Privesc prin lucarna biciuită de tampestă valurile cenușii ale
mării ce se confundă cu urgia celestă. Din cînd în cînd trosnetele butucilor
din cămin acompaniază tunetele tampestei. Un regizor necunoscut îmbină luminile
naturii dezlănțuite cu pîlpîielile candelelor ce tremură în vîntul ce se strecoară
prin cercevele și cu jerbele din cămin ce-mi încălzesc trupul și sufletul.
Jocul luminilor mă aruncă în neantul timpului, pe meleaguri de mult uitate.
Mă regăsesc în deșertul de la poalele Pamirului, în timp ce
urgia războiului străbate pentru a doua oară bătrîna Europă, alungîndu-mă din
stepele dunărene pe drumurile pribegiei. Pîrjolul apocaliptic m-a pribegit de
la Carpați pe drumuri necunoscute prin Caucaz și Ural pînă la Pamir.
Un
fulger confundă tenebrele descrise de jerbele căminului, cu cele ale pribegiei;
călăresc între cocoașele cămilei spre țara iurtelor. Fac un popas în timp,
regăsindu-mă pe spatele yakului pe drumul budiștilor. Rămân în sutana
portocalie, contemplînd lumea prin meditație. Îmi ostoiesc singurătatea de pribeag
în lumea spirituală ale altora.
Un ins
îmbrăcat militar îmi întinde o scriitură din care pricep că sunt obligat să-mi
hotărăsc viitorul. Am timp limitat să revin în Europa postbelică, s-au să rămîn
undeva între Ural și Pamir. Optez pentru Europa. Drumul de întoarcere din
pribegia de 5 ani, îmi ia numai 5 luni. Călătoresc în marfare și camioane;
singurul document ce-mi atestă naționalitatea și cetățenia europeană fiind un
petec scris în cîteva limbi, cu ștampile în loc de punctuație. Într-o zi tot de tampestă ajung în Chișinău. Sunt
îndrumat la un Comisariat, unde mi se înmînă un petec pentru camionul 60. Este
ultimul camion care a trecutul Prutul în Anno Domini 1946; după acest convoi
granița de west a Rusiei a fost închisă ermetic timp de jumate de veac. Asta s-a
întîmplat înainte să vin pe lume.
M-am
regăsit într-o lume a speranței, dar pe partea Cortinei de Fier ce nu-mi
corespundea cu firea. După ce m-am format și maturizat pînă la aproape de a
șasea chakră (preț de 34 de ani), am trecut Cortina. Duc în mine timpuri care
mă străfulgeră în tampestele lui februar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu