Austria 4

            Bad Gastein

      Oraș montan, turistic și balnear, dezvoltat pe falia cascadată de ape ionizate. Noi am vizitat orașul cu vreo 10 ani în urmă și ne-am atașat de așezare, așa că l-am luat ca bază în această vacanță, ne mai fiind la vîrsta la care să ne mutăm de la un hotel la altu. Preferăm să facem excursii de-o zi, luînd masa de dimineață în tihnă, în salon, iar seara rezolvîndu-ne în funcție de oboseală.

      De la Munchen, după ce am luat cîteva lucruri minimale la Superul Alimentar din Aeroprt, am plecat pe drumul indicat de GPS la Bad Gastein. Ghidul GPS a ales pentru noi Scenic Road, așa că am șofat pe drumuri frumoase, secundare, dar nesfîrșite, și asta după jumate de noapte nedormită  petrecută în parte pe aeroportul din Tel Aviv, și cîteva ore de zbor. În fine, la un moment dat, văzînd că merg cam de mult timp în paralel cu granița, am deschis harta, obligînd ghidul electronic să mă apostrofeze ”schimbare de itinerar”. Pe drum am fost opriți de lucrări de întreținere, ceea ce ne-a permis să ne bucurăm de sandwich-urile de la Super. Timpul bun chiar răcoros 10°C, nu cald ca la noi, a făcut ca air conditioner-ul din mașină să funcționeze toată vacanța pe 21°C. În fine ne-am regăsit în atmosfera plăcută, montană a tinerții.

      După cîteva ore am ajuns la reședință. Am fost primiți cu ciripit de păsărele, atmosferă în prag de primăvară și piscuri înzăpezite. După ce am primit cheile, indicații de comportare, hărți locale, am coborît în oraș pentru cumpărături mai serioase, conduși de data asta de ”îngrijitorul” apartamentului și nu de GPS; acum am învățat noi GPS-ul drumul spre casă.

      Orașul era în pauza dintre sezoane, după cum am aflat de la agenția de informații locale. O parte din hoteluri erau închise pentru renovare, altele pentru vînzare. Acum am înțeles de ce am găsit cu greu loc de cazare via Internet. Pe noi nu ne-a deranjat. Magazinele și Hotelurile deschise erau împodobite de Paști.

Telecabinele au funcționat pînă pe 14 aprilie (dată la care au intrat în revizie tehnică), ultimele zile de vacanță petrecîndu-le pe alte culmi. Am urcat de 2 ori, în zile însorite, la 2230 metri, plimbîndu-ne pe podul suspendat și pe deckul punctului de observare, superbe realizări turistice. Ne-am încălzit în restaurantul de pe pisc cu o ceașcă de ciocolată aburindă și un strudel înotînd în sos de vanilie.

      Înaintea înserării ne-am plimbat pe promenada ce leagă zona în care am locuit cu centrul orașului, cca 15 minute de mers; am continuat de cîteva ori promenada de-a lungul albieie rîului tumultos ce separă în două orașul, pînă în localitatea vecină, desmorțindu-mă după șofat. La întoarcere ne aprovizionam de la o brutărie – cafenea cu strudel de mere, cremschnitte, prăjituri cu brînză și fructe de pădure, tort de ciocolată, toate redîndu-ne gusturile copilăriei.

Ne-am bălăcit în apele thermale din complexul balnearal orașului, loc săpat în stîncă, foarte bine amenajat. Luîndu-ne după reclamă am vizitat și complexul balnear modern din localitatea vecină Bad Hofgastein, dar am rămas dezamăgiți (apa thermală de numai 26°C a fost răcoroasă pentru noi, culoarele la numai 20°C între vestiare și dușuri au fost de-a dreptul reci).

Și cum nu se poate fără ..., aici la Bad Hofgastein am ajuns la gara care nu există.

Într-una din zile am constatat că nu găsim una din cele 2 chei ale casei. Am coborît în oraș căutînd un loc de multiplicat chei, dar n-am găsit. Mi-am amintit că la noi sunt locuri de multiplicat chei în cadrul magazinelor ca Home Center. Am întrebat într-un Super ce avea și produse tehnice unde pot găsi acest servici; mi s-a răspuns că în Bad Hofgastein există Lager House, și acolo este acest serviciu. Am plecat la Lager House, care mi s-a spus că este vis a vis cu gara. Bad Hofgastein am găsit, dar gara ioc. După ce am făcut de cîteva ori ocolul magazinelor de la intrare în oraș am reușit să înțeleg că trebue să merg nu pe strada principală ci pe șoseaua paralelă cu localitatea ca să dau de gară. Am tot mers, pînă am dat de o benzinărie, hăt bine din localitate, aici spunîndu-mi că-i ultimul loc de întrebat înainte să renunț. Tînăra de la benzinărie, m-a liniștit că sunt pe drumul cel bun, mai am încă 2 km. După cca 2 km, neîntîlnind decît cîteva vaci am căutat înfuriat un loc de întoarcere și m-am trezit față-n față cu Lager House. Mi s-a multiplicat cheia cu una asemănătoare, dar mai groasă, cel care se ocupa de treaba asta fiind cu ochelari ai căror dioptri au lăsat de dorit (concluzia mea). Gara a fost o dată în zona respectivă, localnicii încă amintind-o ca punct de reper.