Reciful

Am adormit lîngă focul de tabără, sub cerul înstelat al Sudului, legănat de povestirile rangerului canadian. O geană de Soare, jucîndu-se între crengile cedrului sub adierea brizei îmi mîngîia pleopele, trezindu-mă. În zgomot de păsăret am coborît coasta, printre cedrii şi ferigi, pînă la lagună. Un ultim pin singuratec lăsa locul leandrilor şi palmierilor pitici. De la această demarcaţie verde, nisipul auriu, intră în turchizul lagunei. M-am debarasat de himerele nopţii o dată cu veşmintele, avîntîndu-mă în valurile turchize ale lagunei, uitînd de toţi şi de toate. Zbenguindu-mă şi unduindu-mă m-am depărtat de ţărm dus de curentul cald. O ceată de delfini, m-a înconjurat luîndu-mă în ocrotire. Unul m-a întrebat: Cum iese un negru din Marea Roşie? Înveselit i-am răspus: Ud. Mai înotînd, mai dus de aripioarele lor, am ajuns la recif. Aici, am fost prezentat căluţilor de mare, stelelor abisului turchiz, peştilor ce defilau în superbele culori ale naturii abisale, şi cui nu. Am petrecut o clepsidră de timp în lumea tăcerii pentru mine, dar plină de gesturi şi unde imperceptibile simţurilor mele. Cînd turchizul apei a luat nuanţe ruginii anunţînd apusul Astrului, delfinii m-au readus la lagună.
M-am retras în camera-mi lacustră de la liziera verde, odihnindu-mă în vana aromată cu uleiuri de conifere. După ce m-am îmbălsămat îintr-un masaj aromatic oriental, m-am îmbrăcat în alb (de sărbătoare), în lucruri uşoare de pînză topită, ştrengăreşte legîndu-mi la gît un triunghi de borangic diafan de culoarea şofranului. Astfel dichisit, am urcat terasa barului luminat de stele. Barmanul m-a întîmpinat spunîndu-mi că în plină noapte sezonul s-a terminat, insula devenind pustie, el urmînd să tragă obloanele la mijitul zorilor. Cu prima geană de soare, Astrul Zilei stînd faţă-n faţă cu Astrul Nopţii hidro-avionul zburînd înaintea Musonilor m-a readus în Lumea-mi agitată