Austria 1

Capitolul 1 Internet și Realitate

      Ca oameni ai mileniului al III-lea, era computerului, ne-am pregatit vacanța, din timp, prin Internet.

      Biletele de avion le-am comandat prin Internet, și în timp ce treceam de pe un ecran pe altul după cum ne indica site-ul firmei aviatice El Al, locurile nu numai că nu ni s-au păstrat, dar au dispărut. Ca oameni versați, în loc să închidem computerul, am telefonat la EL Al; o funcționară ne-a lămurit cu multă amabilitate că Firma are prioritate absolută (dacă în timp ce tu comanzi și firma comandă, tu rămîi cu buzele umflate). În cazul nostru, vom primi locuri nu mai puțin bune decît cele dorite, și în plus avem posibilitatea de a comanda meniuul. Ce satisfacție!?!; am comandat meniul pentru masa de dimineață la dus, și masa de prînz la întors. Am fost serviți înaintea celorlalți călători, cu sufertaj pentru doamna Gross și bine-nțeles pentru domnul Gross, constatînd că toți ceilalți călători au primit același lucru, dar, după noi.

      Locuința, după multe căutări am comandat-o, ținînd cont de comentarii. Ceea ce ne-a uimit au fost puținele locuri libere la Hoteluri și apartamente de vacanță. Am crezut că totul se datorește perioadei, noi făcîndu-ne vacanța în Bad Gastein de Paște (anu acesta Paștele tutror suprapunîndu-se, chiar și cu cel al Cailor). Să n-o mai lungesc, am închiriat un apartament cu bucătărie utilată, cameră de baie, 2 dormitoare, salon. Proprietarul trăiește în Anglia, iar apartamentul este ”îngrijit” de un coleg de firmă ce locuiește în localitate. Apartamentul într-adevăr era amplastat într-un loc superb, liniștit, dar accesibil numai cu mașină, pe un drum de lățime medievală (de fiecare dată mă Rugam Cerului și Pământului să fiu singur pe drum), ultima porțiune fiind cu carosabil natural, într-o parte zid de stîncă, în cealaltă lizieră cu cădere liberă de cîțiva stînjeni buni.

      Întrebînd de săpun, ni s-a spus, ”păi asta trebuia să vă aduceți de acasă”. În consecință ne-am aprovizionat de la primul magazin, căci nu ne-am gîndit să aducem via avion din Orient.

      ”Prosoape, se schimbă o dată pe săptămînă”. După o convorbire cu proprietarul din Anglia, colegul ne-a adus încă 2 rînduri ca să schimbăm după obiceiurile noastre.

      ”Hîrtie igienică, 2 suluri/săptămînă” (rație veche imperială?!?) așa că, ca și cu săpunul ne-am aprovizionat de la magazin. Bine am făcut, căci apa de Bad Gastein e curativă și purgativă; ne-am aprovizionat din belșug și cu apă minerală.

      Dar apartamentul a avut și avantaje. Am fost singuri, fără vecini. Radioul și TV-ul funcționînd numai în Germană, nu le-am folosit; proprietarul a uitat să contracteze și BBC & CNN. Știrile meteo le-am obținut telefonic de la agenția locală de informații turistice, sau prin Internetul telefonului mobil. Am avut mașină de spălat vase și de spălat rufe, și detergenți.

      Și cu asta am terminat lamentările cu Internetul, devenind turiști ai generației noastre, cei în a doua tinereți.