Capitolul 2 Hărți și GPS
Ca tot călătorul trecut de prima tinerețe, după ce m-am
documentat de ultimele noutăți ale fostului Imperiu Austro-Ungar, am cumpărat
ultima hartă a Austriei moderne. Am
comparat-o cu cea pe care o folosisem cu cca 10 ani înainte, și negăsind mari
diferențe, mi-am zis ”hai să fiu în pas cu timpul”, așa că am cumpărat și un
GPS. Ce e sigur, e sigur.
La
Munchen, Eurocar mi-a închiriat un
Renault Scenic automat, dotat cu GPS, GPS ca bonus. O.K. mi-am zis, și am rugat tînărul de la
Eurocar să-mi arate cum funcționează GPS-ul montat în mașină, acesta
nereacționînd la degetele mele boante, eu fiind obișnuit cu ecran touch. Pe scurt mi-a prezentat drăcia asta, cu care
nu m-am împrietenit, așa că am folosit GPS-ul de acasă.
Toată tărășenia a fost că atunci cînd
exact aveai nevoie de indicație ori intra în loop, ori se bîlbîia, așa că pînă
la urmă tot harta ne-a descurcat, Zsuzsi fiind un navigator experimentat.
Ultima năzbîtie GPS-ul ne-a făcut-o la
întoarcerea pe Aeroportul Munchen, făcîndu-mă să-i dau ture, ca și cum eram la
Raliu. Am renunțat la serviciile moderne.
După ce m-am bălăcărit cu mașina pe toate intrările de
autobuze, personal și tot ce nu era pentru public, în final o mașină a
securității aeroportului a binevoit să-mi zică ”follow me”, arătîndu-mi gaura
discretă prin care trebuia să trec să predau mașina închiriată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu