Gîndurile-mi zboară în negura timpurilor petrecute pe alte meleaguri. Oamenii s-au schmbat, locurile s-au schimbat, denumirile aşişderea. M-am reîntors pe meleaguri ce o dată mi-au aparţinut, acu' aparţinînd numai memoriei. Am călcat pe urmele tinereţii petrecute cu jumătate de veac în urmă; nu m-am regăsit, aşa că am părăsit locul, neaparţinîndu-mi. L-am părăsit în pripă, de frică să nu-i învolburez locul din memorie.
M-am reîntors în lumea ce mi-am clădit-o, lumea-mi reală, refugiindu-mă din cînd în cînd în lumea-mi anterioară. Prefer să o vizitez prin memoria celor cu care am trăit-o, întîlnindu-ne pe alte meleaguri. Ne depănăm amintiri, retrăind lumea de atunci.
Ne revitalizăm prin memoria trecutului, navigînd spre nebuloasa viitorului. Urcăm şi coborîm pe o spirală, îmbătrînind, dar considerîndu-ne tineri. Spiritul se apropie de sfîrşitul unei perioade pământeşti, eliberîndu-se de trupul ales ultima oară, ca după cîteva secole de libertate să se reîntoarcă în altă fiinţă.
Şi ciclul se reia pînă la maturitatea Spiritului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu