O gură de Plai,
O gură de Rai
O societate tînără, ce îmbină ecologia cu un trai bun. Să nu fiu greşit înţeles, trai bun nu înseamnă bani, ci calitatea vieţii. Natura este respectată şi pe cît se poate păstrată. Faţă de Bătrîna Europă şi Tînăra Americă, New Zealand dezvoltă un turism cu minimum de poluare a naturii, cu minimum de aşezări turistice. Aici vizitezi natura fără să-ţi laşi amprenta; pînă şi ambalajele sunt adunate din rezervaţii şi prelucrate în afara lor. Amintirile ţi le ei cu tine pe peliculă, prin descrieri, nu ţi le laşi pe scoarţa copacilor sau pe stîncă. New Zealand este ţara naturii virgine. Ţara este împînzită de o reţea de servicii turistice extraordinare, avînd centre de informare (I Site) peste tot, chiar şi în cea mai mică localitate; aici primeşti cu compentenţă şi răbdare orice informaţie pe care o crezi necesară pentru excursiile viitoare, locuri pe care vrei să le vizitezi, putînd comanda atît cazare cît şi excursii.
Cultura maoră este prezentată peste tot, valorile ei fiind expuse nu numai în marile muzee, ci peste tot. Majoritatea oraşelor prin care am trecut au amprenta Angliei Victoriene. Te frapează spiritul şi ordinea britanică clasică în comportamentul populaţiei.
La vîrstea mea n-am avut curajul să fac trekuri (trasee) montane, minimum echipament avînd cca 14 kg. (înainte de plecare pe trek, eşti obligat să anunţi motelul, hotelul, campingul ce excursie pietonală faci, fiind controlat să ai echipamentul adecvat - şi toate astea pentru siguranţa-ţi personală); am văzut munţii şi gheţarii din helicopter şi avion, vizitînd insulele şi fiordurile în excursii locale, la fel balenele şi albatroşii (vizitîndu-i la mamica lor acasă - în largul oceanului). După ce-am străbătut ţara-n lung şi-n lat timp de o lună, am plecat în Fiji să mă odihnesc.
sâmbătă, 5 martie 2011
Hong Kong
Incerc sa-mi depan impresiile despre o lume ce vrea sa-si mentina libertatea financiara in actuala China ce-si cauta drumul in bumu-i economic, in mijlocul unei Lumi instabile.
Orasul inca are libertatea economica din timpul Imperiului Britanic; oare pentru cit timp?
Ca turist m-am simtit ca intr-un film hollywoodian. Totul se deruleaza intr-un peisaj ce imbina bunastarea si prosperitatea financiara a Americii din perioada anilor Clintonieni, cu pauperitatea Chinei Maoiste si oaze milenare ale templelor si manastirilor Budiste, Taoiste, Zen.
Am locuit in zona eleganta a peninsulei Kowloon, in hotelul YMCA, admirind din geam orasul financiar ce-si etala seara de seara grandoarea in jocuri de lumini pe fatadele Zgirie-norilor. Tot din Hotel am urmarit Inceputul Noului An 2011, in jocul de lumini si laser, specacol ce ne doreste PROSPERITATE.
Totul functioneaza perfect: metroul, ferry, transportul in comun. In zona financiara si in cea turistica te simti in siguranta, la fel in malluri si pe faleza. Peste tot este curatenie, ordine, o ordine care te face sa banuiesti o armata nevazuta de oameni ce-ti supravegheaza miscarea ca turist. Nimic nu este la pret de chilipir.
Am vizitat orasul financiar, simtindu-ma ca in zona eleganta a Manhattanului New Yorkez; am vazut panorama Hong Kongului de la etajul 46 al Bank of China, ca mai apoi de pe colina; ne-am plimbat pe faleza eleganta si in foyerul Centrului Cultural. Ne-am aventurat in zonele Templurilor ce sunt in plina renovare, dar grandoarea milenara le este ciuntita de cartierele muncitoresti, maidanuri si parkinguri de camioane ce s-au construit pina la incinta lacasurilor, exceptie facind Po Lin Monastery.
