O zi de iarnă

E o zi senină de iarnă rece, cu cer de cristal fără urmă de nouri. Cîte un trecător zgribulit se strecoară de-a lungul falezei sub Soarele rece. Albatroşii ies la pescuit, urmărind din înaltul de cristal pescarii zgribuliţi ce le fac concurenţă. Valurile domoale, parcă încetinite de atmosfera senină de iarnă, mîngîie uşor ţărmul pustiu. M-am retras în căldura salonului, lîngă trosnetul butucilor din cămin. Privesc din înaltul mansardei portul şi plaja, altă dată forfotind de viaţă, acum golite de cerul de cristal, luminat de Astrul iernatic. Gîndurile mă duc o dată cu fuiarele plăcute din cămin, în jerbe de scîntei, pe alte meleaguri.
Poposesc în taigaua Siberiană, călcînd omătul virgin. Mă afund în pădurea nesfîrşită citind urmele patrupezilor. Cucuveaua mă avertizează că Astrul Zilei a fost înlocuit de Luna Plină, aşa că m-am oprit într-un luminiş, construindu-mi un iglu. În jur simt priviri curioase, întrebîndu-se cine-o fi intrusul. M-am învelit în cetină, aţipind în chemările lupilor. Dimineaţa în glas de cerb mă trezesc; ies cu grijă adulmecînd aerul tare. La liziera poenei un Cerb regal se uită mirat la intrus ca liniştit de liniştea-mi sufletească să dispară în pădure. O iau încet spre creastă, orientîndu-mă după Soarele Siberian ce mijeşte printre cetini. Mă însoţesc lupi, adulmecîndu-mi urmele; le trimit un gînd bun şi-mi văd de-ale mele. La un moment dat haita îmi vine din faţă; cu un zîmbet larg le fac semn de rămas bun, şi fiecare pleacă într-ale lui. Un al şaselea simţ mă avertizează că-s urmărit. Atent, privesc printre cetini, în sus ş-in jos, de jur împrejur atît cît îmi permite nemişcarea. La un moment dat văd 2 ochi de tigru alb ce mă urmăresc pentru un dejun. O iau la trap şi ajung într-un luminiş. Simt felina siberiană cum se apropie.În poiană un ultim tăciune scînteiază în ceace pare a fi fost un popas de noapte.Suflu cu un ultim efort , provocînd tăciunele în jerbă de scîntei, jerbă ce mă readuce în salonu-mi mediteranean.