sâmbătă, 28 noiembrie 2009

În oraşul de pescari

Plouă. În fine a venit ploaia mult aşteptată. Pămîntul absoarbe apa cu nesaţ. Natura renaşte. Rapiţa peste noapte a îngălbenit marginea drumului. Flori galbene intr-o mare de un verde proaspăt. Aşa arată iarna pe drumurile de coastă ale Mediteranei. Pe asfaltul ud, cîrduri de maşini merg la pas într-un ambuteiaj provocat de un semafor scurt, undeva în mijlocul oraşului marin. Pîrîiaşe şerpuiesc pe străzi, căci sistemul de canalizare nu face faţă; povestea se repetă în fiecare an.
În noapte, un fulger, apoi altul, luminează cerul pînă-n adîncul portului de pescari; undeva se aude un bubuit, apoi un trăsnet; brusc se intrerupe curentul electric, răpăitul ploii acompaniind sistemele de alarmă ale micilor dughene înşirate la marginea plăjii.
La lumina opaiţului, pescarul îşi mai toarna o ceşcuţă de arak; băiatul cel mare urmăreşte buletinul meteo la laptop, căci televizorul s-a stins odată cu lumina. După cum se prevede toată săptămîna nu se va putea ieşi din radă.
Pescăreasa cotrobăie prin camară, făcînd calculul proviziilor; apoi pe tăcute pregăteşte cina. Ca pe timpuri, la lumina candelelor familia se adună-n bucătărie în jurul castronului de orez cu ciuperci, shrims şi calamary aburind; tatăl şi fiul discută ce se poate face zilele următoare, nebăgînd pe ceilalţi în seamă. Ţincii după ce-au mincat s-au dus să se culce. În timp ce pescarul s-a retras la un fum de pipă pe balansoarul de pe verandă urmărind ropotul ploii, femeia strînge masa. Tînărul se reaşează la laptop sorbind din cînd în cînd din cana cu cindru.
Dimineaţa se arată cenuşie. Din cerul ca plumbul ploaia continuă să măture portul în rafale. Plaja, altă dată plină de pierde vară, e goală. Autobuzul de şcoală, adună ţîncii somnoroşi ce abia mişcă sub pelerinele grele de ploaie. Pescarul, privind valurile înalte, îngîndurat, cu paşi rari se strecoară printre rafale la cîrciuma din colţul străzii. Băiatul cel mare, se duce la lucru la firma de computere din oraş, printre pîrîiaşele care deja inundă trotoarele. Femeia se apucă să deretice şi să pregătească prînzul. Şi totul se repetă pină la prima geană de Soare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu