Șiroaie-n ferestre

            Vîntul îmbrîncește norii plumburii ce revarsă șiroaie. M-am aciuiat lîngă flăcările căminului, cu laptopul în poală. Urgia Cerului curăță locul, răpăitul stropilor cîntînd un cînt străbun, pe pietrele pervazurilor. Trosnetul butucilor încinși însoțesc jerbele ce-mi luminează ecranul.

          Mă regăsesc pe alte meleaguri, într-un joc necunoscut al timpului și spațiului. De cîte ori mă mișc, mă aflu în alte coordonate ale zenitului, în alte timpuri. Imaginația se confundă cu realitatea. Mă relaxez pe malurile Lacului Roșu, înconjurat de florile primăverii, ca la un foșnet venit din cămin, să șed în culorile toamnei pe malurile Lucernei, admirînd piscurile înzăpezite. Glasul vijeliei strecurată printre ulucile ferestrelor, însoțind fulgerele, mă regăsește în insulele Pacificului. Aici vreascurile de mult sunt scrum, lăsînd pietrele înfierbîntate să prepare mîncarea. Stăm ca niște orientali, bucurîndu-ne de ospitalitatea insularilor, depănînd din himerele călătoriilor. Un nor dolofan, ne alungă din bătătură în lumea refugiilor montane ale semeților Rockys. Între lapoviță și ninsoare petrecem o bucată de aventură. O geană de Soare ne aruncă-n deșertul Mării Moarte, ca mai apoi, jerbe de lumini jucînd pe un bulgăre de sare să ne lase pe faleza din Old Jaffa. Privind o pînză-n apusul Soarelui mă trezesc lîngă jeratecul ce încă mocnește-n cămin, așteptînd potolirea tampestei.

Jerbele din cămin

Plecaseși de dimineață pe timp frumos, spre meleagurile visurilor tinereții. În toamna vieții m-am regăsit  în umezeala ploii mocănești ce-mi pătrunse oasele. Intrai în casă, cu un braț bun de lemne pe care le așzai în cămin; pînă focul lor încălzi camera, făcui un duș lung, fierbinte, apoi mă primenii în lînuri. Acu, aciuiat lîngă trosnetele plăcute ale cetinei, savurînd un pocal de vin fiert însoțit de bucate ce-ți ostoiesc foamea de călător, deapăn amintiri din călătorie. Fantomele timpurilor dănțuiesc cu cele ale fuioarelor de flăcări.

Valurile vieții m-au aruncat pe țărmuri necunoscute, unde am învățat obiceiurile și limbile locului, nopțile reîntorcîndu-mă în cei 7 de ani de-acasă. Nu m-am amestecat cu cei ai locului, lăsîndu-i în cultura și obiceiurile lor, încercînd să iau de la ei cele ce mi se potrivesc firii.

M-am împăciuit cu trecutu, privindu-l și judecîndu-l de pe alte fațete. Am învățat să privesc lucrurile de-afară, să dau sfaturi la modul ”bate șeaua să înțeleagă calu”.  Am învățat să gîndesc comparativ, lăsînd sentimentele la o parte.

Mi-am vizitat de-a lungul timpului eroii copilăriei, pe cei ce-i cunoscusem în romanele din podul casei; am străbătut Vechiul și Noul Continent în lung și-n lat, în pelegrinări ajungînd pînă-n îndepărtata New Zealand.  M-am perindat în Caanan cu Abrham, cu Califii pînă-n Andaluzia, ca mai apoi să mă aciuez pe Pământul Biblic.

Într-un tîrziu, obosit m-am oprit, urmărind fantomele jerbelor din cămin, în pîlpîitul cărbunilor înconjurați de cenușă.

Talcioc – piața de vechituri

În toate orașele pe care le-am vizitat sunt magazine de vechituri, tîrguri la sfîrșit de săptămînă, sau zone amenajate, ce fucționează  tot anu.
Plăcerea este să mă plimb printre lucruri din alte timpuri, aruncate în memorie. Văzîndu-le, praful uitării se risipește, mirosurile de mult uitate îmi gîdilă simțurile; închid ochii și mă regăsesc în locurile și timpurile obiectelor.
Pelegrin în timp și spațiu, din prezent în trecut, și și-n viitorul viselor neînplinite, mă bucur de mîngîierile necuvîntătoare ale talciocului. Obosit de pelegrinări, mă opresc într-un mic magazin alimentar, combinîndu-mi un sendwici din amintirile mirosurilor; îl savurez pe faleză, sub adierea sărată a mării, setea potolindu-mi-o cu un phar de juice proaspăt de rodii.
Zgomotul valurilor mă readuc la realitate; privesc surfiștii în apus de soare, apoi velierele întorcîndu-se în radă cu ultimele raze ale Astrului ce se scufundă-n Mare. În crepuscul mă regăsesc în apartament, în colțu-mi preferat, frunzărind știrile pe Internet și scribălind.

Friday, 13

Este vineri, și Cerul plumburiu s-a deschis în șiroaie.  Mi-am pus un disc cu muzică adecvată atmosferei; nu știu de ce, dar așa mi-a venit să ascult Ofranda Muzicală al lui Bach, urmărind Marea învolburată ce se confundă cu Cerul, în nuanțe cenușii.

Deși nici o pisică neagră nu mi-a tăiat drumul, toate se petrec după un scenariu Murphy-ian. Luîndu-mă după o reclamă de Fresh-Market, mă dusei într-o așezare agricolă să cumpăr produse organice, proaspăt culese. Ploaia a început exact cînd am ieșit din mașină, spălîndu-mă de sus pînă jos în numai cei 15 metri ce despărțeau parkingul de magazin. Prețurile au fost duble față de magazinul organic din oraș, unde îmi fac cumpărăturile curente, de parcă udarea Dumnezeiască le-a cultivat și bagloslovit. Dar mă rog, dacă tot îs aici, apăi am cumpărat cîteva prospături.

Ud, și înfrigurat, m-am retras cu Bach și o cupă de Merlot în colțul cu laptopul; mouse-ul wireless, brusc a încetat să fie recunoscut de laptop, așa că m-am reîntors la clapă. Tot ce caut, nu găsesc. Încetez să mă lamentez, căutînd pisica neagră, dar n-o găsii.  În concluzie dacă Vinerea cade pe data de 13, nu trebue să te ocupi de nimic.

Continuitate

Cugetări, Gînduri
Transmise-n generații
Comunicare

Idei Prezente
Trecuturi în Viitor
Nemurire-n timp

Cugetări de ziua Magilor

          Șed în această zi de ianuarie, zi frumoasă, Epiphany 2012, și cuget la toate cele.  Îmi desfăt sufletul, cugetînd la nemurirea spiritului. Da spiritul ne este nemuritor.  Generațiile viitoare ne urmăresc spiritul, deși nu-și mai amintesc de corpul nostru fizic. Ideile scrise, educația transmisă generațiilor viitoare, sunt numai cîteva fațete ale spiritului.

          Cuget de multe ori, la universalitatea mesajelor noastre, mesaje concepute și dominate de Egoul din noi. Probabil că fiecare din noi adoptăm mesajele exterioare la Egoul nostru personal, folosind numai ceea ce ni se potrivește, restul ignorîndu-le.

          Cu trecerea anilor, cu acumularea experiențelor de viață nu numai proprii ci și ale altora, ne revizuim mesajele, dîndu-le o nuanță mai largă, reprezentînd grupuri sociale de care aparținem. Într-un final, încercăm să dăm mesajelor un spațiu mai larg, mai împăciuitor, respectîndu-ne Egoul, dar căutînd puncte de apropiere cu contrarii noștri.

          Poate că într-o altă dimensiune a Lumii vom ști cum am influențat.

Hacker

            Un individ din Arabia Saudită divulgă datele credit-cardurilor aparținînd cetățenilor de religie mozaică, crezîndu-se un luptător al Coranului. Individul consideră că va distruge economic cetățenii Israelului. Sigur că afișarea datelor personale ale ctățenilor altor țări, i se pare acestui individ ca o faptă civică musulmană.

            Actul său va duce la reevaluarea sistemelor de asigurare a fișierelor ”data base sensibile”, aducînd beneficii în special firmelor israeliene, și asta contrar intențiilor lui de a distruge economia Israelului. În plus, individul a atacat persoane nu numai de naționalitate israeliană, ci printre alții și cetățeni de naționalitate americană, încălcînd legile americane.

            Ceea ce-i doresc acestui ”cacker” este să fie șters de pe toate fișierele electronice, rămînînd fără identitate. Atunci va înțelege că a te juca cu datele personale ale altuia este un joc foarte periculos.

La Marea de Turchiz

 Suntem în prima zi al noului An, Anno Domini 2012. E o zi frumoasă, dar răcoroasă. După un drum fără peripeții, însoțiți de nourași dolofani, am coborît sub nivelul Mediteranei, la -400 de metri, poposind pe tărîmurile turchizi ale Mării Moarte. Un vînt care pentru unii pare primăveratec ne-a întimpinat, încălzind o țîră atmosfera. Plinbîndu-ne pe malul mării am întîlnit turiști nord-europeni, anglo-saxsoni și ruși, care încălziți de Soarele nostru iernatec făceau baie în apa de numai 19°C; ne-am cam zgribulit, dar am hotîrăt să-i concurăm, așa că ne-am reîntors la hotel și ne-am zbenguit în bazinele încălzite, ca mai apoi să mă simt și eu nordic, în saună. După atîta sport, ne-am dichisit, și punîndu-ne la 4 ace, am coborît să cinăm; ne-am săturat numai gustînd din propunerile bucătarilor.

 Și a fost și a doua zi.                                                                                                                                 Ce poți face într-un Hotel SPA? După masa de dimineață, te duci la Lounge, la un ceai sau cafea, după chef, frunzărești ziarul, poșta-ți de pe Internet, apoi cobori la un masaj. După o scurtă odihnă te refaci de atîta activitate cu o masă de brînzeturi și salate udate cu vin, și continui cu un ceai/cafea și prăjituri sau cake. După masă, mai tragi un pic pe dreapta, la o lectură, apoi cobori la bazin cu apă termală de numai 39°C, te lași împachetat ca o mumie pentru încă o jumate de ceas, și într-un final te reîntorci în cameră. Înaintea cinei, ca să mai faci ceva activitate, dai o raită prin oaza de hoteluri, intrînd în mini-canion, nu că ți-ar lipsi ceva, doar așa de chef, uitîndu-te după chilipiruri. Te reîntorci la cină, apoi rămîi la piano-bar, asculți puțină muzică, și în final urci pentru odihna de noapte.

 Și fu și a treia zi 

 Și cum jocul ne-a plăcut, O luarăm de la-nceput. După acest sejour, ne-am reîntors acasă la Mediterană, nu înainte de-a mai petrece o dimineață în briza Mării de Turchiz