Am parasit Hong Kongul fara sa vad oameni fericiti, ci numai furnici in cautarea bunastarii.
Orasul inca are libertatea economica din timpul Imperiului Britanic; oare pentru cit timp?
Ca turist m-am simtit ca intr-un film hollywoodian. Totul se deruleaza intr-un peisaj ce imbina bunastarea si prosperitatea financiara a Americii din perioada anilor Clintonieni, cu pauperitatea Chinei Maoiste si oaze milenare ale templelor si manastirilor Budiste, Taoiste, Zen.
Am locuit in zona eleganta a peninsulei Kowloon, in hotelul YMCA, admirind din geam orasul financiar ce-si etala seara de seara grandoarea in jocuri de lumini pe fatadele Zgirie-norilor. Tot din Hotel am urmarit Inceputul Noului An 2011, in jocul de lumini si laser, specacol ce ne doreste PROSPERITATE.
Totul functioneaza perfect: metroul, ferry, transportul in comun. In zona financiara si in cea turistica te simti in siguranta, la fel in malluri si pe faleza. Peste tot este curatenie, ordine, o ordine care te face sa banuiesti o armata nevazuta de oameni ce-ti supravegheaza miscarea ca turist. Nimic nu este la pret de chilipir.
Am vizitat orasul financiar, simtindu-ma ca in zona eleganta a Manhattanului New Yorkez; am vazut panorama Hong Kongului de la etajul 46 al Bank of China, ca mai apoi de pe colina; ne-am plimbat pe faleza eleganta si in foyerul Centrului Cultural. Ne-am aventurat in zonele Templurilor ce sunt in plina renovare, dar grandoarea milenara le este ciuntita de cartierele muncitoresti, maidanuri si parkinguri de camioane ce s-au construit pina la incinta lacasurilor, exceptie facind Po Lin Monastery.
Am parasit Hong Kongul fara sa vad oameni fericiti, ci numai furnici in cautarea bunastarii.
vineri, 4 martie 2011
Fiji
Din lumea anglo-saxonă a New Zealand-ei, am poposit în lumea Fijiană, lume ce-şi caută identitatea. Cele cca 100 de triburi, ce vorbesc 100 de limbi diferite, împrospătate cu indienii aduşi de enlezi împreună cu Biserica Methodistă, acu vreo 140 de ani, se străduiesc să ajungă la nivelul secolului nostru, formând naţiunea fijiană. Limba comună a tuturor este engleza. Dar societatea este ne-amstecată, căsătoriile mixte nefiind admise de familiile indiene pe de o parte şi de comunităţile tribale pe de altă parte.
Noi ca turişti, am trăit în una din oazele turistice, înconjuraţi de zîmbete, dansuri, şi natura darnică. Frumuseţea satelor de vacanţă presărate pe insule înconjurate cu ape de smarald, coralii, satele autentice ascunse în văi adînci între munţii vulcanici, ne-au fost prezentate de ghizi ai agenţiilor de turism. Nu poţi părăsi oaza decît cu ghid oficial. Acest lucru nu ne-a deranjat, înţelegînd că securitatea personală a turistului este primordială pentru un stat ce trăieşte în primul rînd din turism.
Ne-am bucurat de ospitalitatea simplă a gazdelor, nerenunţind la restaurantele oazei.
Ultimul canibal a fost mîncat acu 140 de ani, cînd fijienii au trecut la creştinism.
Noi ca turişti, am trăit în una din oazele turistice, înconjuraţi de zîmbete, dansuri, şi natura darnică. Frumuseţea satelor de vacanţă presărate pe insule înconjurate cu ape de smarald, coralii, satele autentice ascunse în văi adînci între munţii vulcanici, ne-au fost prezentate de ghizi ai agenţiilor de turism. Nu poţi părăsi oaza decît cu ghid oficial. Acest lucru nu ne-a deranjat, înţelegînd că securitatea personală a turistului este primordială pentru un stat ce trăieşte în primul rînd din turism.
Ne-am bucurat de ospitalitatea simplă a gazdelor, nerenunţind la restaurantele oazei.
Ultimul canibal a fost mîncat acu 140 de ani, cînd fijienii au trecut la creştinism.
Christchurch în început februarie 2011
Plutesc în neantul dintre trecutul şi viitorul oraşului Christchurch. Amintiri de neuitat mă leagă de acest oraş, în care am petrecut ultimele zile în ţara lui Kiwi.Oamenii, casele, buticurile, parcurile, muzeele, şcolile, uniformele şcolarilor, restaurantele, tramvaiele, bulevardele şi străduţele înguste, statuile, totul m-a întîmpinat într-o armonie celestă.
Am sosit în amurgul unei zile de vară, coborînd din înzăpezitul Mount Cook. Deshămînd caii Toyotei Corola la caranvaseraiul (motelului) Best Western Camelot, am fost cazaţi într-o modernă suită ultra-modernă, cu vitralii şi uşi amintindu-ne de cavalerii mesei Rotunde.
Am străbatut oraşul admirîndu-i casele victoriene, presărate cu construcţii moderne ce nu sfidau arhitectura clasică. Ne-am plimbat în ritmul raţelor ce ne acompaniau în parcul străbătut de oameni de toate vîrstele ce-şi menţineau prin mişcare tinereţea, ca să luăm într-un tîrziu tramvaiul - City Tour. Vatmani împovărţi de ani şi bună-voinţă ne-au fost ghizi; în circuitul de cca o jumătate de oră străbătînd istoria oraşului scris în piatra clădirilor şi bronzul statuilor.
În impozanta Catedrală, împreună cu turişti din toate colţurile mapamondului si de toate religiile ne-am rugat sub îndrumarea preotesei pentru Pacea şi Bunăstarea Terrei, ca în Piaţa animată să ne bucurăm de dansuri Maore, (primii descoperitori ai Zealandei).
Ne-am continuat sejurul urcînd cu Gondola Muntele, privind portul, marina şi oraşul din văzduhul cu iz tomnatec.
Apoi ne-am urcat în pasărea argintie care ne-a dus pe meleagurile Fijiului
Am sosit în amurgul unei zile de vară, coborînd din înzăpezitul Mount Cook. Deshămînd caii Toyotei Corola la caranvaseraiul (motelului) Best Western Camelot, am fost cazaţi într-o modernă suită ultra-modernă, cu vitralii şi uşi amintindu-ne de cavalerii mesei Rotunde.
Am străbatut oraşul admirîndu-i casele victoriene, presărate cu construcţii moderne ce nu sfidau arhitectura clasică. Ne-am plimbat în ritmul raţelor ce ne acompaniau în parcul străbătut de oameni de toate vîrstele ce-şi menţineau prin mişcare tinereţea, ca să luăm într-un tîrziu tramvaiul - City Tour. Vatmani împovărţi de ani şi bună-voinţă ne-au fost ghizi; în circuitul de cca o jumătate de oră străbătînd istoria oraşului scris în piatra clădirilor şi bronzul statuilor.
În impozanta Catedrală, împreună cu turişti din toate colţurile mapamondului si de toate religiile ne-am rugat sub îndrumarea preotesei pentru Pacea şi Bunăstarea Terrei, ca în Piaţa animată să ne bucurăm de dansuri Maore, (primii descoperitori ai Zealandei).
Ne-am continuat sejurul urcînd cu Gondola Muntele, privind portul, marina şi oraşul din văzduhul cu iz tomnatec.
Apoi ne-am urcat în pasărea argintie care ne-a dus pe meleagurile Fijiului
Abonați-vă la:
Postări (Atom)