Comemorarea

Prospeţimea culorilor primăverii înlocuiesc arămiul pădurii de peste iarnă. Urcam drumeagul de la conac la tăpşanul străjuit de templu în şită. Bătrînul monah ne-a întîmpinat mulţumindu-ne că am venit la comemorare.
Primisem un e-mail cînd m-am intors din Passoverul petrecut în Elveţia. Fără ezitare mi-am făcut bagajul, zburînd la conacul copilăriei din Carpaţi. Seara am poposit in camera mansardată ostoindu-mi oboseala în amintirile vacanţelor copilăriei. Preferam ca ultima parte a drumului să-l fac cu brişca, unul din nepoţi aşteptîndu-mă la haltă; o luam pe vechile drumeaguri din pădure, între păsări măiestre şi basme ale prunciei. Cu nepotul ne cunoşteam numai din poze. Veneam din cele patru vînturi, la comemorare, o dată la 12 ani.
Vijeliile istoriei ne-a spluberat familia, unii plecînd în America de Sud, alţii prinşi de afaceri în Europa s-au trezit în Manciuria ca mai apoi din Shanhai să se stabilească în Australia; ai mei au plecat o dată cu instaurarea lui Antonescu în Russia, ajungînd la poalele Pamirului de unde au revenit în '46, eu părăsind Carpaţii pentru Israel. În '56 o parte din cei ce rămăseseră în Ungaria comunistă (istoria familiei împletindu-se cu cea a monarhiei austro-ungare) , au plecat în Canada. Saga familiei a rămas nescrisă, căci din cei peste 40 de veri primari ai mamei (nevorbind de mulţimea de rude de grad inferior) au rămas în viaţă numai cîţiva, ce n-au ţinut legăturile. Fiecare ne-am croit o nouă haină, pe meleagurile pe care le-am transformat în meleag natal.
Monahul ca şi cimitirul şi templu slujea din totdeauna toate religiile şi asta din moşi strămoşi; unul din străbunici, rabbin, declarînd că sufletul se întoarce la adevăratul crez, timpul efemer petrecut pe pământ neavînd importanţă. Pe timpul lui s-a clădit templul şi cimitirul; mai tîrziu s-a adăugat capela şi acareturi monahale. Astăzi locul e întreţinut prin donaţii.
După slujba ţinută în maghiară punctată cu ebraică, am trecut pe la mormintele străbunilor, şi după obiceiul locului ne-am aşezat în jurul mesei monahale, ritualul comemorării fiind PAGAN, în spiritul sufletului nemuritor reîntors ... Masa a fost udată din belşug, în final ajungîndu-se la vechile discuţii ideologice ce au dezmembrat familia, discuţii inutile în globalizarea mondenă. N-am reuşit să-mi conving comesenii, rude de grade nedeslujite, de nonsensul discuţiilor ideologice, căci oricum fiecare ne întoarcem la alte meleaguri, iar aici pe tăpşanul strămăşesc n-avem nimic de schimbat.
M-am reîntors în locuinţa-mi de pe malul Mediteranei cu ideea străbunului rabbin - sufletul se reîntoarce la Crezul cel Adevărat.