Vîntul îmbrîncește norii plumburii
ce revarsă șiroaie. M-am aciuiat lîngă flăcările căminului, cu laptopul în
poală. Urgia Cerului curăță locul, răpăitul stropilor cîntînd un cînt străbun,
pe pietrele pervazurilor. Trosnetul butucilor încinși însoțesc jerbele ce-mi
luminează ecranul.
Mă regăsesc pe alte
meleaguri, într-un joc necunoscut al timpului și spațiului. De cîte ori mă
mișc, mă aflu în alte coordonate ale zenitului, în alte timpuri. Imaginația se confundă
cu realitatea. Mă relaxez pe malurile Lacului Roșu, înconjurat de florile
primăverii, ca la un foșnet venit din cămin, să șed în culorile toamnei pe
malurile Lucernei, admirînd piscurile înzăpezite. Glasul vijeliei strecurată
printre ulucile ferestrelor, însoțind fulgerele, mă regăsește în insulele
Pacificului. Aici vreascurile de mult sunt scrum, lăsînd pietrele înfierbîntate
să prepare mîncarea. Stăm ca niște orientali, bucurîndu-ne de ospitalitatea
insularilor, depănînd din himerele călătoriilor. Un nor dolofan, ne alungă din
bătătură în lumea refugiilor montane ale semeților Rockys. Între lapoviță și
ninsoare petrecem o bucată de aventură. O geană de Soare ne aruncă-n deșertul
Mării Moarte, ca mai apoi, jerbe de lumini jucînd pe un bulgăre de sare să ne lase
pe faleza din Old Jaffa. Privind o pînză-n apusul Soarelui mă trezesc lîngă
jeratecul ce încă mocnește-n cămin, așteptînd potolirea tampestei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu