă Crăciunul. Colinde se aud pe tot tăpşanul. Lumea a lăsat grijile, intrînd în atmosfera Sărbătorească. Autostrada luminată urcă de la faleza anticului Jaffa în milenarul Jerusalem. Tînărul monk, urmăreşte vrăjit fluxul credincioşilor de pe mapamond ce-şi petrec Crăciunul în neschimbatul Jerusalem. Este prima lui mare sărbătoare pe aceste meleaguri. Se bucură de tot ce vede, de tot ce gustă. Este într-o continuă extază. De cum s-a luminat de ziuă a plecat la Bet Lehem; a urmărit sosirea invitaţilor de seamă la Missa de Crăciun, ascultînd-o în piaţa animată de mulţimea credincioşilor. Este în extaza tinereţii şi a credinţei renăscute. Un enoriaş maronit la omenit, înoptîndu-l la el, ca apoi în zori să se reîntoarcă în oraşul milenar, într-unul din Jeppurile trupelor de graniţă israeliene. Sodaţii l-au ospătat din bucatele şi ceaiul lor.
În adîncul cugetului său îşi zice că toţi se trag din aceeaşi familie, şi că în fond sunt făcuţi după Chipul şi Asemănarea LUI; nu înţelege schimbarea dintre zilele normale şi cele ale Crăciunului, cînd toţi sunt umani, atît poliţiştii palestinieni cît şi soldaţii israelieni.
Poate că va veni timpul cînd acest normal al Crăciunului să devină cotidian. În acest sens îşi ridică RUGA în chiliia-i călugărească.
În amurg, aerul reavăn pe un cer albastru, curat, însîngerat de apusul Astrului palid a reanimat faleza. E ultimul amurg al Ajunului de Crăciun. Oraşul a îmbrăcat de Sărbătoare, copacii în ghirlande de lumini, vitrinele magazinelor şi localurilor alintînd văzul trecătorului, îmbiindu-l şi îmbunîndu-i sufletul.
Dangătul Catedralelor anunţă Crăciunul. Colinde se aud pe tot tăpşanul. Lumea a lăsat grijile, intrînd în atmosfera Sărbătorească. Autostrada luminată urcă de la faleza anticului Jaffa în milenarul Jerusalem. Tînărul monk, urmăreşte vrăjit fluxul credincioşilor de pe mapamond ce-şi petrec Crăciunul în neschimbatul Jerusalem. Este prima lui mare sărbătoare pe aceste meleaguri. Se bucură de tot ce vede, de tot ce gustă. Este într-o continuă extază. De cum s-a luminat de ziuă a plecat la Bet Lehem; a urmărit sosirea invitaţilor de seamă la Missa de Crăciun, ascultînd-o în piaţa animată de mulţimea credincioşilor. Este în extaza tinereţii şi a credinţei renăscute. Un enoriaş maronit la omenit, înoptîndu-l la el, ca apoi în zori să se reîntoarcă în oraşul milenar, într-unul din Jeppurile trupelor de graniţă israeliene. Sodaţii l-au ospătat din bucatele şi ceaiul lor.
În adîncul cugetului său îşi zice că toţi se trag din aceeaşi familie, şi că în fond sunt făcuţi după Chipul şi Asemănarea LUI; nu înţelege schimbarea dintre zilele normale şi cele ale Crăciunului, cînd toţi sunt umani, atît poliţiştii palestinieni cît şi soldaţii israelieni.
Poate că va veni timpul cînd acest normal al Crăciunului să devină cotidian. În acest sens îşi ridică RUGA în chiliia-i călugărească.
Poveste neterminată
Ne-am reunit de Sărbători în casa străbunilor, la liziera pădurii, în Carpaţi. Soarele iernii stătea să apună, cînd după un zbor intercontinen-tal, şi un drum cu jepul inchiriat, în fine am ajuns . Obosit, dar voios am sunat la poarta conacului.
O codană, una dintre strănepoate pe care o cunosc numai din poze, mi-a deschis. Am făcut cunoştinţă, spunîndu-i "fratele bunicii". Un bărbat de vîrstă medie, a venit să-mi descarce Jepul. Cu greu m-am căţărat în pod, în camera-mi favorită. Am zăcut preţ de jumate de ceas, apoi după ce m-am împrospătat cu un duş în mica garsonieră modernizată, ce cîndva fusese camera copilăriei bătrînului, cum îmi alintam eu tatăl în discuţiile cu amicii, am coborît în sufragerie.
Focul vesel din cămin arunca umbre jucăuşe pe bradul împodobit sărbătoreşte ce-şi aştepta cadourile.
M-am servit cu un whisky, în timp ce soţul lui soră-mea ne prezenta invitaţii, rude, cuscrii, prieteni de-ai familiei lui soră-mea, a nepoatelor, pe scurt oameni de pe 5 continente. Toţi erau curioşi să ne cunoască, nu poate atît pe noi, cît povestirile mele. Nepoatele îmi duseseră faima.
Am părăsit meleagurile mioritice stabilindu-ne în Orient. După ce m-am pensionat, ca tînăr de 56 de ani m-am aventurat în lumea energetică.
Am studiat Reiki, remarcîndu-mă în tratamente la distanţă, ca mai apoi să studiez lumea cristalelor dar fără să practic. Într-o doară am îndrăznit să deschid o fereastră spre Kabbalah, dar n-am intrat, ci numai am privit-o prin fereastră. Am privit lumea prin prisma Antroposofiei, ca mai apoi întîmplător să intru în societatea Mediumurilor, asta întîmplîndu-mi-se într-una din sejourile petrecute în Elveţia.
Una din gazdele din Luzern mă invitase la o seară de TAROT, ca uimită de cea văzut să mă invite a doua seară la o seară de spiritism. Fiind în vacanţa de Passover, după ce coborîserăm de pe Pilatis, am acceptat, spre aprobarea ambiguă soţiei, ea necrezînd nici în TAROT, nici în spiritism cu toate că este Doctor Naturupat şi se ocupă de tratamente energetice, nu numai homeopatice şi toxihomeopatice.
Societatea care a participat la această primă mea seară de Medium, se întrunea o dată pe lună, pe una dintre Continente. Uluiţi de puterea-mi de Medium, mi-au propus să particip de atunci încoace la fiecare şedinţă. Lucru uşor pentru ei; cu mult tact au înţeles că problema mea nu era timpul, aşa că la început am fost invitat. În fiecare lună plecam cu soţia pe alt Continent, ea tratînd, eu practicînd Reiki şi fiind Medium în serile de Spiritism. Acum în ajun de Crăciun seara de Spiritism a fost la New-York, unde am mai rămas o săptămînă vizitîndu-ne prietenii. Şi pelegrinările continuă, nefiindu-mi cunoscute.
O codană, una dintre strănepoate pe care o cunosc numai din poze, mi-a deschis. Am făcut cunoştinţă, spunîndu-i "fratele bunicii". Un bărbat de vîrstă medie, a venit să-mi descarce Jepul. Cu greu m-am căţărat în pod, în camera-mi favorită. Am zăcut preţ de jumate de ceas, apoi după ce m-am împrospătat cu un duş în mica garsonieră modernizată, ce cîndva fusese camera copilăriei bătrînului, cum îmi alintam eu tatăl în discuţiile cu amicii, am coborît în sufragerie.
Focul vesel din cămin arunca umbre jucăuşe pe bradul împodobit sărbătoreşte ce-şi aştepta cadourile.
M-am servit cu un whisky, în timp ce soţul lui soră-mea ne prezenta invitaţii, rude, cuscrii, prieteni de-ai familiei lui soră-mea, a nepoatelor, pe scurt oameni de pe 5 continente. Toţi erau curioşi să ne cunoască, nu poate atît pe noi, cît povestirile mele. Nepoatele îmi duseseră faima.
Am părăsit meleagurile mioritice stabilindu-ne în Orient. După ce m-am pensionat, ca tînăr de 56 de ani m-am aventurat în lumea energetică.
Am studiat Reiki, remarcîndu-mă în tratamente la distanţă, ca mai apoi să studiez lumea cristalelor dar fără să practic. Într-o doară am îndrăznit să deschid o fereastră spre Kabbalah, dar n-am intrat, ci numai am privit-o prin fereastră. Am privit lumea prin prisma Antroposofiei, ca mai apoi întîmplător să intru în societatea Mediumurilor, asta întîmplîndu-mi-se într-una din sejourile petrecute în Elveţia.
Una din gazdele din Luzern mă invitase la o seară de TAROT, ca uimită de cea văzut să mă invite a doua seară la o seară de spiritism. Fiind în vacanţa de Passover, după ce coborîserăm de pe Pilatis, am acceptat, spre aprobarea ambiguă soţiei, ea necrezînd nici în TAROT, nici în spiritism cu toate că este Doctor Naturupat şi se ocupă de tratamente energetice, nu numai homeopatice şi toxihomeopatice.
Societatea care a participat la această primă mea seară de Medium, se întrunea o dată pe lună, pe una dintre Continente. Uluiţi de puterea-mi de Medium, mi-au propus să particip de atunci încoace la fiecare şedinţă. Lucru uşor pentru ei; cu mult tact au înţeles că problema mea nu era timpul, aşa că la început am fost invitat. În fiecare lună plecam cu soţia pe alt Continent, ea tratînd, eu practicînd Reiki şi fiind Medium în serile de Spiritism. Acum în ajun de Crăciun seara de Spiritism a fost la New-York, unde am mai rămas o săptămînă vizitîndu-ne prietenii. Şi pelegrinările continuă, nefiindu-mi cunoscute.
Ceaslovul
Drumul m-a dus în locuri de mult uitate în meandrele memoriei. Părăsind drumul mare am tras la hanul dintre cătune, construit în Moara părăsită. Susurul apei şi chematul mulgătorilor m-a trezit, sculîndu-mă odată cu ridicarea pîclii. Soarele mi-a surus binevoitor. După gustare am plecat pe drumeagul din spatele hanului, ceva din mine dîndu-mi ghes; am ajuns la ruinurile unei gospodării. Am trecut pe lîngă ulucul năpădit de ferigi, dînd de ceea ce cîndva a fost grajdul, ca apoi să remarc urmele potcovăriei. Spre liziera pădurii pe o ridicătură cu smocuri de iarbă încă se disting cărămizile şi pietrele ce zidiseră conacul. O boltă m-o dus în beci. Am aprins lampa de minerit, una din alea vechi cu carbit şi oglindă. Printre lilieci adormiţi şi păienjeniş paşii m-au purtat în camera cu sipete. În mijloc, sub împreunarea arcelor o masă şi un jîlţ de piatră; după ce am dat la o parte colbul vremii m-am aşezat în faţa ceaslovului cu filele-i verzuite de mucegaiul beciului. Curios am aprins opaiţele încăperii, şi un miros de ulei înmiesmat cu mirodeniile orientului a umplut încăperea. M-am aplecat de-asupra ceaslovului; litere şi cifre au început să-mi joace în faţa ochilor. O scriere ciudată; litere ebraice arhaice s-au rînduit Kabbalah, apoi textul Zoharului. Sipetele s-au deschis, cristale aruncînd jocuri kabbalice pe cupola şi arcadele încăperii. M-am surprins înconjurat de oameni din toate timpurile, fiecare argumentînd cîte o frază. În această caruselă de voci am petrecut un timp nelimitat. Am înţeles tot ce se vorbea, absorbeam totul, fără discernămînd, undeva în mine făcîndu-se ordine în noianul celor ce m-au inundat.
Frigul m-a cuprins, opaiţul meu era pe terminate. M-am regăsit pe drumeag în drum spre han, o burniţă rece acompaniîndu-mă. La han după ce m-am încălzit într-o frecţie de spirt, am coborît la un pahar de vin fiert. Între sorbituri hangiul m-a întrebat dacă am găsit răspunsul în ceaslov.
Frigul m-a cuprins, opaiţul meu era pe terminate. M-am regăsit pe drumeag în drum spre han, o burniţă rece acompaniîndu-mă. La han după ce m-am încălzit într-o frecţie de spirt, am coborît la un pahar de vin fiert. Între sorbituri hangiul m-a întrebat dacă am găsit răspunsul în ceaslov.
The Tibetan Book of Living and Dying
M-am retras în bibliotecă, în liniştea cărţilor. Printre jaluzelele întredeschise străbate ciripitul păsărilor din crîngul din spatele casei bunicilor în care-mi petrec weekendul, conac situat în lizierea pădurii.
Bărbaţii au plecat o dată cu mijitul zorilor la pescuit; eu am rămas lenevind în etajul de sus al conacului, camera copiilor, pe timpurile tatei.
M-am trezit în miros de cozonaci şi cacao; soarele se săltase de ora zece. După ce m-am împrospătat cu apa rece de fîntînă pusă în carafa de porţelan, am coborît la cuhnie, rupînd o bucată de cozonac încă aburind. Cînd să fur şi o cană de cacao, bunica a apărut cu un zîmbet de zînă bună şi sărutîndu-mă pe frunte mi-a spus "Eşti ca tactu; nici o dată nu ia plăcut la sfărşit de săptămînă să se scoale cu noaptea-n cap. Dar acum, se comportă ca bătrînu'.
După ani de zile, în care rosturile vieţii ne-au împrăştiat pe roza vînturilor, am hotărît să ne petrecem un weekend acasă, la bunici.
Am citit cu nesaţ titlurile prăfuite ale cărţilor cu care tata şi-a desfătat copilăria; m-am bucurat regăsind multe din aventurile şi pelegrinările în care mi-am petrecut copilăria-mi şi adolescenţa-mi răsfăţată de liniştea căminului părintesc. Apoi, într-un ungher am găsit cu surprindere ediţii de homeopatie, yoga, gaia natural house, feng shui, cristalografie, zen, taoism.
În stînga căminului am găsit barul, ascuns între cărţi. Mi-am turnat un pocal de vin rubiniu, şi m-am înfundat în fotoliul englezesc, cufundîndu-mă în The Tibetan Book of Living and Dying. Dintre pagini, un miros discret de stafide, muscat, miere şi tutun îmi gîdilă respiraţia avertizîndu-mă că bunicul citea această carte. Gîndurile m-au făcut să aprind o pipă cu tutunul preparat de stăpînul casei. Un miros de cozonac mi-a semnalat prezenţa bunicii. Cu o voce suavă, blajină, împăcată, mi-a şoptit "şi tu simţi scurgerea timpului din clepsidra bătrînului?".
I-am replicat cu toată blîndeţea de care am fost în stare "trebuie să ducem cu noi mai departe clipele frumoase pe care le-am trăit pe aceste meleaguri".
Terminînd pipa, am pus cartea în raft, şi am continuat weekendul, bucurîndu-ne de reuniunea familiei.
Nu după mult timp, de la această reuniune, telefonul în noaptea Mediteraneeană, m-a readus la liturghia din bisericuţa acoperită cu şiţă.
Bărbaţii au plecat o dată cu mijitul zorilor la pescuit; eu am rămas lenevind în etajul de sus al conacului, camera copiilor, pe timpurile tatei.
M-am trezit în miros de cozonaci şi cacao; soarele se săltase de ora zece. După ce m-am împrospătat cu apa rece de fîntînă pusă în carafa de porţelan, am coborît la cuhnie, rupînd o bucată de cozonac încă aburind. Cînd să fur şi o cană de cacao, bunica a apărut cu un zîmbet de zînă bună şi sărutîndu-mă pe frunte mi-a spus "Eşti ca tactu; nici o dată nu ia plăcut la sfărşit de săptămînă să se scoale cu noaptea-n cap. Dar acum, se comportă ca bătrînu'.
După ani de zile, în care rosturile vieţii ne-au împrăştiat pe roza vînturilor, am hotărît să ne petrecem un weekend acasă, la bunici.
Am citit cu nesaţ titlurile prăfuite ale cărţilor cu care tata şi-a desfătat copilăria; m-am bucurat regăsind multe din aventurile şi pelegrinările în care mi-am petrecut copilăria-mi şi adolescenţa-mi răsfăţată de liniştea căminului părintesc. Apoi, într-un ungher am găsit cu surprindere ediţii de homeopatie, yoga, gaia natural house, feng shui, cristalografie, zen, taoism.
În stînga căminului am găsit barul, ascuns între cărţi. Mi-am turnat un pocal de vin rubiniu, şi m-am înfundat în fotoliul englezesc, cufundîndu-mă în The Tibetan Book of Living and Dying. Dintre pagini, un miros discret de stafide, muscat, miere şi tutun îmi gîdilă respiraţia avertizîndu-mă că bunicul citea această carte. Gîndurile m-au făcut să aprind o pipă cu tutunul preparat de stăpînul casei. Un miros de cozonac mi-a semnalat prezenţa bunicii. Cu o voce suavă, blajină, împăcată, mi-a şoptit "şi tu simţi scurgerea timpului din clepsidra bătrînului?".
I-am replicat cu toată blîndeţea de care am fost în stare "trebuie să ducem cu noi mai departe clipele frumoase pe care le-am trăit pe aceste meleaguri".
Terminînd pipa, am pus cartea în raft, şi am continuat weekendul, bucurîndu-ne de reuniunea familiei.
Nu după mult timp, de la această reuniune, telefonul în noaptea Mediteraneeană, m-a readus la liturghia din bisericuţa acoperită cu şiţă.
Planeta cu 3 Sori
Am amerizat. Mă găsesc într-o oază necunoscută. Nu-mi ştiu coordonatele, aşa că am lăsat transmiţătorul deschis. M-am aventurat în împrejurimi. M-a cuprins brusc oboseala, aşa că mă întind în umbra unui arbust necunoscut. Vîntul produce un miros asemănător şofranului. Mă cuprinde o toropeală plăcută. Costumul termo îmi păstrează constant temperatura corpului. Pe cerul de luminozitate neschimbată disting 3 Sori. Comand robotului navei să-mi comunice date atmosferice. Totul e constant, luminozitate, umiditate, temperatură; nu mi se indică forme de viaţă. Îmi comand mic dejun şi provizii pe cîteva zile terestre. Robotul mi le aduce de pe navă. Mă cuprinde un sentiment de totală siguranţă, cu toate astea îi transmit lui Daniel, comandantul navei, să se ridice la o distanţă de 500 metri de-asupra locului, punînd în alertă toate sistemele de apărare. Mă urc în mininava robot, începînd să dezţelenesc locul în circuit spiralat. Lacul în care am amerizat e înconjurat de o vegetaţie ciudată de culoarea lapisului. Cu cît mă depărtez de lacul turchiz, cu atît vegetaţia se răreşte căpătînd culori de lapisuri mai întunecate.
Aparatele analizează componenţa solului şi al plantelor. Nu iau mostre, ceva îmi dă ghes să nu rup plante, să nu sap solul. Totul fac printr-o mîngîiere cît pot de gingaşă, atît cît îmi permite costumul astral.
O presimţire mă readuce pa nava mare. Trec prin camera de sterilizare, lăsînd costumul roboţilor, la fel şi mininava. În labarator îl întreb pe Al dacă a reuşit să descifreze ceva din materialele pe care le-am mîngîiat, şi din microparticulele de pe costum şi nava robot. Foarte îngîndurat, Al mă invită să-l ajut. Ceva îmi dă ghes să părăsesc locul celor 3 Sori. Îl rog pe Daniel să ne scoată din zonă.
Costumul meu spaţial ca şi nava-mi robot s-au îmbrăcat în cristale lazurii, ca vegetaţia de lîngă lac. Am cerut lui Al să schimbăm parametrii camerei sterile. În funcţie de parametrii "îmbrăcămintea" îşi schimba nuanţele şi componenţa. Computerul nu ne-a găsit răspunsuri la catalogarea materiei de pe planeta celor 3 Sori.
Negăsind răspunsuri, m-am adresat Memoriei Universale, legîndu-mă prin Reiki. Am întrebat materia de pe Planeta celor 3 Sori. De neconceput pentru educaţia-mi terestră, materia este de fapt o formă informatică. Materia lazurie cumulează date ale celor ce ajung pe Planeta celor 3 Sori, o înmagazinează; prin mîngîiere am transmis date despre mine, despre istoria mea şi a planetei de pe care vin, despre tehnologie, şi tot ce e în legătură cu mine sau prin mine. Instantaneu prin Reiki am legat Planeta celor 3 Sori de Memoria Universală. Am interpelat cristalele şi am primis răsunsul că de fapt materia lazurică, cum am botezat-o eu, este un cumulator de informaţie. Curiozitatea m-a făcut să întreb cum pot ajunge la informaţiile cumulate. Instantaneu s-au produs perturbaţii care m-au dus în camera de comandă, alături de Daniel, Al însoţindu-mă. Concentrîndu-ne la ieşirea din zona periculoasă am uitat de cristalele lazurii. Ne-am regăsit coordonatele de zbor, dar cristalele au dispărut din camera sterilă. N-a rămas nici un indiciu că am fost pe Planeta cu 3 Sori, numai amintirile noastre. Nici Al, nici Daniel nu vorbesc de această aventură. De cîte ori aduc vorba, ei o schimbă, ca şi cum nereuşita comunicării cu materia lazurie le-a lăsat o amintire amară a acestei călătorii. Poate că o dată voi reuşi să reiau legătura cu cristalele lazurii ale Planetei celor 3 Sori; aştept cu răbdare clipa.
Aparatele analizează componenţa solului şi al plantelor. Nu iau mostre, ceva îmi dă ghes să nu rup plante, să nu sap solul. Totul fac printr-o mîngîiere cît pot de gingaşă, atît cît îmi permite costumul astral.
O presimţire mă readuce pa nava mare. Trec prin camera de sterilizare, lăsînd costumul roboţilor, la fel şi mininava. În labarator îl întreb pe Al dacă a reuşit să descifreze ceva din materialele pe care le-am mîngîiat, şi din microparticulele de pe costum şi nava robot. Foarte îngîndurat, Al mă invită să-l ajut. Ceva îmi dă ghes să părăsesc locul celor 3 Sori. Îl rog pe Daniel să ne scoată din zonă.
Costumul meu spaţial ca şi nava-mi robot s-au îmbrăcat în cristale lazurii, ca vegetaţia de lîngă lac. Am cerut lui Al să schimbăm parametrii camerei sterile. În funcţie de parametrii "îmbrăcămintea" îşi schimba nuanţele şi componenţa. Computerul nu ne-a găsit răspunsuri la catalogarea materiei de pe planeta celor 3 Sori.
Negăsind răspunsuri, m-am adresat Memoriei Universale, legîndu-mă prin Reiki. Am întrebat materia de pe Planeta celor 3 Sori. De neconceput pentru educaţia-mi terestră, materia este de fapt o formă informatică. Materia lazurie cumulează date ale celor ce ajung pe Planeta celor 3 Sori, o înmagazinează; prin mîngîiere am transmis date despre mine, despre istoria mea şi a planetei de pe care vin, despre tehnologie, şi tot ce e în legătură cu mine sau prin mine. Instantaneu prin Reiki am legat Planeta celor 3 Sori de Memoria Universală. Am interpelat cristalele şi am primis răsunsul că de fapt materia lazurică, cum am botezat-o eu, este un cumulator de informaţie. Curiozitatea m-a făcut să întreb cum pot ajunge la informaţiile cumulate. Instantaneu s-au produs perturbaţii care m-au dus în camera de comandă, alături de Daniel, Al însoţindu-mă. Concentrîndu-ne la ieşirea din zona periculoasă am uitat de cristalele lazurii. Ne-am regăsit coordonatele de zbor, dar cristalele au dispărut din camera sterilă. N-a rămas nici un indiciu că am fost pe Planeta cu 3 Sori, numai amintirile noastre. Nici Al, nici Daniel nu vorbesc de această aventură. De cîte ori aduc vorba, ei o schimbă, ca şi cum nereuşita comunicării cu materia lazurie le-a lăsat o amintire amară a acestei călătorii. Poate că o dată voi reuşi să reiau legătura cu cristalele lazurii ale Planetei celor 3 Sori; aştept cu răbdare clipa.
Jocul Celest
Pe Cer a căzut o Stea, apoi încă una. M-am uitat în calendar; anu ăsta Jocul Celest a început mai devreme. Îngîndurat m-am uitat în oglindă. Cameea a căpătat nuanţe ciudate, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. Undeva în depărtare se văd luminile unui avion ce se îndreaptă spre aterizare. M-am afundat în cartea Stelelor Căzătoare, găsind descrierea nuanţelor Cameei. Cînd discul Soarelui a apărut pe purpuriul dintre crestele munţilor, îmbrăcîndu-i în culori de portocală, m-am retras într-un somn bine venit.
Am părăsit lumea plecînd în lumea Culorilor. M-am detaşat într-o jerbă de culori predominante de portocaliul răsăritului. Am plutit în neantul aromat, printre jerbele albăstrui ale Stelelor Căzătoare. Aveam impresia că pot să mă joc cu ele, dar era numai impresie. Apoi am străbătut drumul meteoriţilor , trecînd prin culori întunecate. M-am uitat îndelung la formele lor ciudate, la suprafeţele ciupite de furtuni cosmice şi coliziuni.Crîmpei de cristale înglobate pe suprafaţa lor îmi reaminteau că sînt într-o lume încă Celestă. Maşinăriile semenilor mei tereştri, erau suspendate în această lume ca nişte jucării miniaturale de de-asupra leagănului noului născut.
Acum străbat o nebuloasă; undeva în zare se văd fulgerele unei Super-Nove. Nebuloasa mă protejează estopînd puterea culorilor. Acum, cad într-un neant zmălţat de culori pastel, spre o întindere de smarald. Plonjez în lumea de nuanţe turchiz, parcă răcorindu-mă. După cîteva clipe, ce mi s-au părut o veşnicie, revin la culori ciocolatii.
O muzică plăcută acompaniată de miresme dulcege vine spre mine pe unde de culoarea şofranului. Mă cuprinde o linişte lăuntrică, înconjurîndu-mă în culorile abisului albastru.
Am părăsit lumea plecînd în lumea Culorilor. M-am detaşat într-o jerbă de culori predominante de portocaliul răsăritului. Am plutit în neantul aromat, printre jerbele albăstrui ale Stelelor Căzătoare. Aveam impresia că pot să mă joc cu ele, dar era numai impresie. Apoi am străbătut drumul meteoriţilor , trecînd prin culori întunecate. M-am uitat îndelung la formele lor ciudate, la suprafeţele ciupite de furtuni cosmice şi coliziuni.Crîmpei de cristale înglobate pe suprafaţa lor îmi reaminteau că sînt într-o lume încă Celestă. Maşinăriile semenilor mei tereştri, erau suspendate în această lume ca nişte jucării miniaturale de de-asupra leagănului noului născut.
Acum străbat o nebuloasă; undeva în zare se văd fulgerele unei Super-Nove. Nebuloasa mă protejează estopînd puterea culorilor. Acum, cad într-un neant zmălţat de culori pastel, spre o întindere de smarald. Plonjez în lumea de nuanţe turchiz, parcă răcorindu-mă. După cîteva clipe, ce mi s-au părut o veşnicie, revin la culori ciocolatii.
O muzică plăcută acompaniată de miresme dulcege vine spre mine pe unde de culoarea şofranului. Mă cuprinde o linişte lăuntrică, înconjurîndu-mă în culorile abisului albastru.
Cristalul
Norii joaca pe un cer siniliu, bintuit de unde electromagnetice, unde care interfereaza in mod degratoriu cu undele noastre vitale.
Totul e incarcat de unde negativiste; terestri sint stressati, nervosi si agresivi. Oamenii au devenit vulnerabili, datorita modului nesabuit in care folosesc tehnologiile moderne. Parametrii obiectelor mondene n-au fost studiate din punct de vedere fiziologic si a bio-chimiei umane.
Acum cind situatia a devenit exploziva, savantii intariti cu echipe de neurologi au inceput sa studieze efectele micro-undelor asupra sistemului de unde nervoase.
Undeva printre nori, intr-o zona a Caraibilor, a inceput o ploaie meteorica; parca o mina nevazuta, a unei galaxii nestiute a venit sa dee o mina de ajutor terestrilor stressati.
In aceasta zona statisticile arata stress si agresivitate la valoare ZERO. Deci ceva nu-i in norma. Trupe de savanti si-au facut aparitia la Tenerife. Peste tot au inceput sa fie culese mostre meteoritice.
Intimplator? Poate ca da, poate ca nu, s-a gasit CRISTALUL. Cine se gasea in preajma lui, devenea calm si curtenitor.
Fizicienii au inceput sa-l studieze. Chimistii au vrut sa-l catalogheze. Medicii au cautat sa-l explice. Astrologii l-au transformat in talisman. Crainicii de radio si T.V. au proclamat o noua era a linistii. Pe scurt s-a creat un talmes-balmes tipic terestrilor.
Dupa un studiu aprofundat fizicienii au dat vedictul:
CRISTALUL e compus din OZALIT si BENZOLIT.
Aceste compozitii sint pe Terra, totul este sa se dozeze la nivel de individ, si sa se constate frecventa micro-undelor nervoase individuale. In acest fel fiecare om care simte nevoia va primi o doza cristalina care sa-l apere de undele nocive. Structura piramidala ozalitico-benzolitica, a creat o lume noua.
Arhitectii au proiectat cladiri in combinatii piramidice, bijutierii au impodobit doamnele cu miniaturi structurale de natura geometrica. Terra s-a acoperit de tuguiuri si colturi; oamenii au devenit mai pasnici, mai toleranti. Litigii si invrajbiri care de secole au decimat omenirea au fost rezolvate la masa de discutii.
A inceput o noua era de aur a terestrilor, cunoscuta in lumea galactica ca perioada Oza-Benzolitica.
Totul e incarcat de unde negativiste; terestri sint stressati, nervosi si agresivi. Oamenii au devenit vulnerabili, datorita modului nesabuit in care folosesc tehnologiile moderne. Parametrii obiectelor mondene n-au fost studiate din punct de vedere fiziologic si a bio-chimiei umane.
Acum cind situatia a devenit exploziva, savantii intariti cu echipe de neurologi au inceput sa studieze efectele micro-undelor asupra sistemului de unde nervoase.
Undeva printre nori, intr-o zona a Caraibilor, a inceput o ploaie meteorica; parca o mina nevazuta, a unei galaxii nestiute a venit sa dee o mina de ajutor terestrilor stressati.
In aceasta zona statisticile arata stress si agresivitate la valoare ZERO. Deci ceva nu-i in norma. Trupe de savanti si-au facut aparitia la Tenerife. Peste tot au inceput sa fie culese mostre meteoritice.
Intimplator? Poate ca da, poate ca nu, s-a gasit CRISTALUL. Cine se gasea in preajma lui, devenea calm si curtenitor.
Fizicienii au inceput sa-l studieze. Chimistii au vrut sa-l catalogheze. Medicii au cautat sa-l explice. Astrologii l-au transformat in talisman. Crainicii de radio si T.V. au proclamat o noua era a linistii. Pe scurt s-a creat un talmes-balmes tipic terestrilor.
Dupa un studiu aprofundat fizicienii au dat vedictul:
CRISTALUL e compus din OZALIT si BENZOLIT.
Aceste compozitii sint pe Terra, totul este sa se dozeze la nivel de individ, si sa se constate frecventa micro-undelor nervoase individuale. In acest fel fiecare om care simte nevoia va primi o doza cristalina care sa-l apere de undele nocive. Structura piramidala ozalitico-benzolitica, a creat o lume noua.
Arhitectii au proiectat cladiri in combinatii piramidice, bijutierii au impodobit doamnele cu miniaturi structurale de natura geometrica. Terra s-a acoperit de tuguiuri si colturi; oamenii au devenit mai pasnici, mai toleranti. Litigii si invrajbiri care de secole au decimat omenirea au fost rezolvate la masa de discutii.
A inceput o noua era de aur a terestrilor, cunoscuta in lumea galactica ca perioada Oza-Benzolitica.
Călătorie în pod
Cu un scîrţîit ruginit, fantomatic, am deschis uşa podului. M-am trezit în colbul uitării, printre pînze de paianjeni şi ele uitate de timp. Cu greu mi-am făcut drum printre cuferele şi lucrurile aruncate într-o ordine nefirească; de generaţii, lucrurile nefolositoare, dar considerate de refolosit de cei ce ne vor urma, erau cărate în pod. M-am aşezat în blansoarul de răchită al nu stiu cărui străbunic, lăsîndu-mă în nostalgia timpurilor.
Printre cărucioare şi păpuşi a generaţiilor necondeiate de mătuşi, am zărit calul de lemn, călărit de mai toţi puştanii familiei. Eu, nu i-am cunoscut. Undeva într-un ungher am văzut un cufăr uşor întredeschis; în geana soarelui primăvăratec ce se strecura prin geamlîcul curăţat numai de intemperiile deceniilor se refecta o armură.
Am deschis cufărul trezindu-mă faţă în faţă cu echipamentul samuraiului. Într-un sertar al cufărului, statuiete ale lui Buddah, Zen şi Confucius. Cu litere chilirice, alături de scriere japoneză, era scris numele unui necunoscut. O mînă pictată arăta în direcţia Stelei Sudului. Am deschis cufărul indicat, şi am dat de o rochie orientală subţire ca o pînză de paianjen. N-am îndrăznit să pipăi forma filiformă, de frică ca mreaja să nu se destrame. Am pipăit cu grijă peretele cufărului şi un resort a eliberat sertăraşul Shivei cu 8 braţe. În sanscrită şi chilirică era scris numele de fată a soţiei samuraiului. Apoi în cufărul următor, lucruri de copil, o gravură al unui băiat îmbrăcat în samurai şi a unei fete imbrăcată în sari. Pe partea interioară a capacului, o hartă şi nişte urme de litere chirilice. După hartă şi urmele de culori, am presupus că tinerii au plecat undeva în Nord-Vestul Stelei Sudului.
Am ajuns la mirosuri de mosc, şi miniaturi orientale. Apoi la servicii de caravnserai. Am găsit papirus scris în aramică, ca într-un alt ungher să descopăr o menora cu inscripţie ebraică, iar nu departe mătănii şi pelerină franciscană. Între ele un iatagan frumos încrustat, pe capacul cutiei mîncat de neguri, urmele unui verset din Coran.
M-am trezit în cufărul Mandarinului şi al lui Marco Polo. Nu ştiu cîte generaţii de cufere au trecut. Apoi am văzut masca veneţiană. Păpuşi, scuturi şi tot felul de lucruri pentru copii.
Am deschis cufere de cărţi, cîteva pagini scrise în sanscrită, altele în japoneză, poate în chineză; apoi scrieri în chirilică, greacă, latină, ebraică, arabă.
Cufere cu păpuşi şi părţi de case de păpuşi; cufere cu călăreţi şi armii pentru puştani.
Alte cufere mai apropiate uşiţei de intrare, cu romane de 15 lei, şi romane ale copilăriei mele din primii ani de după război.
N-am găsit nimic care să-mi spună cine sînt şi de unde vin. Dar totul zace paşnic în liniştea şi nemurirea timpului.
Printre cărucioare şi păpuşi a generaţiilor necondeiate de mătuşi, am zărit calul de lemn, călărit de mai toţi puştanii familiei. Eu, nu i-am cunoscut. Undeva într-un ungher am văzut un cufăr uşor întredeschis; în geana soarelui primăvăratec ce se strecura prin geamlîcul curăţat numai de intemperiile deceniilor se refecta o armură.
Am deschis cufărul trezindu-mă faţă în faţă cu echipamentul samuraiului. Într-un sertar al cufărului, statuiete ale lui Buddah, Zen şi Confucius. Cu litere chilirice, alături de scriere japoneză, era scris numele unui necunoscut. O mînă pictată arăta în direcţia Stelei Sudului. Am deschis cufărul indicat, şi am dat de o rochie orientală subţire ca o pînză de paianjen. N-am îndrăznit să pipăi forma filiformă, de frică ca mreaja să nu se destrame. Am pipăit cu grijă peretele cufărului şi un resort a eliberat sertăraşul Shivei cu 8 braţe. În sanscrită şi chilirică era scris numele de fată a soţiei samuraiului. Apoi în cufărul următor, lucruri de copil, o gravură al unui băiat îmbrăcat în samurai şi a unei fete imbrăcată în sari. Pe partea interioară a capacului, o hartă şi nişte urme de litere chirilice. După hartă şi urmele de culori, am presupus că tinerii au plecat undeva în Nord-Vestul Stelei Sudului.
