Jocul Celest

Pe Cer a căzut o Stea, apoi încă una. M-am uitat în calendar; anu ăsta Jocul Celest a început mai devreme. Îngîndurat m-am uitat în oglindă. Cameea a căpătat nuanţe ciudate, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. Undeva în depărtare se văd luminile unui avion ce se îndreaptă spre aterizare. M-am afundat în cartea Stelelor Căzătoare, găsind descrierea nuanţelor Cameei. Cînd discul Soarelui a apărut pe purpuriul dintre crestele munţilor, îmbrăcîndu-i în culori de portocală, m-am retras într-un somn bine venit.
Am părăsit lumea plecînd în lumea Culorilor. M-am detaşat într-o jerbă de culori predominante de portocaliul răsăritului. Am plutit în neantul aromat, printre jerbele albăstrui ale Stelelor Căzătoare. Aveam impresia că pot să mă joc cu ele, dar era numai impresie. Apoi am străbătut drumul meteoriţilor , trecînd prin culori întunecate. M-am uitat îndelung la formele lor ciudate, la suprafeţele ciupite de furtuni cosmice şi coliziuni.Crîmpei de cristale înglobate pe suprafaţa lor îmi reaminteau că sînt într-o lume încă Celestă. Maşinăriile semenilor mei tereştri, erau suspendate în această lume ca nişte jucării miniaturale de de-asupra leagănului noului născut.
Acum străbat o nebuloasă; undeva în zare se văd fulgerele unei Super-Nove. Nebuloasa mă protejează estopînd puterea culorilor. Acum, cad într-un neant zmălţat de culori pastel, spre o întindere de smarald. Plonjez în lumea de nuanţe turchiz, parcă răcorindu-mă. După cîteva clipe, ce mi s-au părut o veşnicie, revin la culori ciocolatii.
O muzică plăcută acompaniată de miresme dulcege vine spre mine pe unde de culoarea şofranului. Mă cuprinde o linişte lăuntrică, înconjurîndu-mă în culorile abisului albastru.