Planeta cu 3 Sori

Am amerizat. Mă găsesc într-o oază necunoscută. Nu-mi ştiu coordonatele, aşa că am lăsat transmiţătorul deschis. M-am aventurat în împrejurimi. M-a cuprins brusc oboseala, aşa că mă întind în umbra unui arbust necunoscut. Vîntul produce un miros asemănător şofranului. Mă cuprinde o toropeală plăcută. Costumul termo îmi păstrează constant temperatura corpului. Pe cerul de luminozitate neschimbată disting 3 Sori. Comand robotului navei să-mi comunice date atmosferice. Totul e constant, luminozitate, umiditate, temperatură; nu mi se indică forme de viaţă. Îmi comand mic dejun şi provizii pe cîteva zile terestre. Robotul mi le aduce de pe navă. Mă cuprinde un sentiment de totală siguranţă, cu toate astea îi transmit lui Daniel, comandantul navei, să se ridice la o distanţă de 500 metri de-asupra locului, punînd în alertă toate sistemele de apărare. Mă urc în mininava robot, începînd să dezţelenesc locul în circuit spiralat. Lacul în care am amerizat e înconjurat de o vegetaţie ciudată de culoarea lapisului. Cu cît mă depărtez de lacul turchiz, cu atît vegetaţia se răreşte căpătînd culori de lapisuri mai întunecate.
Aparatele analizează componenţa solului şi al plantelor. Nu iau mostre, ceva îmi dă ghes să nu rup plante, să nu sap solul. Totul fac printr-o mîngîiere cît pot de gingaşă, atît cît îmi permite costumul astral.
O presimţire mă readuce pa nava mare. Trec prin camera de sterilizare, lăsînd costumul roboţilor, la fel şi mininava. În labarator îl întreb pe Al dacă a reuşit să descifreze ceva din materialele pe care le-am mîngîiat, şi din microparticulele de pe costum şi nava robot. Foarte îngîndurat, Al mă invită să-l ajut. Ceva îmi dă ghes să părăsesc locul celor 3 Sori. Îl rog pe Daniel să ne scoată din zonă.
Costumul meu spaţial ca şi nava-mi robot s-au îmbrăcat în cristale lazurii, ca vegetaţia de lîngă lac. Am cerut lui Al să schimbăm parametrii camerei sterile. În funcţie de parametrii "îmbrăcămintea" îşi schimba nuanţele şi componenţa. Computerul nu ne-a găsit răspunsuri la catalogarea materiei de pe planeta celor 3 Sori.
Negăsind răspunsuri, m-am adresat Memoriei Universale, legîndu-mă prin Reiki. Am întrebat materia de pe Planeta celor 3 Sori. De neconceput pentru educaţia-mi terestră, materia este de fapt o formă informatică. Materia lazurie cumulează date ale celor ce ajung pe Planeta celor 3 Sori, o înmagazinează; prin mîngîiere am transmis date despre mine, despre istoria mea şi a planetei de pe care vin, despre tehnologie, şi tot ce e în legătură cu mine sau prin mine. Instantaneu prin Reiki am legat Planeta celor 3 Sori de Memoria Universală. Am interpelat cristalele şi am primis răsunsul că de fapt materia lazurică, cum am botezat-o eu, este un cumulator de informaţie. Curiozitatea m-a făcut să întreb cum pot ajunge la informaţiile cumulate. Instantaneu s-au produs perturbaţii care m-au dus în camera de comandă, alături de Daniel, Al însoţindu-mă. Concentrîndu-ne la ieşirea din zona periculoasă am uitat de cristalele lazurii. Ne-am regăsit coordonatele de zbor, dar cristalele au dispărut din camera sterilă. N-a rămas nici un indiciu că am fost pe Planeta cu 3 Sori, numai amintirile noastre. Nici Al, nici Daniel nu vorbesc de această aventură. De cîte ori aduc vorba, ei o schimbă, ca şi cum nereuşita comunicării cu materia lazurie le-a lăsat o amintire amară a acestei călătorii. Poate că o dată voi reuşi să reiau legătura cu cristalele lazurii ale Planetei celor 3 Sori; aştept cu răbdare clipa.