vineri, 24 iunie 2011

Daniel

Am scos un oftat, apoi încet cu multă precauţie am deschis încet, încet ochii, derutat de miresmele ce-mi gîdilau nările. Sunt într-un mediu alb, totu-i alb de jur împrejurul meu - mobilierul, pereţii, luminile.
Patul s-a remodelat sub mine în shezlong, peretele din faţă transformîndu-se şi el în vitrină, totul petrecîndu-se sub voinţa-mi gîndită dar neexprmată.
Afară peisajul este de un alb imaculat; fulguieşte îngroşînd stratul de nea. Copacii sunt şi ei îmbrăcaţi în chiciură. Reni albi se mişcă agale, parcă adulmecînd sfîrşitul iernii albe.
Lucid fiind, încerc o nouă comandă - o ceaşcă de cacao, 2 tartine cu fructe de pădure, şi o felie de english cake. O uşă, pe care încă n-o depistasem, s-a deschis fără zgomot, o femeie în alb aducîndu-mi comanda pe o măsuţă de pat.
La cîteva minute după ce am terminat micul dejun, o echpă în alb m-a înconjurat. A început o convorbire la nivel telepatic.
În urma unei coliziuni de trafic, fusesem dus, în stare de comă, cu helicopterul, la unul din prinipalele spitale; după un timp am fost mutat în condiţii speciale la acest centru de cercetări, organismu-mi funcţionînd "normal" pentru anii începători ai melleniumului al treilea, dar comunicarea făcînd-o telepatic, în orice colţ al Terrei.
După o perioadă de spitalizare, ce s-a dovedid a fi un an şi jumătate, am fost declarat de medici apt să reintru în societate. Înaintea externării am fost invitat la o discuţie cu psihiatrul şi juristul aşezămîntului.
Mi s-a propus o nouă identitate, eu optînd pentru Daniel Daniel. Am primit acte noi - cont de bancă, credit card, permis de conducere auto, paşaport cu vize pentru tot mapamondul. Juristul m-a atenţionat că pot trăi lejer, contul meu fiind reglementat în funcţie de cheltuieli, singura restricţie fiind că nu am dreptul de proprietate. De asemenea m-a atenţionat că actele trebue să le schimb la expirare numai la un birou aflat în aşezămînt. Printre altele am fost atenţionat să nu mă duc la locuinţa din-aintea accidentului, aceasta neapaţinîndu-mi. Ştiam, fără să mi se spună, că o trebuiască să reintru cu grijă în legătură cu rudele şi prietenii, după o absenţă de atîta timp, ei fiind înştiinţaţi de amnezia mea temporară. La ieşire mi s-a înmînat un plic cu bani pentru primele nevoi, o limizină stîndu-mi la dispoziţie pentru prima-mi destinaţie..
Am spus şoferului să mă lase pe malul mării la un Hotel Butic din Jaffa, în drum făcînd escală în 2 malluri să-mi cumpăr nişte îmbrăcăminte şi geamantane. M-am cadorisit cu minim de cîrpe 3 schimburi sport elegant şi 2 pentru reprezentanţă, lenjerie adecvată, pantofii luîndu-i la firma-mi preferată Neot; ca geamntane am optat pentru Eastpak -USA. Sigur că n-am uitat trusa de cosmetică, şi minimum de homeopatie. Seara, după o plimbare pe faleză şi un concert în Biserica Armenească, am cinat pe terasa debarcaderului, admirînd Tel Avivul.
Dimineaţa, după un somn bun şi un dejun israelian, m-am plimat pe cei 5 km de faleză, pînă la debarcaderul din Nord al Tel-Avivului, făcînd o pauză într-un Internet Caffe. A doua zi am închiriat o maşină şi mi-am rezervat Hoteluri pentru un sejour de 2 săptămîni, de la Eilat pînă-n Galil, pe drumuri vizitîndu-mi prietenii. Daniel fiind, nu mai profesez, complăcîndu-mă în călător.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu