vineri, 6 septembrie 2013

Vacanța Elvețiană


De-o lună cuget cum pot să descriu o vacanță Elvețiană, o vacanță într-o țară a turismului. Totul este conceput pentru satisfacerea TURISTULUI, totul funcționează. Natura a înzestrat acest colț al Terrei cu tot ce-și dorește un nostalgic al muntelui, al apei învolburate, al verdelui, al ghețarilor, al curățeniei și ordinii, al orașelor, ... și în plus cu o populație ce trăiește din satisfacerea chichițelor vizitatorului.
Deci nu-mi rămâne decât să descriu surprizele.
Am închiriat prin internet o locuință la Ringgerberg, lîngă Interlaken. Pozele din internet frumoase, din dormitor și salon văzîndu-se lacul și muntele. Locuința a fost ca în internet: salon, dormitor, bucătătrie cu loc de luat masă de familie, WC, chiuvetă și duș separat, toate într-un complex la parterul casei, numai la dispoziția chiriașului. Esplanadă în fața salonului cu loc de luat masă, gazon și flori, totul făcînd parte din apartamentul închiriat. Vederea ca o carte poștală: lac și munte. Bucătăria utilată cu tot ce-ți trece prin cap, pînă și un bucătar șef ar fi fost mulțumit. Muștele nu au fost prezente în internet, dar la Ringgerberg DA. Am întrebat gazdele cum rezolvăm problema muștelor, și am primit o paletă care face plici, ca în copilărie, cu explicația – musca e ceva natural. După ce-am făcut o incursiune în jurul reședinței am constatat că în spatele casei este gospodărie de cai, și asta e ceva natural (nu apare în internet). Noroc că locuința era răcoroasă căci nu era dotată cu air conditioner, și nici măcar ventilatoare. În toată vacanța ne-am bucurat de o vară caldă, peste așteptări, așa că echipamentul de iarnă pe care l-am adus l-am folosit cca 20 de minute pe Jungfrau.  
O altă surpriză a fost GPS-ul. La Basel când mi-a fost lumea mai dragă a intrat în loop. După ce- am făcut turul orașului vechi pe din-afară, am întrebat un paznic de la o firmă cum ajung în orașul vechi; după explicațiile căpătate am ajuns în fața Catedrelei, unde un om de ordine mi-a explicat că parcajul e interzis în toată zona veche, iar datorită reparațiilor drumurilor exterioare de acces GPS-ul intră-n loop. Apoi mi-a explicat cum să ies și m-a sfătuit să parchez la gară. Ca tot omul civilizat i-am ascultat sfatul; în cca 10 minute de mers am reajuns la Catedrală, ca de aici să ne plimbăm prin oraș pînă la primărie. Popasuri de fotografii, degustări și înghețată ne-a marcat plimbarea. Într-un final am luat un taxi pînă la gară, dar n-am regăsit parkingul. La informațiile gării ne-au dat (ne-au pus la dispoziție cum zic Eu) un însoțitor care pe drum ne-a explicat că mai toți turiștii încurcă parkingurile, deși sunt bine semnalizate; e adevărat că pe tablele de trafic rutier sunt bine semnalizae, dar nu și pe biletul de parking.
Ca tot turistul am cumpărat passul turistic de călatorie pe mijloacele de transport statale (tren, vapor, telecabină, tren montan), lucru care a mai ponderat prețurile. Vîrsta și-a spus cuvântul dându-ne reducere la muzee. Mîncarea nu-i mai scumpă ca-n Israel, așa că n-am avut surprize. Sigur că am avut pe toată perioada mașină închriată, dar am mers și cu trenul. Magazine nu prea am vizitat, ne-am bucurat de vitrine, prețurile nefiind expuse. Suzana a cumpărat cîteva cosmetice care nu se mai importă în Israel, și ne-am mai dotat cu câteva lucruri inutile ca amintire.
Tinerii elvețieni cu care am vorbit ni s-au plîns de nivelul foarte ridicat de prețuri, ca de altfel și tinerii germani ce lucrau la Zürich la firme Hitech.
Muntele, Ghețarii, Cascadele, Orașele, pajiștile înflorite, toate ne-au încîntat ca întotdeauna când vizităm aceste meleaguri. Ca turiști am fost concurați de mulți chinezi ( e vorba de cei din noua protipendată economică care și aici cumpără în neștire – tipul ăsta l-am mai întîlnit în New Zealand), coreeni, japonezi, ruși, tineri englezi, cîțiva americani și cîțiva consăteni israelieni ( nu grupuri ca în trecut).

Acu mă pregătesc de o mică pauză la Marea Roșie, așa că vă las cu bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu