Ceaslovul

Drumul m-a dus în locuri de mult uitate în meandrele memoriei. Părăsind drumul mare am tras la hanul dintre cătune, construit în Moara părăsită. Susurul apei şi chematul mulgătorilor m-a trezit, sculîndu-mă odată cu ridicarea pîclii. Soarele mi-a surus binevoitor. După gustare am plecat pe drumeagul din spatele hanului, ceva din mine dîndu-mi ghes; am ajuns la ruinurile unei gospodării. Am trecut pe lîngă ulucul năpădit de ferigi, dînd de ceea ce cîndva a fost grajdul, ca apoi să remarc urmele potcovăriei. Spre liziera pădurii pe o ridicătură cu smocuri de iarbă încă se disting cărămizile şi pietrele ce zidiseră conacul. O boltă m-o dus în beci. Am aprins lampa de minerit, una din alea vechi cu carbit şi oglindă. Printre lilieci adormiţi şi păienjeniş paşii m-au purtat în camera cu sipete. În mijloc, sub împreunarea arcelor o masă şi un jîlţ de piatră; după ce am dat la o parte colbul vremii m-am aşezat în faţa ceaslovului cu filele-i verzuite de mucegaiul beciului. Curios am aprins opaiţele încăperii, şi un miros de ulei înmiesmat cu mirodeniile orientului a umplut încăperea. M-am aplecat de-asupra ceaslovului; litere şi cifre au început să-mi joace în faţa ochilor. O scriere ciudată; litere ebraice arhaice s-au rînduit Kabbalah, apoi textul Zoharului. Sipetele s-au deschis, cristale aruncînd jocuri kabbalice pe cupola şi arcadele încăperii. M-am surprins înconjurat de oameni din toate timpurile, fiecare argumentînd cîte o frază. În această caruselă de voci am petrecut un timp nelimitat. Am înţeles tot ce se vorbea, absorbeam totul, fără discernămînd, undeva în mine făcîndu-se ordine în noianul celor ce m-au inundat.
Frigul m-a cuprins, opaiţul meu era pe terminate. M-am regăsit pe drumeag în drum spre han, o burniţă rece acompaniîndu-mă. La han după ce m-am încălzit într-o frecţie de spirt, am coborît la un pahar de vin fiert. Între sorbituri hangiul m-a întrebat dacă am găsit răspunsul în ceaslov.