Am ajuns la mirosuri de mosc, şi miniaturi orientale. Apoi la servicii de caravnserai. Am găsit papirus scris în aramică, ca într-un alt ungher să descopăr o menora cu inscripţie ebraică, iar nu departe mătănii şi pelerină franciscană. Între ele un iatagan frumos încrustat, pe capacul cutiei mîncat de neguri, urmele unui verset din Coran.
M-am trezit în cufărul Mandarinului şi al lui Marco Polo. Nu ştiu cîte generaţii de cufere au trecut. Apoi am văzut masca veneţiană. Păpuşi, scuturi şi tot felul de lucruri pentru copii.
Am deschis cufere de cărţi, cîteva pagini scrise în sanscrită, altele în japoneză, poate în chineză; apoi scrieri în chirilică, greacă, latină, ebraică, arabă.
Cufere cu păpuşi şi părţi de case de păpuşi; cufere cu călăreţi şi armii pentru puştani.
Alte cufere mai apropiate uşiţei de intrare, cu romane de 15 lei, şi romane ale copilăriei mele din primii ani de după război.
N-am găsit nimic care să-mi spună cine sînt şi de unde vin. Dar totul zace paşnic în liniştea şi nemurirea timpului.
Un sărut
Un fîlfîit m-a trezit în noaptea înstelată. Haloul Lunii străbătea un voal de nour. Umbre discrete foşneau frunzişul poenii ce mărginea Lacul ascuns în inima munţilor. Am ieşit din cort, neîndrăznind să rup vraja nopţii cu jeturi de lanternă. Foşnetul s-a transformat într-un grup de tineri ce s-au zbenguit în oglinda lacului. Îi urmăream, nostalgia tinereţii dîndu-mi ghes să mă alătur. Un semn discret din partea lor m-a făcut să alunec în undele luminate Celest. Am redevenit din nou tînărul zburdalnic, furînd sărutul ud al uneia din codane. Ne-am jondănit pînă la destrămarea Nopţii. În roua zorilor m-am regăsit singur pe malul lacului. Am purces prin vraja naturii pe meandrele izvorului ajungînd la o bisericuţă de şiţă. Un sihastru bătrîn făcînd mătănii mi-a venit în întîmpinare tămîindu-mă; făcîndu-şi des semnul crucii m-a întrebat dacă am dansat cu Ielele. Uitîndu-mă în oglinda timpului i-am răspuns că DA.
Acum aştept un alt tînăr sărutat care să continue destinul.
Acum aştept un alt tînăr sărutat care să continue destinul.
O zi pe alte meleaguri
Privesc acoperişurile de ţiglă roşie a vechiului Jaffa, punctat de turnurile bisericilor şi a geamiilor, pe fundalul albastru al Mediteranei.
Cobor din turnul modern în care-mi petrec veacul XXI ca să mă preumblu prin vechiul bazar, între dughene încărcate cu tot ce-ţi trece prin cap, de la cîntare cu greutăţi figurine de pe timpul marelui Califat, la mobilier francez de pe timpul imperiului, pînă la jeansul modern. Mă desfăt în noianul de broboade de la cel mai rafinat caşmir, pînă la cel mai ordinar acryl; mă dezmierd cu ţesături diafane de borangic, cotton indian, lînuri din Anzi, ca mai apoi să mă afund printre podoabe confecţionate de meşteri de pe drumurile caravanelor de odinioară, metale bătute la Damasc, la Sanna, la Ispahan, la Teheran şi unde nu. Între timp servesc baclavale şi ceai adus de sacagii locali. Mă bucur de coloratura limbilor pământului, ca în primele zile a construcţiei Turnului Babilonului.
După această preumblare m-am întremat gustînd frigărui de pe toată Mediterana şi Balcani, udată din greu cu bere aburindă de rece ce era. Apoi am purces pe faleză, admirînd surfiştii întîrziaţi, între sorbituri de cafea şi cataif.
Cobor din turnul modern în care-mi petrec veacul XXI ca să mă preumblu prin vechiul bazar, între dughene încărcate cu tot ce-ţi trece prin cap, de la cîntare cu greutăţi figurine de pe timpul marelui Califat, la mobilier francez de pe timpul imperiului, pînă la jeansul modern. Mă desfăt în noianul de broboade de la cel mai rafinat caşmir, pînă la cel mai ordinar acryl; mă dezmierd cu ţesături diafane de borangic, cotton indian, lînuri din Anzi, ca mai apoi să mă afund printre podoabe confecţionate de meşteri de pe drumurile caravanelor de odinioară, metale bătute la Damasc, la Sanna, la Ispahan, la Teheran şi unde nu. Între timp servesc baclavale şi ceai adus de sacagii locali. Mă bucur de coloratura limbilor pământului, ca în primele zile a construcţiei Turnului Babilonului.
După această preumblare m-am întremat gustînd frigărui de pe toată Mediterana şi Balcani, udată din greu cu bere aburindă de rece ce era. Apoi am purces pe faleză, admirînd surfiştii întîrziaţi, între sorbituri de cafea şi cataif.
O zi de iarnă
E o zi senină de iarnă rece, cu cer de cristal fără urmă de nouri. Cîte un trecător zgribulit se strecoară de-a lungul falezei sub Soarele rece. Albatroşii ies la pescuit, urmărind din înaltul de cristal pescarii zgribuliţi ce le fac concurenţă. Valurile domoale, parcă încetinite de atmosfera senină de iarnă, mîngîie uşor ţărmul pustiu. M-am retras în căldura salonului, lîngă trosnetul butucilor din cămin. Privesc din înaltul mansardei portul şi plaja, altă dată forfotind de viaţă, acum golite de cerul de cristal, luminat de Astrul iernatic. Gîndurile mă duc o dată cu fuiarele plăcute din cămin, în jerbe de scîntei, pe alte meleaguri.
Poposesc în taigaua Siberiană, călcînd omătul virgin. Mă afund în pădurea nesfîrşită citind urmele patrupezilor. Cucuveaua mă avertizează că Astrul Zilei a fost înlocuit de Luna Plină, aşa că m-am oprit într-un luminiş, construindu-mi un iglu. În jur simt priviri curioase, întrebîndu-se cine-o fi intrusul. M-am învelit în cetină, aţipind în chemările lupilor. Dimineaţa în glas de cerb mă trezesc; ies cu grijă adulmecînd aerul tare. La liziera poenei un Cerb regal se uită mirat la intrus ca liniştit de liniştea-mi sufletească să dispară în pădure. O iau încet spre creastă, orientîndu-mă după Soarele Siberian ce mijeşte printre cetini. Mă însoţesc lupi, adulmecîndu-mi urmele; le trimit un gînd bun şi-mi văd de-ale mele. La un moment dat haita îmi vine din faţă; cu un zîmbet larg le fac semn de rămas bun, şi fiecare pleacă într-ale lui. Un al şaselea simţ mă avertizează că-s urmărit. Atent, privesc printre cetini, în sus ş-in jos, de jur împrejur atît cît îmi permite nemişcarea. La un moment dat văd 2 ochi de tigru alb ce mă urmăresc pentru un dejun. O iau la trap şi ajung într-un luminiş. Simt felina siberiană cum se apropie.În poiană un ultim tăciune scînteiază în ceace pare a fi fost un popas de noapte.Suflu cu un ultim efort , provocînd tăciunele în jerbă de scîntei, jerbă ce mă readuce în salonu-mi mediteranean.
Poposesc în taigaua Siberiană, călcînd omătul virgin. Mă afund în pădurea nesfîrşită citind urmele patrupezilor. Cucuveaua mă avertizează că Astrul Zilei a fost înlocuit de Luna Plină, aşa că m-am oprit într-un luminiş, construindu-mi un iglu. În jur simt priviri curioase, întrebîndu-se cine-o fi intrusul. M-am învelit în cetină, aţipind în chemările lupilor. Dimineaţa în glas de cerb mă trezesc; ies cu grijă adulmecînd aerul tare. La liziera poenei un Cerb regal se uită mirat la intrus ca liniştit de liniştea-mi sufletească să dispară în pădure. O iau încet spre creastă, orientîndu-mă după Soarele Siberian ce mijeşte printre cetini. Mă însoţesc lupi, adulmecîndu-mi urmele; le trimit un gînd bun şi-mi văd de-ale mele. La un moment dat haita îmi vine din faţă; cu un zîmbet larg le fac semn de rămas bun, şi fiecare pleacă într-ale lui. Un al şaselea simţ mă avertizează că-s urmărit. Atent, privesc printre cetini, în sus ş-in jos, de jur împrejur atît cît îmi permite nemişcarea. La un moment dat văd 2 ochi de tigru alb ce mă urmăresc pentru un dejun. O iau la trap şi ajung într-un luminiş. Simt felina siberiană cum se apropie.În poiană un ultim tăciune scînteiază în ceace pare a fi fost un popas de noapte.Suflu cu un ultim efort , provocînd tăciunele în jerbă de scîntei, jerbă ce mă readuce în salonu-mi mediteranean.
Reciful
Am adormit lîngă focul de tabără, sub cerul înstelat al Sudului, legănat de povestirile rangerului canadian. O geană de Soare, jucîndu-se între crengile cedrului sub adierea brizei îmi mîngîia pleopele, trezindu-mă. În zgomot de păsăret am coborît coasta, printre cedrii şi ferigi, pînă la lagună. Un ultim pin singuratec lăsa locul leandrilor şi palmierilor pitici. De la această demarcaţie verde, nisipul auriu, intră în turchizul lagunei. M-am debarasat de himerele nopţii o dată cu veşmintele, avîntîndu-mă în valurile turchize ale lagunei, uitînd de toţi şi de toate. Zbenguindu-mă şi unduindu-mă m-am depărtat de ţărm dus de curentul cald. O ceată de delfini, m-a înconjurat luîndu-mă în ocrotire. Unul m-a întrebat: Cum iese un negru din Marea Roşie? Înveselit i-am răspus: Ud. Mai înotînd, mai dus de aripioarele lor, am ajuns la recif. Aici, am fost prezentat căluţilor de mare, stelelor abisului turchiz, peştilor ce defilau în superbele culori ale naturii abisale, şi cui nu. Am petrecut o clepsidră de timp în lumea tăcerii pentru mine, dar plină de gesturi şi unde imperceptibile simţurilor mele. Cînd turchizul apei a luat nuanţe ruginii anunţînd apusul Astrului, delfinii m-au readus la lagună.
M-am retras în camera-mi lacustră de la liziera verde, odihnindu-mă în vana aromată cu uleiuri de conifere. După ce m-am îmbălsămat îintr-un masaj aromatic oriental, m-am îmbrăcat în alb (de sărbătoare), în lucruri uşoare de pînză topită, ştrengăreşte legîndu-mi la gît un triunghi de borangic diafan de culoarea şofranului. Astfel dichisit, am urcat terasa barului luminat de stele. Barmanul m-a întîmpinat spunîndu-mi că în plină noapte sezonul s-a terminat, insula devenind pustie, el urmînd să tragă obloanele la mijitul zorilor. Cu prima geană de soare, Astrul Zilei stînd faţă-n faţă cu Astrul Nopţii hidro-avionul zburînd înaintea Musonilor m-a readus în Lumea-mi agitată
M-am retras în camera-mi lacustră de la liziera verde, odihnindu-mă în vana aromată cu uleiuri de conifere. După ce m-am îmbălsămat îintr-un masaj aromatic oriental, m-am îmbrăcat în alb (de sărbătoare), în lucruri uşoare de pînză topită, ştrengăreşte legîndu-mi la gît un triunghi de borangic diafan de culoarea şofranului. Astfel dichisit, am urcat terasa barului luminat de stele. Barmanul m-a întîmpinat spunîndu-mi că în plină noapte sezonul s-a terminat, insula devenind pustie, el urmînd să tragă obloanele la mijitul zorilor. Cu prima geană de soare, Astrul Zilei stînd faţă-n faţă cu Astrul Nopţii hidro-avionul zburînd înaintea Musonilor m-a readus în Lumea-mi agitată
Pe meleagurile spiritelor
Ne-am întîlnit în amurgul nepămîntean. Spiritele noastre ne-au provocat această întîlnire. Detaşaţi de toate, am putut filozofa în linişte. Am reluat ideea că informaţia poate fi evaluată ca formă de energie, deci prin dublă evaluare poate fi considerată şi materie (ceea ce numesc pămîntenii materie). Noi de mult nu ne mai referim la materie ca la ceva palpabil, ci o considerăm manifestare a energiei în altă dimensiune.
Am reluat discuţia despre puterea cuvîntului şi înţelegerea corectă a celor de mult scrise, cunoscute de pămînteni ca "Cărţile Sfinte".
Privirea noastră universală, ne permite interpretarea corectă a noţiunilor. Dar întru-cît eu trăiesc pe Terra, sînt nevoit să fiu rezervat. Aici, puţini au ajuns la detaşarea noastră, aşa că sîntem consideraţi de unii dintre tereştrii visători, de alţii sîntem catalogaţi şarlatani, iar majoritatea consideră că am luat-o razna.
Modul meu de viaţă e marcat de locul în care îmi petrec majoritatea timpului, dar spiritul ce sălăşuieşte în corpu-mi terestru îl las liber; El pleacă şi revine în teaca-i terestră, aducîndu-mi crîmpei din alte lumi, lăsîndu-mă visător în lumea-mi contemporară.
Nu ne rămîne decît să ne întîlnim pe meleagurile spiritelor.
Am reluat discuţia despre puterea cuvîntului şi înţelegerea corectă a celor de mult scrise, cunoscute de pămînteni ca "Cărţile Sfinte".
Privirea noastră universală, ne permite interpretarea corectă a noţiunilor. Dar întru-cît eu trăiesc pe Terra, sînt nevoit să fiu rezervat. Aici, puţini au ajuns la detaşarea noastră, aşa că sîntem consideraţi de unii dintre tereştrii visători, de alţii sîntem catalogaţi şarlatani, iar majoritatea consideră că am luat-o razna.
Modul meu de viaţă e marcat de locul în care îmi petrec majoritatea timpului, dar spiritul ce sălăşuieşte în corpu-mi terestru îl las liber; El pleacă şi revine în teaca-i terestră, aducîndu-mi crîmpei din alte lumi, lăsîndu-mă visător în lumea-mi contemporară.
Nu ne rămîne decît să ne întîlnim pe meleagurile spiritelor.
Printre Piramide
O chemare intensă, necunoscută mă aventurează în pelerinajul Lumii Piramidelor. În negurile somnului mă avînt în drumul fără timp, în drumul spaţiului trecut şi viitor, poposind în Atlantida. Un paj mă conduce în Marea Bibliotecă; un tînăr mă preia alăturîndu-mă unui grup ce studiază comunicarea în spaţiul fără timp, într-o sală de lectură intimă. Nu ştiu cît am petrecut, dar m-am regăsit în navă, decolînd spre Lemur. Poposesc aici, unde iluzia se confundă cu realitatea. Petrec printre lemurieni, învăţînd şă descifrez realitatea - iluzia visurilor. Dar astea sînt numai etape ale zborului. Vîntul primăveratic înmiresmat de jenuperi mă întîmpină la picioarele Piramidei Peruviene. Sufletul mi se bucură de întîlniri cu spiritele celor din alte lumi şi alte timpuri. O tihnă de pe alte meleaguri mă reface. Într-un cortegiu de spirite înţelepte sînt recondus la navă. După un zbor intercontinental poposesc pe Bătrînul Continent, petrecînd un timp de... în Piramidele cunoaşterii şi filozofiei umane, ca magicienii să mă reaşeze la bordul navei ghidînd-o spre Rocky Camnadieni. După un zbor zbuciumat de vise, am aterizat lin, întîmpinat fiind de Marele Maestru al Piramidei Inteligenţei Spirituale. Am schimbat impresii de călătorii, ne-am întreţinut în aforisme şi vorbe de duh. Apoi în noaptea înstelată am plecat în deşertul Australiei la Piramida Visurilor. Shamanii locului m-au învăţat ceea ce pînă acum încă n-am cunoscut. Dar cum călătorului îi stă bine pe drumuri am decolat spre Canaan, poposind la Piramida Facerii, devenind din suflet, spirit, idee, un Nume. Numele a preluat conducere navei, oprindu-se în Tibet, întregindu-se aici, în Piramida Tibetană cu sufletul, spiritul, ideea, ce au dus la Creerea Lui pe meleagurile Canaanului. Apoi m-am întors pe pământul Nilului primind Timpul în Marea Piramidă. De aici am plecat în Antarctica spre Portalul către alte lumi.
Fărîma de meteorit
Cineva mi-a dat cîndva o fărîmă de meteorit; astăzi făcînd ordine în sertar am dat de ea. Stînd comod în şezlongul-balansoar privesc piatra neagră căzută din Cer jucînd-o între mîini. O stare de beatitudine mă cuprinde, aruncîndu-mă în vibraţii melodioase. Mă balansez într-o lume liniştită, mîngîiat de adierea înmiresmată a unui vînt răcoros. Simţurile îmi sînt gîdilate de vibraţii plăcute ale unei lumi necunoscute. Mă complac în această lume desprinzîndu-mă din balansoar. Cu paşi uşori plutesc în neantul înmiresmat cu arome suave necunoscute meleagurilor mele. Paşii îmi sunt purtaţi într-un amfiteatru enorm, natural, construit prin prăbuşirea unui meteorit. Roca calcinată cu mii de ani în urmă s-a acoperit cu un covor moale, plăcut. Pe covorul moale stau aşezaţi în poziţii comode făpturi ce se joacă cu fărîme de meteorit. M-am aşezat comod într-o scobitură ce s-a modelat după comoditatea-mi terestră.
Privesc în jur, şi desluşesc AURE în jurul făpturilor ce mă înconjoară. Jerbe de lumini pornesc din deţinătorii fărîmelor de meteorit spre centrul craterului. Percep că şi eu eman jeturi luminoase, nuanţele variind în funcţie de sentminetele pe care simt.
Intru într-o reverberaţie generală, AURELE noastre unindu-se într-o cupolă boreală.
Mă simt ca într-un SANCTUAR din mijocul căruia se ridică cîntul tuturor acompaniat de lumini pulsatorii. Simt cum vibraţiile energetice transmise de această orgă colectivă mă cuprinde, mă îmbălsămează, transformîndu-mă în mesagerul unei puteri paşnice. Cu acest sentiment mă regăsesc în salon, balansîndu-mă cu fărîma de necunoscut între mîini.
Privesc în jur, şi desluşesc AURE în jurul făpturilor ce mă înconjoară. Jerbe de lumini pornesc din deţinătorii fărîmelor de meteorit spre centrul craterului. Percep că şi eu eman jeturi luminoase, nuanţele variind în funcţie de sentminetele pe care simt.
Intru într-o reverberaţie generală, AURELE noastre unindu-se într-o cupolă boreală.
Mă simt ca într-un SANCTUAR din mijocul căruia se ridică cîntul tuturor acompaniat de lumini pulsatorii. Simt cum vibraţiile energetice transmise de această orgă colectivă mă cuprinde, mă îmbălsămează, transformîndu-mă în mesagerul unei puteri paşnice. Cu acest sentiment mă regăsesc în salon, balansîndu-mă cu fărîma de necunoscut între mîini.
Altă dimensiune
Am plecat într-o călătorie în alte dimensiuni. M-am detaşat din lumea-mi muritoare. Mi-am luminat toate centrele energetice, cu "lumini ale Creatorului", am închis ochii şi m-am detaşat. Acum privesc totul cu simţurile nefiinţei. Spaţiul şi timpul nu mai sînt repere. Sînt în neantul fără limite. Nu mai am dimensiuni, în sensul terestru. Spiritul s-a unificat cu Sufletul şi cu Ceva ce nu ştiu cum să-l definesc formînd trinitatea informaţiei, informaţie care sînt EU în această "lumină a Creatorului".
Acum sînt o informaţie, o părticică infinitezimală din memoria universală. N-am trecut, n-am prezent, n-am viitor. Sînt toate la un loc. Apar peste tot unde sînt chemat de minţile omeneşti de pe Planeta Albastră; sînt scris, sînt scris electronic, sînt tipărit, sau sînt memorat fiind citat la nevoie.
Apar în alte lumi, pe care Tereştri încă nu le-au descifrat. Aici mă alătur altor informaţii, formînd structuri care pe Planeta Albastră s-ar numi Structuri Neidentificate. În aceste formaţii revenim pe Planeta Albastră constatînd evoluţia oamenilor. Tot în asemenea formaţii constatăm evoluţia altor lumi.
Nu facem modificări şi nu dăm soluţii, lăsînd lumile să se dezvolte în ritmul Timpului şi Spaţiului respectiv.
În anumite condiţii, în toate aceste lumi, şi alţii se pot detaşa ca şi mine în trinitate informaţională. Oricînd putem fiecare din noi reveni în lumea din care ne-am detaşat.
Acum sînt o informaţie, o părticică infinitezimală din memoria universală. N-am trecut, n-am prezent, n-am viitor. Sînt toate la un loc. Apar peste tot unde sînt chemat de minţile omeneşti de pe Planeta Albastră; sînt scris, sînt scris electronic, sînt tipărit, sau sînt memorat fiind citat la nevoie.
Apar în alte lumi, pe care Tereştri încă nu le-au descifrat. Aici mă alătur altor informaţii, formînd structuri care pe Planeta Albastră s-ar numi Structuri Neidentificate. În aceste formaţii revenim pe Planeta Albastră constatînd evoluţia oamenilor. Tot în asemenea formaţii constatăm evoluţia altor lumi.
Nu facem modificări şi nu dăm soluţii, lăsînd lumile să se dezvolte în ritmul Timpului şi Spaţiului respectiv.
În anumite condiţii, în toate aceste lumi, şi alţii se pot detaşa ca şi mine în trinitate informaţională. Oricînd putem fiecare din noi reveni în lumea din care ne-am detaşat.
Ziduri
Ne-am construit ziduri ca să ne limităm spaţiul, să ne separăm de alţii. Apoi, ne-am împărţit spaţiul ascunzîndu-ne pudoarea de cei apropiaţi, delimitînd miasmele plăcute de altele neplăcute, dar nu mai puţin necesare.
Am construit lăcaşe ca să proslăvim, şi lăcaşe după necesităţi, în final delimitînd urbea de agricultori şi nomazi.
Într-un final ne-am înconjurat totul cu metereze şi ziduri a ne apăra de vremuri de restrişte, şi de cei ce ne-au vrut cornul abundenţei la care am ajuns prin inţelegere şi colectivitate.
După un timp, după multe furtuni, ne-am liniştit, construind ghetouri intelectuale şi spirituale.
Şi reluăm acest ciclu la nesfîrşit ori de cîte ori ne simţim ameninţaţi sau ne-nţeleşi.
Zidurile au auzit cîntecul facerii, scîncetul ca apoi gunguritul primului născut, bocetul vădanei, strigătul apărătorului şi cuceritorului; zidurile au simţit proslăvirea şi blestemul; zidurile au cunoscut abundenţa, delăsarea şi distrugerea.
Cînd vom învăţa să înţelegem murmurul pietrei şi a zidirilor, vom deveni mai toleranţi, mai înţelepţi. Şi atunci vom renunţa la ziduri şi ghetouri, ajungînd cu toţii la cornul abundenţei.
Am construit lăcaşe ca să proslăvim, şi lăcaşe după necesităţi, în final delimitînd urbea de agricultori şi nomazi.
Într-un final ne-am înconjurat totul cu metereze şi ziduri a ne apăra de vremuri de restrişte, şi de cei ce ne-au vrut cornul abundenţei la care am ajuns prin inţelegere şi colectivitate.
După un timp, după multe furtuni, ne-am liniştit, construind ghetouri intelectuale şi spirituale.
Şi reluăm acest ciclu la nesfîrşit ori de cîte ori ne simţim ameninţaţi sau ne-nţeleşi.
Zidurile au auzit cîntecul facerii, scîncetul ca apoi gunguritul primului născut, bocetul vădanei, strigătul apărătorului şi cuceritorului; zidurile au simţit proslăvirea şi blestemul; zidurile au cunoscut abundenţa, delăsarea şi distrugerea.
Cînd vom învăţa să înţelegem murmurul pietrei şi a zidirilor, vom deveni mai toleranţi, mai înţelepţi. Şi atunci vom renunţa la ziduri şi ghetouri, ajungînd cu toţii la cornul abundenţei.
Vacanţă Mediteraneană
Stau în noaptea Mediteraneană, pe faleza medievală de la Jaffa, şi în murmurul valurilor, privesc cerul luminat de stele. Din cînd in cînd, cîte un avion îşi arată luminile pregătindu-se de aterizare. În zare se văd luminile modernului Tel-Aviv cu hotelurile şi localurile de noapte, luminate feeric. Lumea este în vacanţă, bucurîndu-se de oraşul cosmopolit, oraş ce îmbină medievalul cu mondenul şi facilităţile secolului XXI. Oameni de toate naţiile se întîlnesc într-o lume culturalo-mistică de pe tot mapamondul. Cu prima mijire a noii zile se aude muezinul; pe o terasă un grup se destinde după noaptea mediterană în mişcări yogiste; pe o stîncă cîţiva adepţi ai budismului stau nemişcaţi în poziţie de lotus, bucurîndu-se de prima rază de lumină; mai încolo un grup de hasidimi se grăbesc spre sinagogă; clopotul Catedralei Saint Anthony anunţă începutul liturghiei. Bazarele din vechiul Jaffa îşi deschide rulourile turiştilor, în amestecul de miresme ale orientului şi occidentului. Localurile îmbie pe toţi la gustarea de dimineaţă, fiecare după placul lui – oriental, franţuzesc, local, continental, american. Magazinele de mirodenii îşi etalează bogăţia de culori, mirodenii, seminţe şi plante aromatice de la îndepărtata Indie, Chină, pînă la înălţimile Himalaei şi Anzilor. Toul este paşnic, parcă am fi în altă lume.
Plaja se animează de-a lungul falezelor. Spre Cer se ridică paraşutele surfer-iştilor. Un grup de circari de stradă amuză copiii cu ghiduşii. Vînzătorii ambulanţi îmbie turiştii şi pe pierde vară ce se prăjesc la soare, cu îngheţată şi pepene roşu rece; restaurantele se întrec în servirea băuturilor răcoritoare. Un grup de tineri fumează marihuana, uitîndu-se după poliţiştii călare care se plimbă alene.
Soarele amiezii alungă acest grup matinal în umbra chioşcurilor şi restaurantelor, la masă pescărească, sau gustări flugare de mici, chebab şi căni de bere rece aburindă; de-a lungul plajei găseşti bucătăria întregului mapamond, deci poţi alege orice, de la bucătăria balcană şi greacă, la cea italiană, franceză, trecînd prin cea mexicană, braziliană şi revenind pe bătrînul continent prin sushi, bucătărie tailandeză, chineză, indiană.
Spre apusul zilei, locul turiştilor îl iau localnicii sosiţi după o zi de lucru, apoi cu prima briză de seară locul se umple de gioghişti şi biciclişti.
Cum se lasă seara revin îndrăgostiţii şi visătorii privind scufundarea Soarelui în Mediterană, ca mai apoi să privească stelele. Barurile şi localurile de noapte preiau muşterii prînzului. Focuri de artificii luminează serbări particulare încîntînd locul cu lumini şi fantezii baroce.
Plaja se animează de-a lungul falezelor. Spre Cer se ridică paraşutele surfer-iştilor. Un grup de circari de stradă amuză copiii cu ghiduşii. Vînzătorii ambulanţi îmbie turiştii şi pe pierde vară ce se prăjesc la soare, cu îngheţată şi pepene roşu rece; restaurantele se întrec în servirea băuturilor răcoritoare. Un grup de tineri fumează marihuana, uitîndu-se după poliţiştii călare care se plimbă alene.
Soarele amiezii alungă acest grup matinal în umbra chioşcurilor şi restaurantelor, la masă pescărească, sau gustări flugare de mici, chebab şi căni de bere rece aburindă; de-a lungul plajei găseşti bucătăria întregului mapamond, deci poţi alege orice, de la bucătăria balcană şi greacă, la cea italiană, franceză, trecînd prin cea mexicană, braziliană şi revenind pe bătrînul continent prin sushi, bucătărie tailandeză, chineză, indiană.
Spre apusul zilei, locul turiştilor îl iau localnicii sosiţi după o zi de lucru, apoi cu prima briză de seară locul se umple de gioghişti şi biciclişti.
Cum se lasă seara revin îndrăgostiţii şi visătorii privind scufundarea Soarelui în Mediterană, ca mai apoi să privească stelele. Barurile şi localurile de noapte preiau muşterii prînzului. Focuri de artificii luminează serbări particulare încîntînd locul cu lumini şi fantezii baroce.
În oraşul de pescari
Plouă. În fine a venit ploaia mult aşteptată. Pămîntul absoarbe apa cu nesaţ. Natura renaşte. Rapiţa peste noapte a îngălbenit marginea drumului. Flori galbene intr-o mare de un verde proaspăt. Aşa arată iarna pe drumurile de coastă ale Mediteranei. Pe asfaltul ud, cîrduri de maşini merg la pas într-un ambuteiaj provocat de un semafor scurt, undeva în mijlocul oraşului marin. Pîrîiaşe şerpuiesc pe străzi, căci sistemul de canalizare nu face faţă; povestea se repetă în fiecare an.
În noapte, un fulger, apoi altul, luminează cerul pînă-n adîncul portului de pescari; undeva se aude un bubuit, apoi un trăsnet; brusc se intrerupe curentul electric, răpăitul ploii acompaniind sistemele de alarmă ale micilor dughene înşirate la marginea plăjii.
La lumina opaiţului, pescarul îşi mai toarna o ceşcuţă de arak; băiatul cel mare urmăreşte buletinul meteo la laptop, căci televizorul s-a stins odată cu lumina. După cum se prevede toată săptămîna nu se va putea ieşi din radă.
Pescăreasa cotrobăie prin camară, făcînd calculul proviziilor; apoi pe tăcute pregăteşte cina. Ca pe timpuri, la lumina candelelor familia se adună-n bucătărie în jurul castronului de orez cu ciuperci, shrims şi calamary aburind; tatăl şi fiul discută ce se poate face zilele următoare, nebăgînd pe ceilalţi în seamă. Ţincii după ce-au mincat s-au dus să se culce. În timp ce pescarul s-a retras la un fum de pipă pe balansoarul de pe verandă urmărind ropotul ploii, femeia strînge masa. Tînărul se reaşează la laptop sorbind din cînd în cînd din cana cu cindru.
Dimineaţa se arată cenuşie. Din cerul ca plumbul ploaia continuă să măture portul în rafale. Plaja, altă dată plină de pierde vară, e goală. Autobuzul de şcoală, adună ţîncii somnoroşi ce abia mişcă sub pelerinele grele de ploaie. Pescarul, privind valurile înalte, îngîndurat, cu paşi rari se strecoară printre rafale la cîrciuma din colţul străzii. Băiatul cel mare, se duce la lucru la firma de computere din oraş, printre pîrîiaşele care deja inundă trotoarele. Femeia se apucă să deretice şi să pregătească prînzul. Şi totul se repetă pină la prima geană de Soare.
În noapte, un fulger, apoi altul, luminează cerul pînă-n adîncul portului de pescari; undeva se aude un bubuit, apoi un trăsnet; brusc se intrerupe curentul electric, răpăitul ploii acompaniind sistemele de alarmă ale micilor dughene înşirate la marginea plăjii.
La lumina opaiţului, pescarul îşi mai toarna o ceşcuţă de arak; băiatul cel mare urmăreşte buletinul meteo la laptop, căci televizorul s-a stins odată cu lumina. După cum se prevede toată săptămîna nu se va putea ieşi din radă.
Pescăreasa cotrobăie prin camară, făcînd calculul proviziilor; apoi pe tăcute pregăteşte cina. Ca pe timpuri, la lumina candelelor familia se adună-n bucătărie în jurul castronului de orez cu ciuperci, shrims şi calamary aburind; tatăl şi fiul discută ce se poate face zilele următoare, nebăgînd pe ceilalţi în seamă. Ţincii după ce-au mincat s-au dus să se culce. În timp ce pescarul s-a retras la un fum de pipă pe balansoarul de pe verandă urmărind ropotul ploii, femeia strînge masa. Tînărul se reaşează la laptop sorbind din cînd în cînd din cana cu cindru.
Dimineaţa se arată cenuşie. Din cerul ca plumbul ploaia continuă să măture portul în rafale. Plaja, altă dată plină de pierde vară, e goală. Autobuzul de şcoală, adună ţîncii somnoroşi ce abia mişcă sub pelerinele grele de ploaie. Pescarul, privind valurile înalte, îngîndurat, cu paşi rari se strecoară printre rafale la cîrciuma din colţul străzii. Băiatul cel mare, se duce la lucru la firma de computere din oraş, printre pîrîiaşele care deja inundă trotoarele. Femeia se apucă să deretice şi să pregătească prînzul. Şi totul se repetă pină la prima geană de Soare.
In Babilon
Privesc pe fereastră şi pe fundalul Mediteranei unduite de valurile amurgului, văd luminile verzi ale geamiei, în dangătul clopotelor Catedralei ce-şi cheamă enoriaşii la vecernie. În această atmosferă liniştită, vecinul întors de la înmomîntarea soţiei mă roagă să fiu al 10-lea, la rugăciunea morţilor de Apus de Soare; îmi pun chipa şi îl urmez.
Mă reîntorc după această faptă umană şi-mi continui viaţa între cele trei religii. Morţii aparţin gliei, memoria lor aparţin rudelor şi cunoscuţilor.
De peste un sfert de veac trăiesc în Babilonul Modern, cum numesc eu Israelul. S-au aciuit aici oameni din peste 70 de naţiuni, uniţi printr-o limbă renăscută şi printr-o religie a cărei doctrine arhaice numai o mică parte din populaţie le respectă.
Mă bucur de gastronomia popoarelor, de coloritul neamurilor. Fiecare din noi am venit cu cultura în care ne-am născut şi ne-am format. Ceea ce-i frumos, este că sîntem mîndri de ceea ce am primit acasă; sîntem toleranţi, ştim să acceptăm noul. Noi cei veniţi de pe meleagurile Carpato-Dunărene ne-am integrat în acest Babilon. Cu toată încadrarea, rămînem seara în cercul de prieteni de pe meleagurile natale. Noaptea gîndesc şi visez în limba-mi maternă.
Cu răsăritul Soarelui sînt din nou israelian, bunul cetăţean, bunul samaritean. Seara redevin amfitrionul de Bucureşti, simţindu-mă acasă.
Mă reîntorc după această faptă umană şi-mi continui viaţa între cele trei religii. Morţii aparţin gliei, memoria lor aparţin rudelor şi cunoscuţilor.
De peste un sfert de veac trăiesc în Babilonul Modern, cum numesc eu Israelul. S-au aciuit aici oameni din peste 70 de naţiuni, uniţi printr-o limbă renăscută şi printr-o religie a cărei doctrine arhaice numai o mică parte din populaţie le respectă.
Mă bucur de gastronomia popoarelor, de coloritul neamurilor. Fiecare din noi am venit cu cultura în care ne-am născut şi ne-am format. Ceea ce-i frumos, este că sîntem mîndri de ceea ce am primit acasă; sîntem toleranţi, ştim să acceptăm noul. Noi cei veniţi de pe meleagurile Carpato-Dunărene ne-am integrat în acest Babilon. Cu toată încadrarea, rămînem seara în cercul de prieteni de pe meleagurile natale. Noaptea gîndesc şi visez în limba-mi maternă.
Cu răsăritul Soarelui sînt din nou israelian, bunul cetăţean, bunul samaritean. Seara redevin amfitrionul de Bucureşti, simţindu-mă acasă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)